INTRODUCERE

Contabilitatea este știința și arta stăpânirii afacerilor, care are drept scop "măsurarea,
evaluarea, cunoașterea, gestionarea și controlul activelor, datoriilor și capitalurilor proprii,
precum și rezultatelor obținute din activitatea persoanelor fizice și juridice". Deci, ea trebuie să
asigure înregistrarea cronologică și sistematică, prelucrarea, publicarea și păstrarea informațiilor
cu privire la poziția financiară, performanța financiară și fluxurile de trezorerie, atât pentru
cerințele interne ale acestora, cât și în relațiile cu investitorii prezenți și potențiali, creditorii
financiari și comerciali, clienții, instituțiile publice și alți utilizatori. Întocmirea documentelor
pentru fiecare operație în parte constituie o cerință necesară pentru cunoașterea și conducerea
reală a activității, a modului de gestionare a patrimoniului. Un alt procedeu important al metodei
contabilității care contribuie la reflectarea veridică a informației cu privire la patrimoniul entității
economice este considerat inventarierea. Acesta este folosit în contabilitate pentru constatarea
existenței, cantității, calității și a valorii elementelor patrimoniale aflate în gestionarea unității,
atât cele proprii cât și cele aparținând terților persoane, deținute cu orice titlu la un moment dat.
Prin inventariere, contabilitatea își pune mereu în acord datele din conturi cu realitatea din teren.
Practica ce anticipează probele de absolvire are menirea de a obține un șir de rezultate
concrete definite în scopurile ei majore și anume:
 Consolidarea și aprofundarea cunoștințelor conceptuale obținute în procesul de studiu
teoretic al obiectelor de profil;
 Formarea deprinderilor practice necesare pentru activarea în cadrul instituțiilor de toate
nivelele și la nivel de unitate economică sau instituție de profil;
 Obținerea atitudinilor de aplicare a legislației și ale altor acte normative cu referință la
contabilitate în practică;
 Obținerea predilecțiilor analitice și de cercetare științifică;
 Studierea posibilităților privind perfecționarea organizării contabilității la locul de
desfășurare a stagiilor de practică.
 CAPITOLUL I. CARACTERISTICA GENERALĂ A STRUCTURII
ORGANIZATORICE A ENTITĂȚII
1.1 Structura entității, genul de activitate, tipurile de produse fabricate, analiza
indicatorilor principali la îndeplinirea programului financiar – tehnic al entității
Societatea cu Răspundere Limitată "Jelezneac-Com" este tip închis și este persoana juridică
de drept privat cu scop lucrativ și își desfășoară activitatea în conformitate cu legislația în
vigoare, politica de contabilitate și statutul întreprinderii (Anexa 1) cu toate modificările anexate.
Prezentul statut este elaborat în conformitate cu prevederile Codului Civil al Republicii Moldova
nr. 135-XVI din 14 iunie 2007 privind Societățile cu răspundere limitată, Legea Republicii
Moldova Nr. 845-XII din 03.01.1992 cu privire la antreprenoriat și întreprinderi. Organele de
conducere a societății sunt: director general, fondatorii și director comercial. Organul suprem de
conducere al societății este directorul, care este în drept să soluționeze toate problemele societății
în conformitate cu legislația în vigoare.
SRL "Jelezneac-Com" a fost fondată la 12 mai 2011 și înregistrată în Republica Moldova pe
adresa: municipiul Chișinău, str. Valea Crucii 8. (Anexa 1 Certificatul Înregistrării la Camera de
Stat)

Informații generale despre SRL "Jelezneac-Com":

 Denumirea completă: Societate cu Răspundere Limitată "Jelezneac-Com"
 Denumire abreviată: SRL "Jelezneac-Com"
 Forma juridică de organizare: Societate cu Răspundere Limitată
 Forma de proprietate: privată
 Numărul de identificare de stat și codul fiscal (IDNO): 1011600017025
 Data înregistrării de stat: 12.05.2011
 Modul de constituire: nou creată
 Sediu: MD-2072, str. Valea Crucii, 8, ap. 286, mun. Chișinău, Republica
Moldova, tel. 079030635
 Director: Jelezneac Oleg
 Activitatea principală: alte tipuri de comerț cu amănuntul în magazine
nespecializate - comerț cu țigări electronice.
SRL "Jelezneac-Com" dispune de un capital social în sumă de 5400 lei. Potențialul de
producție al întreprinderii este unul puternic și este estimat să îndeplinească piața internă.
Directorul general este organul suprem de conducere a societății, se convoacă nu mai devreme de
o lună și nu mai târziu de două luni de la data primirii de către organul financiar raional a dării
de seamă anuale a societății.

Magazin
str. Albișoara 4

a entității SRL ,,Jelezneac-Com,,

Magazin
bd. Moscovei 2
Structura organizatorică

Magazin
str. Alba-Iulia 75

Politica de contabilitate a SRL ,,Jelezneac-Com”este elaborată conform:

 Legii contabilității nr.287 din 15 decembrie 2017;
 Standardelor naționale de contabilitate, aprobate prin ordinul ministerului
finanțelor a Republicii Moldova nr.118 din 06 august 2013;
 Planului general de conturi contabile al activității economico-financiare a
întreprinderilor, aprobat prin Ordinul ministerului finanțelor al Republicii Moldova nr.
119 din 06 august 2013.
Principalele tipuri de activitate desfasurate de SRL ,,Jelezneac-Com”: ( Anexa 1)
1. Alte tipuri de comerț cu amănuntul în magazine nespecializate
2. Alte tipuri de comerț cu amănuntul neefectuat prin magazine
3. Comerțul cu amănuntul prin corespondență
4. Alte tipuri de comerț cu ridicata
5. Construcțiile de clădiri și construcții inginerești, instalații și rețele tehnico-edilitare,
reconstrucțiile, consolidările, restaurările
6. Activitatea de proiectare pentru toate categoriile de construcții, pentru urbanism, instalații
și rețele tehnico-edilitare, reconstrucții, restaurări
7. Întreținerea și repararea autovehicolelor
8. Activități juridice
9. Realizarea de programme și consultanță în domeniul dat
10. Consultații în domeniul sistemelor de calcul
11. Activități de consultare pentru afaceri și management
12. Publicitate
 13. Activități juridice, de contabilitate și revizie contabilă și consultații pentru
management
14. Alte activități de servicii prestate întreprinderilor, neincluse în alte categorii.
Evidența contabilă la SRL ,,Jelezneac-Com” este efectuată de catre serviciul contabilitate,
fiind o structură de sinestătătoare a întreprinderii. Contabilul-șef al SRL ,,Jelezneac-Com”, Panfil
Olena, asigură controlul și înregistrarea în conturile contabile a tuturor operațiunilor economice
efectuate; asigură oferirea informației operative și alcătuirea rapoartelor financiare în termenii
stabiliți; poartă raspundere pentru respectarea principiilor metodologice de organizare a evidenței
contabile.
Politica de contabilitate este o parte foarte importantă a organizarii întreprinderii, de aceea
la fondarea întreprinderii, indiferent de tipul de proprietate, apartenența ramurală și forma
juridică, se intocmește politica de contabilitate. Ea este revizuită, și se aprobă în fiecare an.
La SRL ,,Jelezneac-Com” in ultimii ani nu prea au fost schimbări în politica de contabilitate.
La SRL ,,Jelezneac-Com” responsabilitatea pentru organizarea și ținerea contabilității o
poartă conducătorul societății, el are responsabilitatea de a crea condiții optime pentru a se ține
corect contabilitatea, pentru întocmirea și prezentarea la timp a rapoartelor, asigură îndeplinirea
riguroasă de către toate subdiviziunile cu profil economică cerințelor contabilității privind
întocmirea documentelor și prezentarea informației necesare pentru ținerea evidenței și
completarea rapoartelor financiare.
Contabilul-șef de la emtitatea ce prestează servicii de contabilitate Fin-Expert SRL, de
comun acord cu conducătorul SRL ,,Jelezneac-Com”, semnează actele care servesc drept temei
pentru primirea și predarea valorilor în mărfuri și materiale, mijloace bănești,precum și datoriile
de decontare, de creditare și financiare. Contabilului-șef i se interzice să primească spre
executare documente privind operaâiile care contrazic actele normative și încalcă disciplina
contractuală și financiară.
SRL ,,Jelezneac-Com” întocmește situații financiare simplificate ce includ:
 Bilanțul (Anexa2)
 Situația de Profit și Pierdere (Anexa 3)
 Note explicative
În cadrul SRL ,,Jelezneac-Com” evidența contabilă se duce semiautomatizat care
funcționează sub formă de programa, operațiile omogene se înscriu în formă computerizată în
registre cumulative numite „Jurnale-order” in bază documentelor primare și manual.
Întreprinderea dispune de mijloace tehnice pentru prelucrarea informației contabile ceea ce este
foarte ușor pentru întreprindere.Rapoartele financiare din cadrul entității se întocmesc în baza
metodei specializării exercițiului.
 Tabelul 1
Analiza principalilor indicatori ai entității la îndeplinirea programului financiar
Indicatorii rentabilității Perioada Perioada Abaterea
precedentă curentă
Rentabilitatea Rvv= (Pb/VV)*100%
22,55 34,12 +11,57
veniturilor din vânzări
Rentabilitatea Ra = (PPI/A)*100%
2,91 8,80 +5.89
activelor
Rentabilitatea Rcp = (PN/CP) *100%
65,74 73,36 +7.62
capitalului propriu
Rentabilitatea R cper = ((PN sau
7,70 29,52 +21.82
capitalului permanent PPI)/Cper) *100%
Coeficienții situației patrimoniale și financiare
Rata imobilizărilor AI/TA 0,016 0,012 -0.004
Rata activelor AC/TA
circulante 0,98 0,98 0
Rata compoziției MF/AC
0,016 0,012
tehnice -0.04
Numărul de rotații a VV/A
1,64 1,28 -0.36
activelor
Durata de rotație a (A*360)/VV
213,73 280,72 +66.99
activelor
Coeficientul de CP/TP
0,044 0,029 -0.015
autonomie
Rata solvabilității TP/(DTL+DC)
1 0,97 -0.03
generale
Rata stabilității (CP+DTL)/ TP
0,044 0,029 -0.015
financiare
Coeficienții de lichiditate
Lichiditatea curentă AC/DC 0,98 0,61 -0.37
Lichiditatea (N+InvC+CreC)/DC
0,181 0,077 -0.104
intermediară
Lichiditatea absolută N/DC 0,181 0,077 -0.104
Concluzie:
Analiza indicatorilor rentabilității
Din calculele efectuate la interprinderea SRL ,,Jelezneac-Com” în baza situațiilor financiare
observăm o tendinţă de micșorare a rentabilității veniturilor cu 11,57 puncte procentuale față de
perioada precedentă din vânzări.Observăm o tendință pozitivă de majorare a rentabilității activelor cu
5,89 puncte procentuate entitatea utilizează neeficinet activele sale aceasta se apreaciză pozitiv,
paralel observăm o tendință de majorare a rentabilității capitalului propriu cu 7,62 puncte
procentuale, in anul de gestiune la fiecare leu capital propriu obține câte 7,62 bani profit net,iar
capitalul permanent arată o majorare de 21,82 puncte procentuale.
Analiza coeficienților situației patrimoniale
 Din datele analizate observăm o încetinire a indicatorilor rata imobilizărilor, rata compozitiei
tehnice, coeficientului de autonomie și ratei solvabilității generale cu 0.004 puncte procentuale, 0.04
puncte procentuale, 0.36 puncte procentuale și 0,03 puncte
Analiza coeficienților de lichiditate
Din calculele efectuate observăm micșorare nesemnificativă a lichidității curente și intermediare
respectiv cu 0,37 și 0,104.
 CAPITOLUL II. CONTABILITATEA IMOBILIZARILOR
CORPORALE
2.1 Caracteristica imobilizărilor corporale la entitate
Imobilizările corporale includ:
1) mijloace fixe - clădiri, construcţii speciale, maşini şi utilaje, instalaţii de transmisie,
mijloace de transport, instrumente, inventar, costuri capitale privind ameliorarea terenurilor,
alte mijloace fixe(investiţii capitale pentru mijloace fixe primite în leasing operaţional, fonduri
de bibliotecă etc.), mijloace fixe primite în leasing financiar;
2) terenuri - terenuri fără construcţii, terenuri cu construcţii, terenuri cu zăcăminte;
3) imobilizări corporale în curs de execuţie - construcţii în curs de execuţie, utilaj destinat
instalării, utilaj şi alte obiecte pînă la punerea în funcţiune, investiţii capitale ulterioare;
4) resurse minerale.
Entitatea înregistrează aceste costuri ca majorare a imobilizărilor corporale în curs de
execuţie concomitent cu majorarea datoriilor curente şi/sau diminuarea activelor utilizate.(Anexa
8)
2.2 Contabilitatea operatiilor si perfectarea documentara la procurarea,
instalarea,montarea, realizarea si lichidarea mijloacelor fixe
Terenurile şi clădirile se contabilizează separat, chiar dacă sînt achiziţionate la un preţ unic.
În asemenea caz, costul de intrare se repartizează între obiectele cumpărate proporţional valorii
juste a fiecărui obiect în parte.
În cazul transferării unui obiect din componenţa stocurilor în categoria imobilizărilor
corporale, costul de intrare a obiectului de imobilizări este egal cu valoarea contabilă a stocurilor
respective determinată conform SNC "Stocuri" cu suplimentarea, după caz, a costurilor direct
atribuibile.
Înainte sau în cursul procesului de construcţie sau dezvoltare (reconstrucţie, modernizare,
utilare suplimentară etc.) a unui obiect de imobilizări corporale pot fi efectuate anumite operaţii
ocazionale care nu sînt strict necesare procesului respectiv. Veniturile obţinute şi cheltuielile
suportate la efectuarea acestor operaţii nu se iau în considerare la determinarea costului
obiectului şi se reflectă în situaţia de profit şi pierdere a perioadei de gestiune în care sînt
generate.
Entitatea SRL,, Jelezneac-Com,, a achiziţionat un utilaj tehnologic la preţ de 150000 lei.
 Costurile direct atribuibile includ: costul serviciilor de transport - 7500 lei, costurile cu
personalul aferente încărcării-descărcării - 3500 lei şi costurile aferente punerii în funcţiune şi
testării activului - 12000 lei.
Entitatea contabilizează costul de intrare a obiectului în suma de 173000 lei (150000 lei + 7500
lei + 3500 lei + 12000 lei) - ca majorare a imobilizărilor corporale în curs de execuţie concomitent
cu majorarea datoriilor curente şi diminuarea activelor utilizate pentru pregătirea obiectului spre
exploatare. La transmiterea obiectului în exploatare entitatea înregistrează majorarea mijloacelor
fixe şi diminuarea imobilizărilor corporale în curs de execuţie.
2.3 Metodele de calcul a amortizarii mijloacelor fixe conform metodelor recomandate
de SNC
Amortizarea se calculează lunar pentru fiecare obiect de evidenţă amortizabil pornind de la
valoarea amortizabilă a obiectului şi durata de utilizare a acestuia. Valoarea amortizabilă se
ajustează cu mărimea pierderii recunoscute sau reluate din depreciere conform SNC
"Deprecierea activelor".
După expirarea duratei de utilizare valoarea contabilă a obiectului este egală cu valoarea
reziduală.Entitatea contabilizează ieşirea imobilizărilor corporale în conformitate cu
standard. Costurile efective aferente ieşirii (de demontare şi înlăturare a activului, de restabilire a
locului etc.) conform politicilor contabile ale entităţii se trec la cheltuieli sau se decontează pe
seama provizionului constituit anterior. (Anexa 7)
Entitatea a calculat amortizarea activelor pe termen lung, și anume a telefonului Samsung
Galaxy note 10+,cu plată lunară în valoare de 406,25 lei.(Anexa 7)
Calcularea amortizarii a activelor pe termen lung
Debit contul 713 ,,Cheltuieli administrative’’, subcontul 713.2 ,,cheltuieli privind
amortizarea,întreținerea și reparația activelor imobilizate cu destinație administrativă’’ – 406.26
lei/luna
Credit contul 124 „Amortizarea mijloacelor fixe”, subcontul 124.9 „Amortizarea altor Mijloace
fixe”-406,25lei/luna

Imobilizarile corporale in curs de executie 121, este un cont de activ in debitul caruia se
inregistreaza intrarea sau majorarile costurilor suportate, iar in creditul contului are loc
transformarea acestora in mijloace fixe sau imobilizari corporale finite. (Anexa5)
 CAPITOLUL III. CONTABILITATEA ACTIVELOR CIRCULANTE
3.1 Componența și clasificarea activelor circulante
Stocuri - active circulante care sînt destinate pentru a fi vîndute pe parcursul desfăşurării
normale a activităţii; în curs de execuţie în procesul desfăşurării normale a activităţii; sau sub
formă de materii prime, materiale de bază şi alte materiale consumabile, care urmează a fi
folosite în procesul de producţie, pentru prestarea serviciilor şi/sau în alte scopuri gospodăreşti.
Cost de intrare - totalitatea costurilor aferente achiziţiei, prelucrării (conversiei) şi aducerii
stocurilor în forma şi în locul utilizării după destinaţie.
Valoare realizabilă netă - preţul de vînzare estimat al stocurilor diminuat cu costurile
estimate pentru finalizare (completare) şi costurile estimate de vînzare.
În categoria stocurilor entităţii, de asemenea, se cuprind: activele cu ciclul lung de producţie,
destinate vînzării (de exemplu, complexe de locuinţe, produse vinicole aflate în proces de
maturare); bunurile de natura stocurilor care se află temporar la terţi, din diferite cauze sau în
anumite scopuri (de exemplu, bunuri transmise în custodie, comision, pentru prelucrare).
Contabilitatea stocurilor se ţine în expresie cantitativă şi valorică sau numai în expresie valorică
pe unităţi de evidenţă cum ar fi: tipul (sortimentul), lotul, grupa omogenă de stocuri etc. (Anexa
8)
3.2 Intrari si iesiri de materiale
Costurile indirecte de producţie cuprind costurile aferente gestiunii şi deservirii
subdiviziunilor (secţiilor) de producţie. Aceste costuri se contabilizează ca majorare
concomitentă a costurilor indirecte de producţie şi datoriilor, amortizării imobilizărilor
necorporale şi corporale, diminuare a stocurilor, costurilor activităţilor auxiliare etc.Costurile
indirecte de producţie sînt legate de fabricarea produselor/prestarea serviciilor de mai multe
tipuri şi se includ în costul lor prin repartizare, în modul stabilit în politicile contabile ale
entităţii. Repartizarea acestor costuri se efectuează în două etape:
 repartizarea costurilor între costul produselor/serviciilor/producţiei în curs de
execuţie şi cheltuielile curente;
 repartizarea costurilor pe tipuri de produse fabricate/servicii prestate.
 Conform politicilor contabile a SRL ,,Jelezneac-Com ‘’ , în funcţie de specificul activităţii,
pentru evaluarea stocurilor în cursul perioadei de gestiune entitatea poate utiliza una din
următoarele metode:
1) metoda costului standard;
2) metoda preţului cu amănuntul.
Costul standard se stabileşte în baza normelor de consum a materialelor, normativelor privind
retribuirea muncii etc. Aceste norme trebuie revizuite periodic şi ajustate după caz. La aplicarea metodei
costului standard se vor respecta următoarele reguli:
1) diferenţele de preţ faţă de costul de intrare sau de producţie trebuie reflectate distinct
în contabilitate şi incluse în costul stocurilor, costurilor de producţie, cheltuielilor curente etc.;
2) repartizarea diferenţelor de preţ asupra valorii stocurilor ieşite şi asupra soldurilor stocurilor
se efectuează în modul stabilit în politicile contabile ale entităţii.
3.3 Evidența producției în curs de execuție

Exemplu:
Întreprinderea „Jelezneac-Com”SRL dispune de următoarele date:
Stoc iniţial de produse în curs de execuţie 12 300 lei
Consumuri de materiale pentru fabricarea producţiei 85 360 lei
Consumuri privind retribuirea muncii 24 600 lei
Contribuţii de asigurări sociale şi medicale 7 380 lei
Consumuri de energie electrică prestată de terţi 8 500 lei
Costul produselor finite predate la depozit 127 210 lei
Stoc final de produse în curs de execuţie 10 930 lei
Valoarea de vînzare a produselor finite vîndute, inclusiv TVA – 20 % 28 200 lei
Costul produselor vîndute 17 500 lei
În baza acestor date vor fi întocmite următoarele formule contabile:
1. Trecerea soldului iniţial a producţiei în curs de execuţie la conturile contabilităţii de
gestiune:
 debit contul 811 „Activităţi de bază” 12 300 lei
 credit contul 215 „Producţie în curs de execuţie”, subcontul 215.1 „Producţie în curs de
execuţie” 12 300 lei
2. Acumularea consumurilor de producţie:
 debit contul 811 „Activităţi de bază” 125 840 lei
 credit cotul 211 „Materiale”,subcontul 211.1 „Materii prime și material de bază” 85 360 lei
  credit contul 531 „Datorii faţă de personal privind retribuirea muncii”, subcontul 531.1
„Datorii Salariale” 24 600 lei
 credit contul 533 „Datorii privind asigurările sociale și medicale”, subcontul 533.1 „Datorii
față de bugetul asigurărilor sociale de stat” 7 380 lei
 credit contul 521 „Datorii comerciale curente”, subcontul 521.1 „Datorii comerciale în
țară” 8 500 lei

Suma TVA aferentă energiei electrice consumate se înregistrează prin formula contabilă:
 debit contul 534 „Datorii față de buget”, subcontul 534.4 „Datorii privind Taxa pe Valoare
Adăugată” 1 700 lei
 credit contul 521 „Datorii comerciale curente”, subcontul 521.1 „Datorii comerciale în
țară” 1 700 lei
Reflectarea costului efectiv a produselor finite:
 debit contul 216 „Produse finite”, subcontul 216.1 „Produse Finite” 127 210 lei
 credit contul 811 „Activităţi de bază” 127 210 lei
Trecerea soldului producţiei în curs de execuţie la finele perioadei de gestiune în contul contabilităţii
financiare:
 debit contul 215 „Producţie în curs de execuţie”, subcontul 215.1 „Producţie în curs de
execuţie” 10 930 lei
 debit contul 811 „Activităţi de bază” 10 930 lei
Reflectarea venitului obţinut din vînzarea produselor finite:
 debit contul 221 “Creanţe comerciale”, subcontul 221.1 “Creanţe comerciale în țară”, 23
500 lei
 debit contul 611 “Venituri din vînzări”, subcontul 611.1 „Venituri din vânzarea
produselor” 23 500 lei
Calcularea TVA aferent produselor vîndute:
 debit contul 221 “Creanţe comerciale”, subcontul 221.1 “Creanţe comerciale în țară” 4 700
lei
 debit contul 534 “Datorii privind decontările cu bugetul”, subcontul 534.4 „Datorii privind
Taxa pe Valoare Adăugată” 4 700 lei
Decontarea costului produselor vîndute:
 debit contul 711 “ Costul vînzărilor”, subcontul 711.1 „Valoarea contabilă a produselor
vândute” 17 500 lei
 debit contul 216 “Produse Finite” subcontul 216.1 „Produse Finite” 17 500 lei
Alte cazuri de ieşiri a producţiei în curs de execuţie (la transmiterea cu titlul gratuit, alocarea în
capitalul statutar altor întreprinderi, la distrugerea în urma calamităţilor naturale) se întocmesc prin
formulele contabile similare cu reflectarea ieşirii de materiale în astfel de cazuri.
3.4 Evidenţa mărfurilor
Mărfurile reprezintă bunurile cumpărate de către întreprinderile în scopul revînzării. Pentru
evidenţă sintetică a mărfurilor este destinat contul 217 “Mărfuri”. Organizarea evidenţei sintetice a
mărfurilor este condiţionată de metoda de evaluare acceptată de întreprindere pentru evaluarea
curentă. S.N.C. 2 recomandă două metode de evaluare curentă a mărfurilor.( (Anexa 2))
La finele perioadei de gestiune mărfurile se reflectă în bilanţul contabil la costul efectiv
(valoarea de procurare + cheltuielile de achiziţionare). În acest scop la întreprindere unde mărfurile
se evaluează la preţ de vînzare la finele perioadei de gestiune se întocmeşte formula contabilă cu
semnul “minus” (la diferenţa de adaos comercial aferentă stocurilor de mărfuri la sfîrşitul perioadei
de gestiune).
La începutul perioadei de gestiune următoare adaosul comercial care se referă la stocurile de
mărfuri aflate în stoc se trece în debitul contului 217 “Mărfuri” prin formula contabilă:
 debit contul 217 “Mărfuri”,
 credit contul 821 “Adaos comercial”.
Pentru evidenţa mărfurilor la preţ de vînzare se întocmeşte Raportul privind rulajul mărfurilor.
La 1 octombrie 2019 stocul mărfurilor în magazin la preţ de vînzare constituia 85 794, inclusiv
TVA – 14 299 lei şi adaosul comercial – 8 875 lei. Pe parcursul lunii octombrie a intrat marfă la
valoarea de procurare 35 688, inclusiv TVA – 5 948 lei. Adaosul comercial aplicat mărfurilor
intrate constituie 4 745 lei, iar suma TVA – 6 897 lei. Suma vînzărilor efectuate în luna octombrie
constituie 56 760 lei, inclusiv TVA – 9 460 lei.
În urma inventarierii efectuate la finele lunii octombrie au fost depistate lipsuri de mărfuri în
valoare de 480 lei, inclusiv TVA – 80 lei.
Calculul costului vînzărilor şi valorii stocurilor pentru trimestrul IV anul 2019 conform
metodei vînzărilor cu amănuntul
Formulele contabile privind oprețiunile de vînzare a mărfurilor în comerțul cu amănutul
 3.5 Evidența creanțelor comerciale
Creanţele comerciale cuprind creanţele privind bunurile vîndute, serviciile prestate şi lucrările
executate. Creanţele comerciale se contabilizează pe măsura livrării bunurilor, prestării serviciilor şi
executării lucrărilor ca majorare concomitentă a creanţelor şi veniturilor sau după caz, a datoriilor
curente.
 La 15 octombrie 2019 entitatea SRL ,,Jelezneac-Com,, a livrat cu achitare ulterioară 100
unităţi de produse la preţul de 500 lei/unitatea (fără TVA). Cota TVA constituie 20%.
În baza datelor din exemplu, în octombrie 2019 entitatea contabilizează:
- valoarea produselor livrate în sumă de 50000 lei (100 unităţi × 500 lei) - ca majorare
concomitentă a creanţelor comerciale şi veniturilor curente;
- TVA aferentă livrării în sumă de 10000 lei (50000 lei × 20%) - ca majorare concomitentă a
creanţelor comerciale şi datoriilor curente.

3.6 Evidența creanțelor privind decontările cu bugetul

Creanţele bugetului includ: impozitele şi taxele achitate în avans/rate, sumele plătite în plus la
buget, diferenţa dintre suma TVA trecută în cont şi calculată, suma TVA aferentă avansurilor
primite, impozitele indirecte spre restituire, alte creanţe ale bugetului în conformitate cu legislaţia în
vigoare.
Creanţele bugetului se contabilizează ca majorare a creanţelor şi diminuare a numerarului sau
majorare a datoriilor curente.
În conformitate cu politicile contabile (Anexa2), entitatea SRL ,,Jelezneac-Com,, achită
impozitul pe venit trimestrial în rate prin metoda achitării în rate a impozitului ce urma a fi plătit
pentru anul precedent. În anul 2019-1 impozitul pe venit calculat şi declarat a constituit 100000 lei.
În luna martie 2019 entitatea a achitat în avans 25000 lei (rata pentru trimestrul I - 100000 lei : 4
trimestre), celelalte trei rate trimestriale au fost achitate în termenele prevăzute de legislaţia în
vigoare. Mărimea efectivă a impozitul pe venit pentru anul 201X constituie 118000 lei.
În baza datelor din exemplu, entitatea contabilizează:
în trimestrele I - IV anul 2019:
- impozitul pe venit achitat în rate în sumă de 100000 lei (25000 lei × 4 trimestre) - ca majorare
a creanţelor curente şi diminuare a numerarului;
la 31 decembrie 2019:
- mărimea efectivă a impozitului pe venit în sumă de 118000 lei - ca majorare concomitentă a
cheltuielilor (privind impozitul pe venit) şi datoriilor curente;
- trecerea în cont a impozitului pe venit achitat în rate în sumă de 100000 lei - ca diminuare
concomitentă a datoriilor şi creanţelor curente.
Apariţia creanţelor privind decontările cu bugetul se reflectă prin următoarele formule
contabile:
1. la suma impozitului pe venit achitat în rate:
 debit contul 225 „Creanţe ale bugetului”, subcontul 225.1 „Creanțe privind impozitul pe
venit” 100 000
  credit contul 242 „Conturi curente în valută naţională”, subcontul 242.1 „Numerar la conturi
nelegat” -100000

3.7 Evidența creanțelor personalului

Creanţele personalului cuprind: avansurile acordate în contul salariului, sumele acordate
titularilor de avans, creanţele privind recuperarea prejudiciului material, alte creanţe ale
personalului.
Creanţele personalului privind avansurile acordate în contul salariului apar în urma plăţii în
avans a salariului şi se contabilizează ca majorare a creanţelor personalului şi diminuare a
numerarului. Creanţele privind sumele acordate titularilor de avans se contabilizează ca majorare a
creanţelor personalului şi diminuare a numerarului. Creanţele personalului privind recuperarea
prejudiciului material se contabilizează ca majorare concomitentă a creanţelor şi veniturilor sau
datoriilor curente. În conformitate cu politicile contabile, ţinînd cont de pragul de semnificaţie suma
prejudiciului material care urmează a fi recuperat în perioadele viitoare poate fi înregistrată
ca venituri anticipate cu decontarea ulterioară la venituri curente.

Diagrama numărului de angajați a entității SRL ,,Jelezneac-Com,,

 CAPITOLUL IV. CONTABILITATEA CAPITALULUI PROPRIU
4.1 Structura capitalului propriu
Capitalul propriu include capitalul social, capitalul suplimentar, capitalul neînregistrat, capitalul
nevărsat, capitalul retras, rezervele, profitul nerepartizat (pierderea neacoperită), alte elemente ale
capitalului propriu.
Constituirea capitalului social se contabilizează în mărimea indicată în actele de constituire ale
entităţii şi/sau în alte documente prevăzute de legislaţie.
Conform politicii de contabilitate a entității SRL,, Jelezneac-Com,, (Anexa1) capitalul social al
entității este in valoare de 5400 lei. (Anexa 1)
4.2 Contabilitatea capitalului social
Capital social reprezintă valoarea totală a cotelor în capitalul social (acţiuni, cote de participaţie
etc., în funcţie de forma organizatorico-juridică a entităţii) ale proprietarilor entităţii, care acordă
acestora drepturi stabilite de statutul acesteia şi de legislaţia în vigoare.
Mărimea capitalului social se indică în actele de constituire ale entităţii şi/sau în alte documente
prevăzute în legislaţie.Mărimea capitalului social al entității SRL ..Jelezneac-Com,, este in valoare
de 5400 lei (Anexa 1).
Aşa dar, la depunerea în capitalul social ca aport al mijloacelor băneşti, fondatorul (ii) îşi
deschid cont special în bănci privind depunerea aportului la capitalul social.
Fondatorul al entității SRL ,,Jelezneac-Com,, a adoptat la 12.05.2011 statutul entităţii, conform
căruia capitalul social în mărime de 5400 lei va fi format prin aportul în numerar în sumă de 5400
lei.
Această operaţiune se înregistrează în evidenţa contabilă, în baza deciziei şi a ordinului de depunere
în bănci a mijloacelor băneşti, astfel:
 primirea aportului bănesc al fondatorului la capitalul social în sumă de 5400 lei se va
înregistra ca majorare a numerarului şi diminuare a capitalului nevărsat:
o debit 241 „Casa”, subcontul 241.1 „Casa în monedă națională”- 5400 lei,
o credit 313 „Capital nevărsat”, subcontul 313.1 „Capital nevărsat pentru părțile
sociale neachitate de proprietari”- 5400 lei.
  constituirea capitalului social în mărime de 5400 lei se va înregistra la data înregistrării de
stat a entităţii, în baza extrasului din registrul de stat, ca majorare concomitentă a capitalului
nevărsat şi a capitalului social:
o debit 313 „Capital nevărsat”, subcontul 313.1 „Capital nevărsat pentru părțile sociale
neachitate de proprietari” — 5400 lei,
o credit 311 „Capitalul social (pînă la 01.01.2014 capital statutar)” — 5400 lei.
4.3 Evidența profitului nerepartizat
Profitul net (pierderea netă) reprezintă rezultatul financiar al perioadei de gestiune după
impozitare. Întreprinderea obţine profit net atunci cînd veniturile întreprinderii depăşesc cheltuielile.
În caz contrar întreprinderea obţine pierdere netă.
La începutul unui nou an de gestiune profitul net (pierderea netă) al perioadei de gestiune este
trecut la profitul nerepartizat (pierderea neacoperită) al anilor precedenţi (contul 332 “Profit
nerepartizat (pierdere neacoperită) al anilor precedenţi”). Aceasta se numeşte reformarea bilanţului
contabil, la care se întocmesc formulele contabile:

Exemplul privind reformarea bilanţului (Extras din Bilanţul contabi)

Formule contabile privind reformarea bilanţului contabil

Extras din Bilanţul contabil (introductiv)
 CAPITOLUL V. CONTABILITATEA VENITURILOR ȘI CHELTUIELILOR
5.1 Componența, caracteristica și clasificarea veniturilor
Venitul reprezintă sumele încasate sau de încasat de la alte persoane juridice sau fizice sub
formă de majorare a activelor sau de micşorare a datoriilor, care conduc la creşterea capitalului
propriu, cu excepţia sporurilor pe seama aporturilor depuse de proprietarii întreprinderii.
În componenţa venitului nu se includ sumele încasate în numele persoanelor terţe, de exemplu,
cum sînt taxa pe valoarea adăugată, accizele, încasările globale obţinute de întreprindere din
însărcinarea organizaţiilor terţe de la comercializarea produselor sau mărfurilor acestora, deoarece
aceste sume nu constituie un avantaj economic al întreprinderii şi nu influenţează capitalul al
acesteia.
Taxa pe valoarea adăugată şi accizele nu se consideră ca venituri ale întreprinderii, întrucît
acestea sînt încasate în numele organelor de stat şi se varsă în buget.
Sumele încasate la efectuarea operaţiilor de intermediere în numele proprietarului de produse
(mărfuri) şi transmise acestuia de asemenea nu constituie venitul intermediarului (agentului). În
aceste cazuri, venitul agentului cuprinde numai comisioanele. De exemplu, venitul persoane care
organizează licitaţii constă din sumele de comision scăzute din preţul de vînzare, încasate de la
cumpărător şi alte comisioane.
Schema 5.1 Clasificarea veniturilor
 În dependenţă de sursele de intrare, veniturile se împart în două grupe:
 Venituri din activitatea operaţională.
 Venituri din activitatea neoperaţională.
Veniturile din activitatea operaţională cuprind sumele rezultate din activitatea de bază a
întreprinderii, şi anume:
 veniturile din vînzări – încasările din vînzarea produselor, mărfurilor, prestarea serviciilor,
operaţiile de barter, contractele de construcţie;
 alte venituri operaţionale – sumele primite sau de primit din ieşirea (vînzarea, schimbul)
activelor curente, cu excepţia produselor finite şi mărfurilor, arenda curentă, precum şi sub formă
de amenzi, penalităţi, despăgubiri, recuperări de daune materiale rezultate de modificări ale
metodelor de evaluare a activelor curente.

5.2 Evaluarea și constatarea veniturilor

La contabilizarea veniturilor apar două probleme principale:
 măsurarea venitului, adică determinarea mărimii (sumei) acestuia, care trebuie să fie
reflectată în contabilitate şi rapoartele financiare;
 constatarea venitului, adică stabilirea perioadei de gestiune în care venitul trebuie să fie
reflectat în contabilitate şi rapoartele financiare
În conformitate cu cerinţele S.N.C. 18 venitul se determină la valoarea venală a compensaţiilor
primite sau care urmează a fi primite, cu excepţie rabaturilor şi reducerilor admise de întreprindere.
Valoarea venală care rezultă din tranzacţii este negociată de vînzător şi cumpărător sau beneficiarul
activului şi cuprinde suma mijloacelor băneşti la care poate fi schimbat un activ sau poate fi achitată
o datorie în cazul efectuării operaţiei comerciale între părţi independente, interesate şi care au
consimţit tranzacţia.
În cazuri distincte, suma venitului poate fi mai mică sau mai mare decît valoarea venală a
produselor, mărfurilor şi serviciilor vîndute. Astfel, în cazul cînd mărfurile se vînd la preţuri reduse,
adică cu o sumă mai mică decît preţul obişnuit de vînzare, mărimea venitului va fi mai mică decît
valoarea venală. (Anexa 16)
Preţul de vînzare obişnuit al mărfii constituie 10 lei pentru o unitate. Cumpărătorul a procurat
un lot de mărfuri în cantitate de 2 000 unităţi şi s-a achitat în numerar, acordîndu-i-se pentru aceasta
o reducere de preţ în mărime de 5% din votumul total de vînzări. În exemplul de faţă vînzătorul
constată venitul în sumă de 19 000 lei [20 000 - (2 000 x 5/100)], adică cu diminuarea reducerii
acordate.
La vînzarea mărfurilor şi serviciilor în credit, suma nominală a încasărilor viitoare şi suma
venitului constatat va fi mai mare decît valoarea venală. In acest caz, venitul din vînzări constă din:
 venitul din vînzarea mărfurilor şi serviciilor care se evaluează prin scontarea încasărilor
viitoare de mijloace băneşti;
 venitul sub formă de dobînzi, care reprezintă diferenţa dintre venitul din vînzarea mărfurilor
şi serviciilor şi suma nominală a încasărilor viitoare de mijloace băneşti.
Rata dobînzii estimativă, utilizată pentru scontarea încasărilor viitoare de mijloace băneşti, se
determină luînd ca bază de calcul:
 rata dobînzii existentă pentru activele sau datoriile financiare, cu un nivel analog al riscului
în acordarea de credite;
 rata dobînzii care scontează valoarea nominală a activului sau datoriei financiare pînă la
preţul curent al mărfurilor şi serviciilor la vînzarea acestora contra mijloace băneşti în numerar.
Entitatea "Jelezneac-Com" vinde mărfuri pe credit cumpărătorului "E-Cigarettes" în suma
totală de 10 000 lei, cu eşalonarea plăţii pe 6 luni. Dobînda anuală pentru creditul de mărfuri
acordat constituie 20%. În exemplul de faţă suma totală a venitului constatat va constitui 11 000 lei
(10000+{[10000*20*6]/[100*12]}), adică mărimea lui va fi mai mare decît valoarea venală a
mărfurilor la momentul vînzării acestora.
Venitul aferent titlurilor de datorii se determină ca diferenţa dintre valoarea titlurilor la
momentul achitării şi valoarea de intrare. (Anexa 16)
5.3 Determinarea rezultatului financiar
Rezultatul exercițiului reprezintă, în contabilitate, diferența dintre venituri și cheltuieli,
materializate în profit sau pierderi, motiv pentru care mai este denumit și Contul de profit și
pierdere.
Indicatorul care permite caracterizarea activitatii realizate de intreprindere din punct de vedere
cantitativ si calitativ este profitul. El reflecta castigul in forma baneasca obtinut de cei care
desfasoara activitati economice, fiind considerat o recompensa a factorilor de productie utilizati de
catre intreprinzatori.
 Nivelul profitului arata gradul de eficienta a activitatilor, a folosirii activului si pasivului
economic, adica a capitalului economic si celui financiar. Orice activitate este eficienta atunci cand
se compenseaza eforturile (cheltuielile) si se obtine un excedent sau profit.
Profitul este impozabil, el fiind disponibil numai dupa plata obligatiei fiscale aferente
(impozitul pe profit). Astfel, profitul efectiv se determina prin diminuarea profitului obtinut cu
impozitul pe profit. Ceea ce ramane la dispozitia agentului economic reprezinta profitul admis
(statul este cel care instituie nivelul impozitului pe profit si deci partea din profitul brut ce ramanne
la disppozitia agentilor economici).
In scopul orientarii actiunii lor agentii economici trebuie sa dispuna de informatii cat mai ample
ce caracterizeaza activitatea desfasurata. In cadrul acestora locul cel mai important revine marimii si
dinamicii profitului care sunt relevate de mai multi indicatori intre care masa si rata profitului sunt
cei mai importanti.
Masa profitului este suma totala dobandita sub forma de profit de un agent economic, de o
ramura sau de economia unei tari si se stabileste ca diferenta intre pretul de vanzare si cost sau ca
diferenta intre venituri si costuri.
Acestea se pot calcula, de asemenea, pe produs, constituind un reper foarte important pentru
selectionarea tipurilor de produse ce sunt sau urmeaza sa fie realizate de intreprindere.
Relatiile de calcul sunt urmatoarele:

in care: VT- venituri totale; CT -costuri totale.

Acest indicator trebuie sa fie o marime pozitiva, mai mare ca zero. Daca este o marime diferita
de zero dar negativa, este vorba de pierdere iar intreprinderea care o inregistreaza se poate confrunta
cu dificultati majore ce pot duce la faliment.
Rata profitului se determina ca un raport procentual intre masa profitului si volumul capitalului,
costurile facute pentru obtinerea acestuia, sau cifra de afaceri.

Rata profitului reflecta gradul de rentabilitate pe produs, agent economic, ramura sau economia
nationala. Ea este un indicator deosebit de important pentru orientarea structurii activitatii
economice pe bunuri, ramuri si subramuri, fiind cautate cele care ofera o rata cat mai inalta.
Atat marimea cat si dinamica ratei profitului sunt influentate de numerosi factori. Daca se
urmareste modul de calcul al masei si al ratei profitului, se desprinde concluzia ca acesta
sintetizeaza, direct sau indirect rezultatele intregii activitati desfasurate intr-o intreprindere, inclusiv
influenta mediului economic in care ea actioneaza si la care trebuie sa se adapteze sau sa-l
transforme pentru a-i fi cat mai favorabil.
 Cel mai important factor este masa profitului ca venit al intreprinderii, intre aceasta si rata
profitului relatia fiind direct proportionala. Masa profitului are la randul sau, o conditionare
complexa, intre modalitatile de sporire ale acesteia remarcandu-se:
a) diminuarea costurilor de obtinere a produselor prin sporirea nivelului
productivitatii muncii sau a randamentului factorilor care influenteaza volumul
rezultatelor, diminuarea cheltuielilor materiale, accelerarea vitezei de rotatie a
capitalului, selectarea factorilor de productie utilizati, etc.
b) majorarea pretului de vanzare al bunurilor obtinute, lucrarilor executate sau
serviciilor prestate pe fondul mentinerii sau chiar al diminuarii costurilor de productie ;
c) optimizarea volumului, structurii si calitatii productiei, care actioneaza asupra
masei profitului atat separat, cat si in ansamblul lor;
d) optimizarea proportiei in care se remunereaza posesorii factorilor de productie.
Rezultatul exploatarii este indicatorul care are capacitatea de a reflecta rezultatul activitatii de
exploatare cu luarea in considerare a amortizarii si provizioanelor precum si a altor venituri si
cheltuieli de exploatare, altele decat cele avute in vedere la determinarea excedentului brut de
exploatare. El masoara performanta economica a intreprinderii independent de politica financiara,
de operatiunile exctraordinare si modalitatea de impozitare a profitului. Concret, rezultatul
exploatarii reliefeaza marimea absoluta a rentabilitatii de exploatare.
Profitul impozabil se determina ca diferenta intre veniturile realizate din orice sursa si
cheltuielile efectuate pentru realizarea acestora, dintr-un an fiscal, suma din care se scad veniturile
neimpozabile si la care se adauga cheltuielile nedeductibile.
Situaţiile financiare se întocmesc şi se prezintă anual. În cazul modificării datei de raportare şi
prezentării situaţiilor financiare pe o perioadă mai lungă sau mai scurtă de un an, entitatea trebuie se
dezvăluie:
1) perioada acoperită de situaţiile financiare;
2) motivul stabilirii unei perioade de gestiune mai lungi sau mai scurte de un an; şi
3) faptul că informaţiile din situaţiile financiare nu sînt pe deplin comparabile (de exemplu,
pentru entităţile nou înregistrate prima perioadă de gestiune se consideră perioada din data
înregistrării de stat a entităţii pînă la 31 decembrie al aceluiaşi an calendaristic. În cazul în care
înregistrarea de stat a entităţii are loc după 1 octombrie, prima perioadă de gestiune se consideră
perioada din data înregistrării de stat pînă la 31 decembrie al următorului an calendaristic).
Situaţia de profit şi pierdere caracterizează performanţa financiară a entităţii pentru perioada de
gestiune şi conţine informaţii privind:
 1) veniturile - creşteri ale beneficiilor economice înregistrate în cursul perioadei de gestiune,
sub forma intrărilor de active sau majorării valorii acestora sau a diminuării datoriilor care au drept
rezultat creşteri ale capitalului propriu, cu excepţia celor legate de contribuţiile proprietarilor;
2) cheltuielile - diminuări ale beneficiilor economice înregistrate în perioada de gestiune sub
formă de ieşiri sau reduceri ale valorii activelor sau de creşteri ale datoriilor care contribuie la
diminuări ale capitalului propriu, altele decît cele rezultate din distribuirea acestuia proprietarilor;
3) rezultatele financiare - profitul (pierderea) calculat ca diferenţă dintre veniturile şi
cheltuielile perioadei de gestiune.
Veniturile şi cheltuielile aferente aceloraşi operaţiuni economice se reflectă în situaţia de profit
şi pierdere în aceiaşi perioadă de gestiune (de exemplu, valoarea contabilă a bunurilor vîndute şi
valoarea de vînzare a acestora se recunosc concomitent în aceiaşi perioadă de gestiune).
În cazul în care în perioada de gestiune nu au fost înregistrate venituri, dar au fost suportate
cheltuieli, care trebuie recunoscute în conformitate cu SNC "Cheltuieli", acestea se prezintă în
situaţia de profit şi pierdere în perioada de gestiune în care au fost suportate. Dacă în perioada de
gestiune au fost înregistrate doar venituri, care trebuie recunoscute în conformitate cu SNC
"Venituri" şi nu au fost suportate cheltuieli, acestea trebuie prezentate în situaţia de profit şi
pierdere în perioada de gestiune în care au fost cîştigate.
Veniturile din alte activităţi cuprind veniturile aferente activelor imobilizate, cu excepţia
plusurilor de active constatate la inventariere; dividende şi/sau participaţii în alte entităţi (cu
excepţia celor indicate în rîndul 010); dobînzi (cu excepţia celor indicate în rîndul 010); diferenţe
favorabile de curs valutar; intrarea activelor cu titlu gratuit; reluarea pierderilor din depreciere;
compensaţii pentru acoperirea pierderilor excepţionale; alte fapte economice care nu se referă la
activitatea operaţională.
Cheltuielile altor activităţi cuprind cheltuielile aferente activelor imobilizate, cheltuielile
financiare şi excepţionale, determinate în conformitate cu SNC "Cheltuieli".
Situaţiile financiare se aprobă de către adunarea generală a proprietarilor şi/sau de alt organ
împuternicit în conformitate cu legislaţia în vigoare. Situaţiile financiare se semnează şi se prezintă
utilizatorilor în conformitate cu prevederile Legii contabilităţii.
5.4 Evidența costurilor
Pentru evidenţa consumurilor sînt destinate conturile de clasa 8 „Conturi ale contabilităţii de
gestiune”, şi anume – 811 „Activităţi de bază”, 812 „Activităţi auxiliare” şi 821 „Costuri indirecte
de producţie”.
După destinaţia sa conturile 811 şi 812 sînt conturi de calculaţie şi au aceeaşi structură.
Debit Credit

Sold (producţia în curs de execuţie) la

începutul perioadei de gestiune (PCE î )
Costuri în cursul perioadei de  Valoarea materialelor neutilizate
gestiune (C p ), inclusiv pe articole de calculaţie: (returnate) (V r )
 costuri materiale directe  Valoarea realizabilă netă (VRN) a
 consturi directe privind retribuirea muncii deşeurilor de producţie (V d )
 costuri indirecte de producţie  Costul efectiv al rebutului definitiv (C r )
 Valoarea produselor secundare (V s )
 Costul efectiv al lipsurilor producţiei în
curs de execuţie (L pce )
 Costul efectiv al produselor finite
(serviciilor prestate) (C pf )

Rulaj debitor (totalul costurilor efective în Rulaj creditor (totalul costurilor decontate
cursul perioadei de gestiune) după destinaţie)
Sold (producţia în curs de execuţie) la finele
perioadei de gestiune (PCE f )

Contul 821 este un cont de colectare-repartizare .

Structura contului de colectare-repartizare 821 Schema 5.8
Debit Credit
Sold la începutul perioadei de gestiune nu  Decontarea costurilor variabile şi a
există cotei-părţi a costurilor indirecte de producţie
Costurile perioadei de gestiune se constante incluse în costul unor tipuri de
subdivizează în constante şi variabile produse (servicii) distincte
 Decontarea cotei-părţi a costurilor
indirecte de producţie constante raportate la
cheltuielile perioadei

Rulaj debitor (totalul costurilor indirecte Rulaj creditor (totalul tuturor costurilor
de producţie efective în cursul perioadei de indirecte de producţie efective acumulate în
gestiune) debit şi decontate după destinaţie)
Sold la finele perioadei de gestiune nu
există
 Clasificarea consumurilor, în funcţie de metoda de raportare a acestora la costul unor tipuri de
produse distincte, presupune contabilizarea separată a consumurilor directe şi indirecte.
În decursul lunii costurile directe se acumulează nemijlocit în debitul conturilor de
calculaţie 811 şi 812 (pe articolele de calculaţie " Costuri materiale directe " şi " Costuri privind
retribuirea muncii "), iar cele indirecte - în debitul contului 821(pe articolele de evidenţă analitică)
în corespondenţă cu conturile care reflectă resursele materiale, de muncă şi financiare consumate
(124, 211, 213, 214, 227, 521, 531, 532, 533 etc.).
Suma repartizată a costurilor indirecte de producţie variabile şi constante se reflectă în
contabilitate prin următoarea înregistrare contabilă:
 debit contul 811 sau contul 812 - la mărimea tuturor costurilor variabile şi cota-parte a
costurilor constante incluse în costul producţiei;
 debit contul 714 - la cota-parte a costurilor constante raportate la cheltuielile perioadei;
 credit contul 821 - la suma totală.
Lucrările contabile efectuate permit acumularea în conturile de calculaţie 811 şi 812 a
tuturor cheltuielilor directe şi indirecte de producţie aferente fabricării produselor (prestării
serviciilor) în cursul perioadei de gestiune.
Însă nu toate cheltuielile reflectate în debitul conturilor de calculaţie urmează a fi incluse în
costul produselor finite (serviciilor) ale perioadei de gestiune.
Din această cauză se admite determinarea valorii rebutului în baza costuri-lor normative, dacă
acest lucru este prevăzut în politica de contabilitate a întreprinderii.
Deşeurile se estimează în baza valorii realizabile nete. Valoarea acestora se stabileşte, ţinînd
cont de gradul de pierdere a proprietăţilor (fizice sau chimice) materiei prime iniţiale şi posibilitatea
utilizării ulterioare a deşeurilor după destinaţia directă sau în alte scopuri. Astfel, bucăţile de lemn
obţinute la fabricarea mobilei pot fi utilizate pentru a confecţiona alte articole (policioare, suvenire
etc.) sau comercializate în calitate de materiale auxiliare.
Produsele secundare se estimează la preţuri stabilite anticipat sau în baza coeficienţilor
de repartizare a costurilor între produsele de bază şi cele secundare.
La unităţile de producţie în care există solduri tranzitorii ale producţiei în curs de execuţie,
pentru delimitarea costurilor între prelucrarea terminată şi neterminată a produselor (serviciilor) este
necesar a determina costul producţiei în curs de execuţie la sfîrşitul perioadei de gestiune. În acest
scop se determină soldurile producţiei în curs de execuţie pe tipuri de articole sau pe grupe de
articole, conform datelor evidenţei operative a mişcării pieselor în procesul de producţie, pentru
precizarea cărora periodic se efectuează inventarierea.

5.5 Evidența cheltuielilor activității neoperaționale

 Cheltuielile altor activităţi includ:
1) cheltuielile cu activele imobilizate, care reprezintă cheltuielile aferente ieşirii, cu excepţia
lipsurilor şi deteriorărilor constatate la inventariere;
2) cheltuielile financiare, care includ cheltuielile (pierderile) rezultate din operaţiunile
financiare ale entităţii;
3) cheltuielile excepţionale, condiţionate de evenimente atipice, care nu se manifestă permanent
sau cu regularitate (calamităţi naturale, perturbări politice, modificări ale legislaţiei etc.).
Cheltuielile altor activităţi se contabilizează ca majorare a cheltuielilor curente concomitent cu
majorarea datoriilor curente, amortizării imobilizărilor necorporale şi corporale, diminuarea
stocurilor, creanţelor, costurilor activităţilor de bază şi/sau auxiliare etc.
În luna octombrie 2019 entitatea a suportat următoarele cheltuieli:
- valoarea contabilă a calculatorului casat la expirarea duratei de utilizare - 1400 lei;
- diferenţe nefavorabile de curs valutar aferente datoriilor faţă de furnizorii străini - 2554 lei;
- valoarea materialelor deteriorate în urma inundaţiilor - 16000 lei.
Conform datelor din exemplu, în luna octombrie 2019, entitatea contabilizează cheltuielile altor
activităţi în sumă totală de 19954 lei concomitent cu:
- diminuarea imobilizărilor corporale în sumă de 1400 lei;
- majorarea datoriilor curente în sumă de 2554 lei;
- diminuarea stocurilor în sumă de 16000 lei.
Cheltuielile altor activităţi suportate în perioada de gestiune se ajustează în cazul în care au fost
înregistrate eronat. În cazul în care aceste cheltuieli au fost înregistrate în mărime majorată,
ajustarea lor se contabilizează ca diminuare (stornare) a cheltuielilor curente, datoriilor curente şi
amortizării imobilizărilor necorporale şi corporale concomitent cu majorarea (stornarea) creanţelor
curente, stocurilor. Dacă aceste cheltuieli au fost înregistrate în mărime diminuată, ajustarea lor se
contabilizează ca majorare a cheltuielilor curente, datoriilor curente şi amortizării imobilizărilor
necorporale şi corporale concomitent cu diminuarea stocurilor şi creanţelor curente. (Anexa 17)
5.6 Evidența cheltuielilor privind impozitul pe venit
Cheltuielile privind impozitul pe venit se contabilizează în baza metodei impozitului pe venit
curent. Metoda impozitului pe venit curent prevede determinarea cheltuielilor privind impozitul pe
venit prin aplicarea la suma venitului impozabil a cotei impozitului stabilită în Codul fiscal pentru
perioada fiscală respectivă. Venitul impozabil se determină în conformitate cu regulile stabilite de
legislaţia fiscală. Cheltuielile privind impozitul pe venit se contabilizează ca majorare concomitentă
a cheltuielilor şi datoriilor curente.
În anul 2019, entitatea a obţinut venit impozabil în sumă de 850000 lei. Cota impozitului pe
venit stabilită în Codul fiscal pentru anul 2019 constituie 12% din venitul impozabil.
 În luna decembrie 2019, entitatea contabilizează impozitul pe venit calculat în sumă de 102000
lei (850000 lei × 12%) ca majorare concomitentă a cheltuielilor şi datoriilor curente.
În conformitate cu politicile contabile, entitatea poate aplica metoda impozitului pe venit
amînat potrivit IAS 12 "Impozitul pe profit". În situaţiile financiare ale entităţii se prezintă cel puţin
următoarele informaţii:
1) sumele cheltuielilor grupate după destinaţii (funcţii);
2) suma cheltuielilor activităţii de bază grupate după natură (elemente);
3) natura şi suma cheltuielilor care au o mărime semnificativă, cum ar fi:
a) suma oricărei reduceri a valorii contabile a stocurilor recunoscută drept cheltuială în
perioada de gestiune;
b) suma cheltuielilor suportate în perioada de gestiune pe seama provizioanelor;
c) suma pierderilor din decontarea creanţelor compromise;
d) suma pierderilor din ieşirea imobilizărilor corporale;
e) suma pierderilor din ieşirea investiţiilor;
f) suma cheltuielilor aferente restructurării entităţii etc.

CAPITOLUL VI. CONTABILITATEA MANAGERIALĂ

6.1. Componența și clasificarea costurilor entității: costuri directe și indirecte de
producție; costuri totale și unitare; costuri constante și variabile
În legătură cu costurile, trebuie de menţionat că componenţa lor este variată în funcţie de
direcţia utilizării resurselor, unele dintre ele sunt nemijlocit legate de procesul de producţie, iar
altele sunt folosite în alte tipuri de activităţi: achiziţie, comercializare, administrare etc. Consumul
factorilor localizaţi în cadrul procesului de aprovizionare formează costurile de achiziţie, în
procesul de desfacere – costurile de distribuire, în activitatea de gestionare a activităţii entităţii –
costuri de administrare etc., iar în cadrul procesului de producţie formează conţinutul costurilor de
producţie. În înţelesul restrâns al cuvântului, costurile de producţie cuprind numai acele costuri
strict necesare, fără de care nu se poate obţine un produs, presta un serviciu sau executa o lucrare.
Acestea sunt costurile de materii prime şi materiale, costuri privnd utilizarea forţei de muncă
(costuri cu manopera), costurile privind utilizarea mijloacelor de muncă (costuri indirecte). Deci,
ele cuprind numai consumul de factori de producţie nesesari pentru fabricarea bunurilor (prestarea
serviciilor). Generalizând, costurile reprezintă expresia bănească a tuturor resurselor utilizate în
activitatea economico-financiară a entităţii pe parcursul unei perioade de gestiune. Ele pot fi
atribuite fie la active, fie la cheltuieli. La rândul lor, costurile de producţie reprezintă expresia
bănească a unei părţi din resursele productive ale entităţii utilizate pentru fabricarea produselor,
prestarea serviciilor sau executarea lucrărilor în cursul unei perioade de gestiune. Prin urmare,
noţiunea de „costuri” este mai largă decât noţiunea de „costuri de producţie” Conform Indicaţiilor
metodice privind contabilitatea costurilor de producţie şi calculaţia costului produselor şi serviciilor,
în costul produselor fabricate se includ 3 grupe de costuri de producț ie: 1. costuri materiale directe
ș i repartizabile (CDMR); 2. costuri cu personalul directe ș i repartizabile (CPDR); 3. costuri
indirecte de producţie (CIP).
Particularităţile costurilor de producţiie şi cheltuielilor Shema 8.1
Costuri de producție Cheltuieli
1. Sunt nemijlocit legate de procesul de 1. Nu sunt legate de procesul de
producţie producţie, ci de procesul de aprovizionare,
comercializare, administrare, precum şi de
alte activităţi neoperaţionale.
2. Se includ în costul stocurilor fabricate 2. Se scad din venituri la determinarea
sau a serviciilor prestate. rezultatelor financiare.
3. Se reflectă în modulul 2 al activului 3. Se reflectă în Raportul de profit şi
bilanţului contabil. pierdere

Costurile materiale directe şi repartizabile aferente fabricaţiei produselor includ costurile

privind: 1) materiile prime şi materialele, care constituie baza produselor sau o componentă
indispensabilă la fabricaţia acestora;
2) articolele accesorii (piesele de completare) şi semifabricatele supuse asamblării sau
prelucrării suplimentare la entitatea respectivă;
3) serviciile cu caracter de producţie prestate de terţi (de exemplu, privind executarea unor
operaţii distincte pentru fabricaţia produselor, prelucrarea materiilor prime şi materialelor);
4) combustibilul de toate tipurile, consumat în scopuri tehnologice;
5) energia de toate tipurile (de exemplu, energia electrică, termică, aerul comprimat, frigul,
apa), consumată în scopuri tehnologice;
6) ambalajul şi materialele de ambalat consumate în subdiviziunile de producţie;
7) alte costuri materiale directe şi repartizabile aferente fabricaţiei produselor.
Exemple: consum materii prime, salariile muncitorilor de bază, energia electrică utilizată
pentru funcţionarea utilajelor de producţie etc. b) costuri constante – costurile, a căror mărime
rămîne relativ neschimbată sau se modifică în mărimi nesemnificative, indiferent de modificările
volumului producţiei, lucrărilor executate, serviciilor prestate. Aici se includ costurile generale ale
secţiei de producţie.
 6.2. Metodele de evaluare și evidență a stocurilor: metoda permanentă, metoda
identificării, costului mediu ponderat, metoda FIFO
Metoda de evaluare curentă a stocurilor se stabileşte de către fiecare entitate de sine stătător şi
se reflectă în politicile contabile ale acesteia. În acest caz, se iau în considerare particularităţile
activităţii entităţii, cererea de stocuri pe piaţă, nivelul inflaţiei, gradul de influenţă a metodei
acceptate de evaluare asupra rezultatului financiar, precum şi costurile aplicării metodei respective.
Entitatea trebuie să utilizeze aceleaşi metode de evaluare curentă pentru toate stocurile care au
conţinut economic şi utilizare similare. Pentru stocurile cu conţinut economic sau cu utilizare
diferită pot fi aplicate metode diferite.
Conform politicilor contabile ale entitatii SRL ,,Jelezneac-Com,, , în funcţie de specificul
activităţii, pentru evaluarea stocurilor în cursul perioadei de gestiune entitatea poate utilizeaza una
din următoarele metode:
1) metoda costului standard;
2) metoda preţului cu amănuntul.
6.3. Metodele de calcul a costurilor de producție pe comenzi și pe faze
La întreprinderile pot fi utilizate următoarele tipuri de comenzi:
 individuale (comandă separată pentru fiecare unitate de produs) – se aplică
pentru fabricarea produselor mai complexe şi mai costisitoare;
 anuale (o comandă pentru o grupă de produse omogene) - se aplică pentru
fabricarea produselor de bază;
 de grup (o comandă anuală pentru o grupă de produse omogene)
 de o singură dată se aplică pentru fabricarea anumitei cantităţi a produsului şi
executarea anumitor lucrări, stabilite din timp.

Schema 6.3 organizării metodei pe comenzi la entitate

 Metoda pe comenzi presupune următoarele etape:
I. primirea comenzii de la clienţi (încheierea contractului);
II. înregistrarea comenzii în Registrul comenzilor;
III. întocmirea documentului „Comanda”;
IV. lansarea comenzii;
V. deschiderea fişei de evidenţă analitică a costurilor
comenzii;
I. alcătuirea plicului de comenzi;
II. terminarea (sistarea) comenzii.
În cazul producţiei individuale, comenzile primite de la clienţi, de regulă, se lansează în
producere, după precizarea detaliilor tehnice de execuţie, adică a procesului tehnologic
individual.Pentru produsele fabricate în serie, se lansează comenzi a căror mărime se bazează pe
centralizarea solicitărilor primite de la clienţi pentru exemplare de acelaşi fel (identice).Înainte de
lansare în producere, fiecărei comanzi primite de la client i se atribuie un simbol cifric, preluat din
Registrul comenzilor.
Concomitent cu lansarea comenzii în contabilitate se întocmeşte „Fişa de evidenţă analitică a
costurilor pe comenzi”, care poate fi prezentată în următoare formă:
„Fişa de evidenţă analitică a costurilor aferente comenzii Nr. 325”
Indicatori Articole de calculaţie Total
Materialele Salarii CASM Consumuri
directe directe indirecte de
producţie
1 2 3 4 5 6 7=2+3+4+5+6
Aprilie
1.costuri de 30000 20000 5500 13800 69300
producţie
2.producţia în 30000 20000 5500 13800 69300
curs de
execuţie la
sfîrşitul lunii
 Mai
1.producţia în 30000 20000 5500 13800 69300
curs de
execuţie la 40000 30000 8250 20700 98950
începutul lunii
2.costuri de 70000 50000 13750 34500 168250
producţie
3.producţia în
curs de
execuţie la
sfîrşitul lunii
Iunie
1.producţia în
curs de 70000 50000 13750 34500 168250
execuţie la
începutul lunii 20000 10000 2750 6900 39650
2.costuri de
producţie 90000 60000 16500 41400 207900
3.costul
producţiei
finite
Avantajele metodei:
- asigură calcularea unui cost de producţie destul de exact.
Dezavantajele metodei:
1) nu permite calculul costurilor de producţie pe fiecare perioadă de gestiune, ci numai după
terminarea comenzii, informaţiile obţinute astfel, având un caracter destul de tardiv;
în cazul existenţei unui număr mare de comenzi, deseori se fac erori în evidenţa consumurilor
pe comenzi, ceea ce impune o mare atenţie şi exactitate în codificarea informaţiilor primare şi în
reflectarea lor în contabilitate.
Metoda de calculare a costurilor pe faze se aplică la entităţile cu producţie de masă sau de serie
mare, caracterizate printr-un proces tehnologic simplu, desfăşurat în faze succesive de prelucrare a
materiilor prime şi a materialelor, în urma cărora rezultă produsul finit. Exemplu: industria
cimentului, ceramicii, zahărului, berii, fibrelor sintetice, textilelor, uleiului, etc.
Aplicarea metodei de calculare a costurilor pe faze în condiţiile unor entităţi concrete cu
producţie în masă presupune găsirea unor soluţii de rezolvare echilibrată pentru o serie de probleme
importante între care putem menţiona:
 stabilirea fazelor de calculaţie a costurilor;
 reflectarea costului semifabricatelor interne pe faze de calculaţie;
 repartizarea consumurilor de producţie între două sau mai multe produse obţinute din
aceeaşi fază.
Fazele de calculaţie a costurilor se stabilesc prin secţionarea procesului tehnologic în punctele
sale cheie.
 Costurile directe (materie primă, salarii directe, contribuţii la asigurări sociale şi asistenţa
medicală obligatorie) se acumulează pe fiecare proces de fabricare în baza documentelor primare şi
sunt înregistrate în contul 811 „Activităţi de bază” sau 812 „Activităţi auxiliare”, deschise analitic
pe fiecare fază de calculaţie şi pe produs în parte, iar costurile indirecte de producţie colectate în
contul 821 „Costuri indirecte de producţie” mai întâi sunt grupate în totalitate la nivelul secţiei, iar
apoi se repartizează pe faze, şi pe tipuri de produse fabricate. Costul producţiei fabricate se
calculează la sfârşitul fiecărei faze, dacă în faza respectivă se obţine o cantitate omogenă de
semifabricate sau produse finite.
Metoda de calculare a costului pe faze cunoaşte două variante:
 cu semifabricate
 fără semifabricate
Varianta cu semifabricate se poate aplica la entităţile caracterizate prin producţie în masă şi la
care după fiecare fază de fabricaţie se obţin semifabricate care se depozitează. Varianta se mai
aplică şi atunci cînd din acelaşi semifabricat se obţin apoi mai multe produse, sau cînd o parte
semifabricate sunt destinate vînzării. Exemplu: industria pielăriei, filaturilor, ţesăturilor.
6.3 Varianta calculării costului semifabricatelor și varianta fără calcularea costului
semifabricatelor
Varianta cu semifabricate prezintă următoarele avantaje:
1) permite calcularea costului de producţie cu o precizie mai mare;
2) permite controlul din partea contabilităţii asupra mişcării semifabricatelor în
procesul de producţie , mai ales atunci când există faze numerice.
Printre dezavantajele variantei putem menţiona: este complicată, necesită un volum mai mare
de lucru, deoarece trebuie permanent de ţinut evidenţa mişcării semifabricatelor în producţie.
Varianta fără semifabricate. Conform acestei variante nu se calculează costul după fiecare fază
ci numai pentru produsul finit ce rezultă din ultima fază tehnologică. Aceasta se bazează pe
considerentul că din toate fazele anterioare ultimei faze nu rezultă semifabricate, ci producţie în
curs de execuţie, care trece de la o fază la alta fără a fi depozitată sau chiar dacă se depozitează
atunci pentru perioade scurte de timp ceea ce nu impune calculul costului de producţie.
În vederea calculării costului efectiv de producţie este necesar să se ţină cont de următoarele
aspe
cte:
1) costurile directe se identifică pe faze şi pe tipuri de produse ce urmează a fi fabricate;
2) costurile indirecte de producţie se identifică pe parcursul lunii la nivelul secţiei, după care se
repartizează pe faze, iar în interiorul fazelor pe tipuri de produse fabricate;
 3) costul produsului finit se determină prin însumarea costurilor din toate fazele ce au
contribuit la fabricarea lui.
În comparaţie cu varianta cu semifabricate, varianta fără semifabricate prezintă avantaje: este
mai simplă şi necesită un volum mai mic de calcule.
Dezavantajele variantei sunt:
1) scade exactitatea calculului costului de producţie;
2) reduce controlul asupra mişcării semifabricatelor în procesul de producţie, în
acest scop se impune organizarea unei evidenţe cantitative cu caracter operativ.
Trebuie de menţionat că costul efectiv al semifabricatelor, conform metodei de calculaţie pe
faze, varianta cu calcularea costului semifabricatelor, precum şi costul efectiv al fiecărei faze,
conform metodei de calculaţie pe faze, varianta fără calcularea costului semifabricatelor se
repartizează pe tipuri de producţie fabricată în raport cu cantitatea de produse fabricate.
Aplicarea uneia sau alteia din aceste variante depinde de particularităţile procesului tehnologic,
de modalităţile de organizare a procesului de producţie.

CAPITOLUL VII. PERFECTAREA SITUAȚIILOR FINANCIARE

7.1. Caracteristica și componența Situațiilor financiare
Situaţiile financiare au drept scop prezentarea informaţiilor utile în luarea deciziilor economice
pentru o gamă largă de utilizatori cum ar fi: proprietarii (acţionarii, asociaţii), creditorii, clienţii,
salariaţii, autorităţile publice şi publicul. Pentru realizarea acestui scop situaţiile financiare oferă
informaţii despre:
1) active;
2) capital propriu;
3) datorii;
4) venituri şi cheltuieli;
5) fluxuri de numerar.
În funcţie de criteriile stabilite în Legea contabilităţii şi necesităţile informaţionale ale
utilizatorilor entitatea poate întocmi: (Anexa 18)
1) situaţii financiare complete; sau
 2) situaţii financiare simplificate.
Situaţiile financiare complete cuprind:
1) bilanţul;
2) situaţia de profit şi pierdere;
3) situaţia modificărilor capitalului propriu;
4) situaţia fluxurilor de numerar;
5) notele la situaţiile financiare.
Situaţiile financiare simplificate cuprind:
1) bilanţul; ( Anexa 18)
2) situaţia de profit şi pierdere; ( Anexa 18)
3) nota explicativă.
Situaţiile financiare se întocmesc în conformitate cu următoarele principii de bază:
1) continuitatea activităţii - prevede întocmirea situaţiilor financiare pornind de la ipoteza că
entitatea îşi va continua în mod normal funcţionarea cel puţin pe o perioadă de 12 luni din data
raportării fără intenţia sau necesitatea de a-şi lichida sau reduce în mod semnificativ activitatea. În
cazul în care situaţiile financiare nu se întocmesc conform principiului continuităţii activităţii
trebuie prezentată baza de întocmire a situaţiilor financiare şi motivul pentru care entitatea nu poate
să-şi continue activitatea;
2) contabilitatea de angajamente - impune recunoaşterea elementelor situaţiilor financiare, cu
excepţia elementelor situaţiei fluxurilor de numerar, pe măsura apariţiei acestora, indiferent de
momentul încasării/plăţii de numerar sau compensării în altă formă;
3) separarea patrimoniului şi datoriilor - prevede prezentarea în situaţiile financiare doar a
informaţiilor despre patrimoniul şi datoriile entităţii, care trebuie contabilizate separat de
patrimoniul şi datoriile proprietarilor şi ale altor entităţi;
4) necompensarea - constă în prezentarea distinctă în situaţiile financiare a activelor şi
datoriilor, veniturilor şi cheltuielilor. Compensarea reciprocă a activelor şi datoriilor sau a
veniturilor şi cheltuielilor nu se admite, cu excepţia cazurilor în care compensarea este permisă de
Standardele Naţionale de Contabilitate;
5) consecvenţa prezentării - prevede menţinerea modului de prezentare şi de clasificare a
elementelor în situaţiile financiare de la o perioadă de gestiune la alta, cu excepţia cazurilor cînd:
a) în urma unei modificări semnificative în natura activităţii entităţii sau în urma unei analize a
indicatorilor situaţiilor financiare, este mai relevantă o altă prezentare sau clasificare a elementelor
situaţiilor financiare ţinînd cont de metodele şi procedeele politicilor contabile elaborate conform
SNC "Politici contabile, modificări ale estimărilor contabile, erori şi evenimente ulterioare";
 b) în Standardele Naţionale de Contabilitate a fost modificat modul de prezentare a elementelor
situaţiilor financiare.
Situaţiile financiare se întocmesc şi se prezintă anual. În cazul modificării datei de raportare şi
prezentării situaţiilor financiare pe o perioadă mai lungă sau mai scurtă de un an, entitatea trebuie se
dezvăluie:
1) perioada acoperită de situaţiile financiare;
2) motivul stabilirii unei perioade de gestiune mai lungi sau mai scurte de un an; şi
3) faptul că informaţiile din situaţiile financiare nu sînt pe deplin comparabile (de exemplu,
pentru entităţile nou înregistrate prima perioadă de gestiune se consideră perioada din data
înregistrării de stat a entităţii pînă la 31 decembrie al aceluiaşi an calendaristic. În cazul în care
înregistrarea de stat a entităţii are loc după 1 octombrie, prima perioadă de gestiune se consideră
perioada din data înregistrării de stat pînă la 31 decembrie al următorului an calendaristic).
Situaţiile financiare includ indicatorii activităţii tuturor filialelor, reprezentanţelor şi
subdiviziunilor entităţii amplasate pe teritoriul Republicii Moldova. Situaţiile financiare se
întocmesc în baza informaţiilor contabile după reflectarea rezultatelor inventarierii pentru
confirmarea existenţei şi stării activelor şi pasivelor. Entitatea trebuie să identifice în mod clar
situaţiile financiare şi să evidenţieze în mod special următoarele informaţii:
1) denumirea entităţii şi alte elemente de identificare; ( Anexa 1)
2) data raportării sau perioada acoperită de situaţiile financiare;
3) activitatea de bază;
4) forma de proprietate;
5) forma juridică de organizare;
6) unitatea de măsură.
Erorile depistate la întocmirea situaţiilor financiare se corectează în conformitate cu SNC
"Politici contabile, modificări ale estimărilor contabile, erori şi evenimente ulterioare". Întocmirea
şi prezentarea situaţiilor financiare cuprind următoarele etape:
1) efectuarea lucrărilor premergătoare întocmirii situaţiilor financiare cum ar fi: inventarierea
generală a elementelor contabile, decontarea cheltuielilor şi veniturilor anticipate aferente perioadei
de gestiune, determinarea şi reflectarea diferenţelor de curs valutar, întocmirea înregistrărilor de
corectare, determinarea cotei curente a activelor imobilizate şi datoriilor pe termen lung etc.;
2) completarea formularelor situaţiilor financiare;
3) întocmirea notelor/notelor explicative la situaţiile financiare;
4) aprobarea, semnarea şi prezentarea situaţiilor financiare;
5) reformarea bilanţului.
 7.2. Lucrările premergătoare necesare pentru perfectarea situațiilor financiare cu
utilizarea informațiilor din registrele contabile, balanța de verificare a conturilor sintetice și
analitice, Cartea Mare
Situaţiile financiare în cadrul entității SRL ,, Jelezneac-Com,, se întocmesc şi se prezintă anual.
Situaţiile financiare includ indicatorii activităţii tuturor filialelor, reprezentanţelor şi subdiviziunilor
entităţii amplasate pe teritoriul Republicii Moldova. Situaţiile financiare se întocmesc în baza
informaţiilor contabile după reflectarea rezultatelor inventarierii pentru confirmarea existenţei şi
stării activelor şi pasivelor. Situaţiile financiare trebuie identificate şi separate de alte informaţii
prezentate în acelaşi document, de exemplu, în raportul anual al entităţii sau în prospectul de
emisiuni a valorilor mobiliare.
Entitatea trebuie să identifice în mod clar situaţiile financiare şi să evidenţieze în mod special
următoarele informaţii: ( Anexa 18)
1) denumirea entităţii şi alte elemente de identificare;
2) data raportării sau perioada acoperită de situaţiile financiare;
3) activitatea de bază;
4) forma de proprietate;
5) forma juridică de organizare;
6) unitatea de măsură.
Erorile depistate la întocmirea situaţiilor financiare se corectează în conformitate cu SNC
"Politici contabile, modificări ale estimărilor contabile, erori şi evenimente ulterioare". Situaţiile
financiare se aprobă de către adunarea generală a proprietarilor şi/sau de alt organ împuternicit în
conformitate cu legislaţia în vigoare. Situaţiile financiare se semnează şi se prezintă utilizatorilor în
conformitate cu prevederile Legii contabilităţii.
CAPITOLUL VIII. ANALIZA FACTORILOR DE PRODUCȚIE ȘI
EFICIENȚEI UTILIZĂRII ACESTORA
8.1. Analiza asigurării entității cu resurse umane, mijloace fixe, resurse materiale și
eficienței utilizării lor
Analiza dimensiunii şi a structurii resurselor umane vizează latura cantitativă şi calitativă a
încadrării firmelor cu personalul necesar, structura şi dimensiunea acestuia.
Forţa de muncă reprezintă un factor principal al producţiei în economia de piață. De aceea,
asigurarea la timp cu forţă de muncă necesară sub aspect cantitativ, calitativ şi structural, precum şi
folosirea raţională a acesteia, influenţează hotărâtor asupra rezultatelor economico- financiare. La
nivelul întreprinderilor, folosirea raţională a forţei de muncă necesită abordarea unor aspecte
ca:raportul dintre pregătirea generală şi introducerea progresului tehnic, folosirea timpului de lucru
potrivit nivelului de calificare, corelaţia dintre gradul de complexitate a muncii şi nivelul de
calificare, raportul dintre nivelul calificării şi productivitătea muncii.
Orice entitate trebuie sa asigure necesitățile în resurse umane de sine stătător, precum și
utilizarea lor eficientă. Folosirea rațională a resurselor umane este rezultatul îmbinării justificate a
aspectelor cantitative și calitative, care presupun respectiv utilizarea lor integrală în procesul de
producție.
Sarcinile principale ale analizei:
1. Aprecierea asigurării entității cu resurse umane necesare din punct de vedere cantitativ,
structural și calitativ;
2. Aprecierea eficienței utilizării timpului de muncă;
3. Examinarea și estimarea productivității muncii, precum și a factorilor ce influențează
modificarea acestui indicator rezultativ;
4. Calculul și aprecierea factorilor de muncă la devierea volumului activității de bază;
5. Evidențierea rezervelor interne de majorare a volumului activității de bază în urma utilizării
mai eficiente a resurselor umane pe viitor;
Aprecierea asigurării entității cu personal pe categorii în dinamică
(persoane)
Categorii de Anul Anul de Abaterea absoluta (+,-)
personal precedent gestiune
programat efectiv Programa Efectivă Efectivă
ta față de anul față de față de
precedent anul nivelul
precedent programat
A 1 2 3 4=2-1 5=3-1 6=3-2
1.Numarul
mediu scriptic al 106 90 95 -5 -11 +5
salariaților-
total,inclusiv
1.1.personal 100 89 92 -11 -8 +3
din activitatea de
bază 90 87 89 -2 -1 +2
1.1.1muncitor
1.1.2 10 8 9 -2 -1 +1
functionari
1.2.personal 6 5 4 -1 -2 -1
din activitatea
secundară
Concluzie: Din tabel rezultă că la entitatea analizată se observă o tendință de reducere a
efectivului de personal față de personal de anul precedent, atît la total, cît și pe fiecare categorie în
parte. Astfel, numărul mediu scriptic al salariaților în total s – a redus față de anul precedent cu 11
persoane, inclusiv personalul din activitatea de bază cu 8 persoane și cel din activitatea secundară
cu 2 persoane.
8.2. Calculul influenței factorilor legați de utilizarea factorilor de producție asupra
devierii volumului de producție
În practica analitică există mai multe modele de calcul și apreciere a influenței factorilor
legați de asigurarea și utilizarea resurselor umane la devierea volumului activității de bază (fie
VPF,VA, VPV). Însă cel mai frecvent se utilizează modelul bazat pe două metode:
1. Calculul și aprecierea factorilor generali de muncă VPF=Ns*Ws
2. Calculul și aprecierea factorilor detaliați de muncă
VPF=Ns*Pm*Z*h*Wh sau VPF=Nm*Z*h*Wh (2.1)
Tabelul 11.2 Analiza generală a productivității muncii
Indicatori Semn Anul de gestiune Abatere În % față de
e conven- programat efectiv a nivelul programat
ționale (+,-)
A B 1 2 3=2-1 4=2/1*100
1. Volumul VPF 35160 36467 +1307 103,72
producției fabricate,
mii lei
2.Numărulmmedi Ns 1433 1451 +18 101,26
u scriptic al
salariaților, persoane
3.Numărulmediu Nm 1175 1187 +12 101,02
scriptical
muncitorilor, persoane

4.Ponderea Pm 82,00 81,81 -0,19 99,77

muncitorilor în nr
total al sal,%
(rd.3/rd.2*100)

5.Productivitatea Ws 24535,9 25132,3 +596,4 102,43

medie anuală a unui
salariat,lei
(rd.1/rd.2*1000)

6.Productivitatea Wm 29923,4 30722,0 +798,6 102,67

medie anuală a unui
muncitor, lei
(rd.1/rd.3*100)

Concluzie: din tabelul 5.1 rezultă că la întreprinderea analizată productivitatea medie anuală
a unui salariat, precum și a unui muncitor s –a majorat față de nivelul programat respectiv cu 596,4
și 789,6 lei, ceea ce constituie un surplus relativ de 2,43 și 2,67%. Însuși faptul că ritmul de creștere
a volumului producției fabricate depășește ritmul sporirii personalului din activitatea de bază,
inclusive la categoria de muncitori, arată modificările positive menționate recent.
Pe lîngă etapele abordate la acest compartiment de analiză care rămîn în vigoare pentru
unitățile economice de producție pînă în present, este necesar de menționat încă un aspect esențial
privind examinarea productivității muncii. Este știut că în condițiile relațiilor economice de piață
accentual principal se pune nu atît pe activitatea de producție, ci pe cea de desfacere, care utilizează
alt sistem de indicatori rezultativi cum ar fi: volumul vînzărilor nete, costul vînzărilor, profitul brut.
În literature de specialitate unii autori propun ca productivitatea muncii în contextul noilor cerințe
să fie calculat ca raportul dintre volumul vînzărilor nete și numărul mediu scriptic al salariaților. La
prima vedere, totul este normal și această sugestie poate fi acceptată.
După părerea noastră, rolul de bază în acest caz poate să – l joace profitul mediu brut pe un
salariat care se calculează ca raportul dintre profitul brut din activitatea operațională și numărul
mediu scriptic al salariaților. Dacă luăm în considerație conținutul acestui indicator, legătura
factorială a celor două activități (de producție și de desfacere) referitoare la eficiența utilizării
personalului productiv poate fi determinată prin următoare relație:
Pbs=Ws*Cr*Rw (lei) (2.4)
Astfel, este de menționat că în baza modificării profitului mediu brut pe un salariat poate fi
evidențiată și determinată influența următorilor trei factori:
a. Modificarea productivității medii anuale a unui salariat (indicator generalizator de
eficiență privind activitatea de producție);
b. Modificarea corelației dintre venitul din vînzări și volumul producției fabricate
(indicator generalizator privind echilibrul dintre activitatea de proucție și cea de desfacere
prin dirijarea justificată a soldurilor producției finite aflate în stocuri).
c. Modificarea rentabilității venitului din vînzări (indicator generalizator privind
eficacitatea activității de desfacere a produselor finite, vînzarea mărfurilor, prestarea
serviciilor).
Calculul influenței factorilor generalide muncă la devierea volumului producției fabricate
Indicatori An de gestiune Abatere absolută Influența
(+,-) factorilor
Progra Efecti ∆Nsˉ ∆Ws
mat v ˉ
1.VPF 10015 10439 +4242 2302,41 1939,59
5 7
2.nr.mediu 87 89 +2 X X
scriptic al salariaților
 3.productivitatea 11512 11730 +21793,11 X X
medie a unui salariat 06,89 00
Sursa: Elaborat de autor în baza raportului Statistic M1-trimestrial al “ONIX-CRIS”S.A.
pentru trimestrul III,A2018 și 5 CI trimestrul III,A2018 (Anexa 4)
∆Nsˉ= 2*1151206,89/1000= 2302,41 lei
∆Wsˉ= 21793,11*89/1000= 1939,59 lei
Concluzie: din tabelul 1.6 se poate constata că la întreprinderea analizată volumul producției
fabricate s – a majorat față de nivelul programat cu 4242 mii lei. Această abaterea a fost determinată
de 2 factori:
1. modificarea numărului mediu scriptic al salariaților, care a contribuit la sporirea
indicatorilor rezulattaiv cu 2302,41 mii lei
2. modificarea productivității medii anuale a unui salariat, care a contribuit la sporirea
indicatorului rezzultativ cu 1939,59 mii lei.
Balanța influenței factorilor: 2302,41+1939,59 = +4242 mii lei. Deci rezultatele analizei
factoriale dau posibilitatea să deducem că ambii factori au influențat pozitiv asupra modificării
indicatorului rezulativ.
Concomitent meritul întreprinderii constă în faptul că ponderea principală îi revine factorului
calitaiv, ceea ce corespunde cerințelor economiei de piață și dovedește că o bună parte din volumul
producției a sporit față de nivelul programat.
Eficienţa cu care este cheltuită munca, reflectată de numărul de personal folosit, activitatea
economică şi cheltuielile efectuate pentru remunerarea muncii, depinde de productivitatea
muncii, considerată unul din indicatorii calitativi ai activităţii comerciale.
În expresia sa generală, productivitatea înseamnă randamentul, rodnicia cu care sunt
valorificaţi factorii de producţie în economie. Ea se exprimă prin raportul dintre produsul creat -
bunuri şi servicii - şi factorii respectivi, identificîndu – se productivitatea capitalului, a materiilor
prime, a muncii. Noţiunea cea mai uzuală este cea de productivitate a muncii şi fără nici o altă
precizare se înţelege întotdeauna aceasta.
 Anexe
Anexa 1
Anexa 2
Anexa 3
Anexa 4

Anexa 5
Anexa 6

Anexa 7
Anexa 8
Anexa 9
Anexa 10

Anexa 11
Anexa 12

Anexa 13
Anexa 14
Anexa 15
Anexa 16
Anexa 17
Anexa 18
Anexa 19

Anexa 20
Anexa21