Tema 8. Inițierea în marketing.

1. Descrie în spațiul de mai jos conceptul Mix de Marketing.

Dezvoltarea conceptului de "mixul de marketing" poate fi considerată una dintre ideile

dominante în practica şi teoria marketingului modern.
Din punct de vedere conceptual, termenul de "mixul de marketing" a fost dezvoltat la
bază de către profesorul Neil H. Borden pentru a descrie combinaţia potrivită, pentru un
set particular de circumstanţe, a 4 elemente cheie, care constituie partea principală a
oricărui program de marketing dintr-o firmă

2. Completează schema cu informația necesară despre mixul de marketing reprezentat

prin modelul celor 4P.

Piata Tinta.

1) Produsul
Varietate
Calitate
Design
Caracteristici
Marca
Ambalare
Dimensiuni
Servicii
Garanţii
Retururi

2) Plasanemt
Canale
Acoperire
Sortiment
Amplasare
Stoduri
Transport

3) Pret
Preţ de catalog
Rabaturi
Facilitări
Perioadă de plată
Condiţii de creditare
 4) Promovare

Reclamă

Acţiuni promoţionale

Publicitate

Vînzare personală

Relaţii publice

Promovare directă

Forţă de vînzare

3. Întocmește o anchetă de cercetare a nevoielor clienților formată din 10 întrebări,

pentru un produs la libera alegere.
Tema: Serviciul de Cultura a Informatiei o necesitate primordiala
in cadrul Bibliotecii Publice.
Scopul: De a promova importanta serviciului de Cultura a Informatiei in comunitate.
Cercetarea este realizata de Biblioteca Publica Comunala Bubuieci
Metoda anchetei – Chestionarul
Chestionarea este anonima
Virsta: ani Sex: Max-Fem
1.Stiti ca Biblioteca Publica organizeaza lectii de instruire privind Cultura Informatiei?
Am aflat frecventand regulat Biblioteca
De la colegi si prieteni
Prin intermediul pliantelor informationale
2.Care sunt barierele cele mai frecvente intalnite in procesul de informare?
Lipsa competentelor de cautare a informatiei
Nu cunosc calculatorul
Nu pot naviga pe Internet
3.Doriti sa participati la ore de instruire informationala privind Cultura Informatiei?
Foarte mult Nu este o necesitate
Este un mod de invatare pe viata Nu am timp

4.Doriti ca Biblioteca sa dispuna de un site stabil al comunitatii accesibil publicului larg?

 Pentru a promova serviciile de Biblioteca
Pentru a imbunatati comunicarea
Pentru a afla cat mai multe despre activitatea Bibliotecii
5.Ce importanta are Cultura Informatiei in viata D-Voastra?
Ma incadrez mai usor in societate
Devin mai comunicabil si obtin performante in activitatea profesionala
Posibilitati mai mari de angajare in campul muncii
Realizarea scopurilor si a succeselor la invatatura
6.Cartea,lectura,studierea,cultura sunt importante in viata comunitatii?
Foarte mult Mult Nu prea
7.Ce lectura preferati sa cititi, studiati?
1.Povesti 4.Stiiinta (Enciclopedii)
2.Poezii 5.Lingvistica
3.Romane 6.Istorie
8.Ce ne invata cartea si ce ne dezvolta ea?
1.Sa gindim,vorbim 3..Ne dezvolta imaginatia,memoria,atentia
2.Sa comunicam, sa interac- 4.Ne formeaza,modeleaza caracterul
tionam cu semenii?
9.Colectiile de biblioteca,Va satisfac nevoile de studiu,lectura,informare?

10. Este nevoie de imbogatirea colectiilor existente si diversificarea suporturilor

in biblioteca?_______________________________________________________
4. Enumeră opțiunile de promovare a produselor, alege una dintre ele și descrie-o.
• Publicitatea are ca instrumente: ziarul, revista, televiziunea, radioul, internetul, panoul stradal,
fl yer-ul, cărţile de vizită, poşta, telefonul, faxul, cinematograful, tranzit (pe mijloacele de
transport), publicitatea gratuită, agende, calendare, chipiuri cu numele produsului;
• Promovarea vînzărilor: promoţii, reducerea preţurilor, vînzări grupate (2 produse la preţ de unul
sau la cumpărarea unui detergent primeşti un balsam de rufe cu reducere), degustări/probări,
promovare la locul vînzărilor (postere cu produsul dat lîngă vitrină unde se afl ă acesta),
concursul publicitar, cadouri promoţionale, mostre gratuite, cupoanele promoţionale, premii de fi
delitate.
• Relaţii publice: interviuri în mass-media, proiecte sociale, activităţi de caritate (donaţii),
sponsorizări, tîrguri, expoziţii.
• Vînzări directe: prin angajaţi, prin reprezentanţi, prin delegaţi.

Tema 9. Riscul și Asigurarea

1. Caracterizează noțiunea de mai jos sub forma mai multor abordări din literatura de
specialitate.
Riscul este inerent tuturor activităţilor de investiţii şi este reversul medaliei, opus
recompensei. În general, cu cât mai riscantă este o investiţie, cu atât mai mare va fi
recompensa, dacă se dovedeşte a fi profitabilă. Riscul poate fi gestionat, dar, mai întâi,
trebuie să fie identificat cu exactitate. Societatea contemporană este confruntată
permanent cu o extraordinară diversitate de riscuri: riscuri naturale, riscuri profesionale,
riscuri ce afectează sănătatea, riscuri ce deteriorează mediul înconjurător şi au efecte
negative asupra generaţiilor viitoare etc., a căror acţiune este permanentă.

Una dintre numeroasele definiţii date riscului arată ca acesta este o ameninţare, o
posibilitate de producerea a unui eveniment cauzator de pagube, caracterizat, pe de o
parte, prin gravitatea consecinţelor sale şi, pe de alta parte, prin probabilitatea sa de
producere.

2. Redă legătura dintre risc și inceritudine prin schema de mai jos.

Includerea riscului şi incertitudinii în teoria economică a ridicat două probleme. În primul rând,
definirea şi delimitarea conceptelor de risc şi incertitudine. În al doilea rând, modul în care aceste
concepte influenţează deciziile economice.
3.Identifică tipurile de riscuri ce influențează activitatea unei entități și descriele în spațiile
libere.

a) Riscuri inovaţionale – sunt condiţionate de proiectarea greşită a produsului, obţinerea unor rezultate
negative, nerealizarea parametrilor tehnici planifi caţi la etapa proiectării constructive şi tehnologice a
inovaţiilor, depăşirea devizului de cheltuieli în procesul implementării inovaţiei, pătrunderea difi cilă pe
piaţă etc.

b) Riscurile de fabricaţie apar în procesul de producere, aprovizionare şi deservire post-realizare, ca

urmare a comercializării unui volum de producţie mai mic decît cel planifi cat, majorării cheltuielilor
materiale, respingerii de către consumator a producţiei propuse sau rambursarea acesteia, accidente şi
defectări de utilaj, obţinerea producţiei neconforme etc.

c) Riscurile comerciale – sunt riscurile care apar în procesul comercializării producţiei sau prestării
serviciilor, ca urmare a modifi cării preferinţelor consumatorilor, majorării preţului la produs, apariţiei
noilor concurenţi etc.

d) Riscurile fi nanciare – sunt cauzate de neexecutarea de către întreprindere a obligaţiunilor fi nanciare.

Riscurile date pot apărea ca urmare a fl uctuaţiei cursului monedei naţionale, evoluţiei dobînzilor
bancare, neachitării creanţelor, penalităţilor contractuale etc.

e) Riscul de personal – fl uctuaţia personalului ori lipsa acestuia, nivel scăzut de profesionalism,
responsabilitate (disciplină) scăzută, scurgerea informaţiei confi denţiale privind afacerea.

f) Riscurile sociale - sunt cauzate de accidentele de muncă, majorarea salariilor etc.

g) Riscurile politice- pot apărea ca urmare a politicii de stat, instabilitatea politică din ţară, introducerea
unor restricţii etc.

h) Riscurile naturale– sunt cauzate de condiţiile climaterice nefavorabile (în special, pentru
întreprinderile agricole şi ale industriei alimentare).

i) Riscurile privind proprietatea – pot apărea ca urmare a deteriorării complete sau parţiale a bunurilor:
clădiri, construcţii gospodăreşti (garaje, depozite), încăperi separate (ateliere, laboratoare, cabinete),
obiecte de construcţii nefi nisate; utilaj ingineresc, tehnologic sau de producere, inventar, echipament
tehnologic, obiecte ale interiorului, valori în mărfuri şi materiale (mărfuri, materie primă, materiale).

4. Enumeră cele “10 ameninţări” în cazul neevaluării riscului:

Cele “10 ameninţări” în cazul neevaluării riscului:
1. Amplasarea greşită a afacerii. Aceasta ţine de politica de marketing: presupune nepromovarea
unor reclame corecte şi nealegerea unei pieţe favorabile desfacerii produsului.
2. Prea mult capital în active fixe. Eficienţa utilizării activelor fixe este scăzută.
3. Lipsa de capital. S-au făcut investiţii prea mari în active fixe şi nu mai există suficient capital
circulant pentru continuarea procesului de producţie.
4. Probleme cu creditele. Nu există resurse pentru rambursarea datoriilor.
5. Proasta gestionare a stocurilor. Dublarea vânzărilor nu implică dublarea stocurilor. Stocurile
vor creşte numai de 1/4 ori.
6. Expansiune necontrolată. Se lansează produse pe o piaţă care nu a fost cercetată în prealabil.
7. Capitalizare neadecvată. Ea este determinată de riscul activităţii. Dacă riscul este mare
,dividendele cerute de investitori vor fi mari. Din profitul obţinut se plătesc dividendele şi partea
investită va fi mică. 8. Lipsa de experienţă şi de calificare. Nu există interes pentru ridicarea
gradului de pregătire profesională a celor angajaţi.
9. Probleme cu personalul. Dacă activitatea merge prost personalul va fi tentat să îşi găsească alt
loc de muncă.
10. Birocraţia. Aceasta se găseşte în activităţile ale căror rezultate nu mai sunt satisfăcătoare.
Daca se analizează aceste ameninţări se constată ca una derivă din cealaltă ca un efect cu
propagare în lanţ.

5. Identifică cei “7 factori de succes” în cazul evaluării riscurilor.

Cei “7 factori de succes” în cazul evaluării riscurilor:
1. Tendinţa spre acţiune. Fiecare angajat este capabil să acţioneze zi de zi, fără a aştepta ordine
de la cineva.
2. Apropierea de client pentru înţelegerea nevoilor acestuia. Activitatea de producţie trebuie să
aibă un dublu scop: realizarea unui produs calitativ superior şi satisfacerea necesităţilor unui
anumit segment de consumatori.
3. Autonomie în luarea deciziilor. Toată activitatea trebuie împărţită în compartimente care ştiu
exact ce au de făcut şi unde de fapt se iau deciziile.
4. Conducerea simplă şi bazată pe valori. Americanii denumesc aceasta KISS = “a păstra
lucrurile simple”(de la keep it short and simple).
5. Realizarea scopului propus sau denumit plastic ”croşetarea modelului potrivit”. Ideea constă
în aceea că un produs nou se lansează numai pe o piaţă cunoscută, iar pe o piaţă nouă se vinde
numai un produs deja cunoscut. Niciodată un produs nou nu se lansează pe o piaţă nouă, pentru
că riscul este foarte mare.
6. Un personal bine pregătit şi dedicat. Activitatea presupune un lanţ de oameni implicaţi în
procesul de producţie de la furnizorul iniţial la clientul final. Dacă fiecare este interesat în
activitatea pe care o desfăşoară şi depune o muncă de calitate, riscul ca în procesul de producţie
să apară întreruperi este foarte mic.
7. Un control cât mai scurt al activităţii. Nici un aspect al controlului nu trebuie neglijat în nici o
fază a activităţii. Orice conducător analizând continuu activitatea de care răspunde şi ţinând cont
de factorii menţionaţi mai sus, poate asigura succesul afacerii.