Religia grecilor antici era o religie fara dogme, fara o credinta rigida si fara texte sacre.

Acest fapt facea ca preotilor sa nu li se ceara o pregatire teologica speciala, asa cum se
intampla in alte zone ale lumii antice. Practic, orice cetatean care se dovedea loial statului
putea devein preot, fie intamplator, prin tragere la sorti, fie prin alegere.

Preotii greci nu reprezentau o patura sociala privilegiata ca in Egipt, India sau Babilon,
iar durata functiei de preot era de obicei de un an. Insa, existau si cazuri in care preotul era
numit pentru mai multi ani sau chiar pe viata.

Punctul culminant al vietii religioase a vechilor greci il reprezenta adorarea zeului sau
zeitei orasului in timpul ceremoniilor publice. Acestea reprezentau un moment apotetic
pentru intreaga comunitate. Cu toate acestea, religia Greciei antice a fost distrusa de
filosofie. Pitagora s-a indoit de existenta zeilor, Socrate i-a ignorat, Democrit i-a negat, iar
Euripide i-a ridiculizat.