Secularizarea și

semnele timpului
O lectură istorică si teologică a lumii în care trăim

Pr. Lect. Univ. dr. Bogdan Ivanov

 Secularizarea, o
problemă ce ține de
înțelegerea termenilor
Fenomene prin care secularizarea este percepută:
• Dispariţia Bisericii de pe scena publică,
• ruperea legăturii dintre Biserică şi stat,
• reducerea practicilor religioase
• Atașamentul tot mai slab față de valorile religioase
Soluții de interpretare:
• Nu este vorba despre o dispariţie completă a religiei din plan
social
• apariţia unor noi forme mai complexe ale sale.
• incapacitatea marilor sisteme religioase de a mai ţine împreună sub
control diferitele dimensiuni ale experienţei religioase, individuale
şi colective.
Etimologia termenului de secularizare provine
din latină.
saeculum, înseamnă un timp îndelungat,
ori lumea aceasta ca opusă lumii lui
Dumnezeu.
În evul mediu s-a optat pentru înţelesul de
Secularizare.
„lumea aceasta”, cu un caracter mai
neutru, nemaiînsemnând lumea aflată În universul unei noțiuni
sub stăpânirea Satanei.
În secolul al XVII-lea şi al XVIII-lea, prin
secularizare se înţelegea transferul de
proprietăți de sub control bisericesc sub
control civil.
trecerea averilor bisericeşti sub controlul
statului sau al civililor
În Dreptul Canonic

Două noţiuni de secularizare

- întoarcerea în lume a unui preot, devenind laic şi preot
secular
–un preot care îşi desfăşoară activitatea în lumea profană,
spre deosebire de preotul regular care îşi desfăşoară
activitatea într-o comunitate ideală, cea monastică.
1. sociologia nemarxistă,
2. sociologia marxistă
3. sociologia afiliată Bisericii

Trei mari curente în

definirea secularizării
 maximizează sensul
secularizării
Marxiştii:
dispariţia religiei din
plan social
fenomen pozitiv
Fideiştii neagă existenţa unui proces de secularizare,

neagă existenţa unor transformări pe care le-ar suferi Biserica

Sociologul englez David Martin susţine necesitatea înlocuirii termenului de

secularizare cu un alt termen, „atâta timp cât orice utilizare a secularizării
reverberează prin ecourile neplăcute ale conotaţiilor ei mai largi”

secularizarea a fost câteodată interpretată ca o luptă împotriva Bisericii,

a religiei, ca fiind un termen politic, ideologic.

secularizarea este „mai puţin un concept ştiinţific, cât mai ales un

instrument al ideologiilor opuse religiei”.
 Sociologii occidentali
Un factor subliniază rolul important pe
cheie: care îl deţine cercetătorul
atunci când investighează
cercetătorul religia.
de multe ori
„nu
dezangajare sociologul, ci
sociologul a acestuia „se studiază
patronul,
hotărăște faţă de pentru religie
care poate fi
ceea ce problemele şi nu despre
şi un episcop,
studiază studiate, deci religie”
defineşte
problema obiectul
obiectivităţii. investigaţiei”
Opinii
1. Parsons
pierderea controlului pe care Biserica îl deţinea, ca instituţie, asupra diferitelor sectoare ale
societăţii.
Influenţa nu se mai realizează prin „jurisdicţia organizatorică asupra anumitor aspecte ale
vieţii”,
„ataşamente de valoare şi motivaţionale ale indivizilor”.

2. Daniel Bell
secularizarea reprezintă „un proces vag, al dezvoltării şi diferenţierii societăţii moderne, prin
care religia devine tot mai mult credinţă personală”.

3. Thomas Merton
a abordat şi el procesul de secularizare a religiei, dar de pe poziţii puţin diferite.
„magia sau anumite rituri şi credinţe religioase sunt funcţionale din cauza efectului lor asupra
stării de spirit sau de siguranţa credinciosului”
Prin secularizare Merton înţelege înlocuirea mecanismelor religioase cu cele nereligioase.

4. A. Luchini
procesul de secularizare ca „o izgonire a religiei din sectorul public în sectorul privat”
Emile Durkheim
- secularizare un declin al religiei, care îmbracă
diferite forme:
- „pierderea puterii de către Biserică, separarea
de stat,
- trecerea grupurilor religioase la grupuri
autonome,
- incapacitatea instituţiilor religioase de a-şi
aplica regulile asupra instituţiilor civile
- pierderea controlului asupra vieţii indivizilor,
- depărtarea intelectualilor de Biserică,
- incapacitatea Bisericii de a produce o elită
intelectuală”

Secularizarea în viziunea lui Emile

Durkheim si Max Weber
Max Weber
- a introdus termenul de secularizare în sociologie,
propune trei definiţii ale termenului.
1. Secularizarea, ca pierdere a controlului de către
instanţele religioase asupra anumitor sectoare ale
vieţii sociale.
2. Secularizarea ar însemna trecerea unui grup de la
versiunea sa religioasă la versiunea sa profană.
3. Secularizarea s-ar identifica cu diminuarea
globală a caracterului religios al societăţii.

Secularizarea în viziunea lui Max

Weber
Șase sensuri ale termenului de secularizare

1. Secularizarea ca un declin al religiei, care ar conduce

la o societate din care religia ar lipsi.
2. Secularizare, o trecere a grupurilor religioase de la
orientările spre lumea de dincolo la lumea de aici.
3. Secularizarea, diferenţierea ideilor şi instituţiilor
religioase de celelalte părţi ale structurii sociale.
4. Secularizarea presupune transpunerea credinţelor şi
activităţilor cu provenienţă divină în activităţi cu un
conţinut în întregime secular.
5. Secularizarea cu pierderea caracterului sacru al
lumii.
6. Secularizarea echivalează cu trecerea de la o
societate sacră la o societate seculară

Sociologul Larry Shiner

PR. GHEORGHE PETRARU
Secularizarea, un refuz rafinat şi subtil al
credinţei, a concepţiei eclesiale despre
existenţă, despre lume şi om, întemeiate pe
Revelaţia scripturistică ce culminează în
Hristos, pe dogmele formulate teandric în
experienţa pnevmatică creştină”.

Viziuni teologice asupra fenomenului

Secularizarea se poate spune că este şi rezultatul unei
greşeli fatale a teologiei creştine, care a sfârşit prin a
confunda transcendenţa lui Dumnezeu cu absenţa lui
Dumnezeu din creaţie.

Această absenţă a lui Dumnezeu din lume a provocat disoluţia

universului religios, autosuficienţa imanentă omului şi refuzul
transcendenţei divine

Secularizarea o greșeală fatală a teologiei?

„Omul secularizat nu este neapărat ateu.
Pur şi simplu, el nu percepe prezenţa lui
Dumnezeu în lume şi în viaţa sa
personală. De asemenea, el nu înţelege
necesitatea, eficacitatea şi utilitatea
rugăciunii sau a vieţii spirituale. I se pare
că timpul dedicat rugăciunii este timp
irosit, un timp care nu este bine utilizat
deoarece nu produce nimic vizibil şi
imediat”

Patriarhul DANIEL: Simptomele omului

secularizat în comparaţie cu cel religios
 O altă formă de secularizare este cea
provocată de divorțul vieții de zi cu zi a
credincioșilor de cerințele credinței lor.

De la O astfel de formă de secularizare a apărut

în creștinism în principal după
începuturile recunoașterea sa ca religie oficială de stat.

Creștinii au devenit mai legați de lume și

creștinismului au simțit influența ei mai puternic.

Faptul că oamenii au devenit și au rămas

creștini nu a fost dictat doar de credința în
Hristos, ci și de multe alte ambiții egoiste.
De principatibus apărută în anul 1513

Niccolo Machiavelli pune bazele

secularizării politice, arătând că
mijloacele politice eficace contrazic
învăţăturile Bisericii şi
trebuie exclusă influenţa Bisericii şi a
religiei în viaţa civică,
astfel încât necesitatea, disimularea şi
manipularea să stea la baza acţiunilor
politice, înlăturând morala, fidelitatea,
integritatea sau credinţa

Istoria fenomenului. Rupturi

 1. Interacţiunea dintre cele trei confesiuni
creştine care împart Europa din secolul al XVII-
lea au determinat consecinţe care se fac simţite şi
astăzi

2. Condamnarea lui Galileo Galilei

fizica galileană, a zguduit “în aceeaşi măsură,
lumea religioasă, lumea intelectuală a savanţilor Alte momente istorice
şi filosofilor şi, în fine, lumea cotidiană a omului esențiale
obişnuit; iar repercursiunile acestui cutremur se
simt şi acum, după trei sute de ani“

3. Ruptura violentă dintre religie şi stat are

loc ca urmare a idealurilor Revoluţiei franceze
din 1789.

4. Filosofia secolului al XVIII-lea

J. J. Rousseau, în Contractul social propunea
să fie instaurată în stat o ”religie civilă”

Dogmele ”să fie simple, în număr mic,

enunţate cu precizie, fără explicaţii sau
comentarii.
1. Existenţa divinităţii puternice, inteligente,
binefăcătoare, prevăzătoare şi grijulii,
2. viaţa de apoi,
3. fericirea celor drepţi,
4. pedepsirea celor răi,
5. sfinţenia contractului social şi a legilor,
iată dogme pozitive”
Cazul francez
Articolul X din Declaraţia Drepturilor Omului şi ale Cetăţeanului adoptată de Adunarea
constituantă la 26 august 1789
”nimeni nu poate fi tras la răspundere pentru opiniile sale, fie ele chiar religioase”
deschide calea libertăţii de conştiinţă ca drept consfinţit de către stat.

Adunarea legislativă Franceză adoptă dispoziţii - un mare pas înainte în secularizarea societăţii
„Instituirea unei stări civile,
- deposedează clerul de o funcţie socială pe care o îndeplinea practic dintotdeauna – înregistrarea
marilor momente ale existenţei individuale –
- privează totodată actele religioase de efectele lor juridice: registrele ţinutede ofiţerii stării civile
înlocuiesc registrele de catolicitate.
- De acum înainte nu botezul marchează intrarea în viaţa şi în comunitatea naţională, ci declaraţia
făcută la primăria locului de naştere. La fel se întâmplă şi în cazul căsătoriei: se instituie o cununie
civilă şi apare obligaţia, anteriorităţii căsătoriei civile asupra celei religioase.

Societatea începe să trăiască o viaţă distinctă de cea a comunităţii ecleziastice, Ultimul act al
acestei evoluţii va avea loc în 1872, o dată cu dispariţia din foile de recensământ a oricărei
menţiuni privitoare la religie” (Rene Remond, 2003, p. 54).
 Întrebări de viitor
Conluzie: Sociologii americani:
„dacă” există secularizarea,
Secularizarea este însă
doar o parte a procesului „unde” se întâlneşte secularizarea,
de modernizare pe care îl
traversează astăzi „la ce niveluri” este ea mai accentuată.
religia în cadrul
procesului mai larg de Sociologii vest-europeni:
transformare a
societăţilor „cum” operează procesul de secularizare,
contemporane.
„de ce” are loc acest proces,

„ce perspective” are secularizarea.

SECULARIZAREA ÎN
EUROPA OCCIDENTALĂ
Rene Remond: în definirea
conceptului de secularizare este
necesar să se discute despre un nivel
Peter Berger: intermediar care se plasează între
„Unitatea situaţiei
religioase a Europei politic şi religios şi anume cel al
occidentale nu se
bazează oare pe
excepţionalitatea sa societăţii civile, care poate fi
care o separă de evaluată din punct de vedere al
restul lumii?” religiozităţii ei, măsurarea acesteia
oferind informaţii dacă societatea
este secularizată sau nu.
O întrebare provocatoare
Secularizarea şi modificarea religiei constau în
„pierderea” religiei sau „înnoirea” ei?
 Raţionalitate

1. adaptarea coerentă a mijloacelor la scopurile urmărite

(Politică - Machiavelli)

2. caracterizează toate activităţile umane, individuale şi

colective ale societăţii vest-europene. Pe ce se bazează
societatea noastră
3. se bazează pe ştiinţă şi tehnică
construită pe principiile
4. a intrat deseori în conflict cu conceptele înaintate de modernității
Biserică, considerate „iraţionale” (unele dintre ele). occidentale?
5. s-a stabilit un tip particular de relaţie între om şi
societatea modernă.

6. autonomia individului subiect, capabil de a-şi modela

lumea în care trăieşte şi de a-şi constitui el însuşi
semnificaţii care dau sens existenţei sale.
1. caracterizată prin diferenţierea instituţiilor sociale.
2. specializarea diferitelor domenii ale activităţii
sociale.
3. politica şi religia se separă,
4. economia şi casnicul se disociază;
5. arta se separă de ştiinţă, de cultură etc.
6. aceste sfere ale activităţii funcţionează doar Un tip particular de
urmând propriile reguli organizare socială:
7. aceste domenii care îşi urmează fiecare propriile
reguli, interferează unele cu altele, influenţându-se
reciproc.

Diferenţierea sectoarelor de activitate constituie

principiul fundamental al funcţionării societăţii
europene moderne
 Când spunem că o societate se secularizează,
Caracteristica înseamnă că viaţa socială este influenţată din ce
în ce mai puţin, uneori deloc, de dispozitiile
acestui proces unei instituţii religioase.

este Laicizarea presupune că religia încetează de a

emanciparea mai fi pentru indivizi sau pentru grupurile de
indivizi furnizorul de norme, valori şi simboluri,
sectoarelor într-un cuvânt, sistemul lor de referinţă.

activităţii de credinţa şi implicarea religioasă sunt opţiuni

libere ale individului şi ele reprezintă „afaceri
sub tutela private”, care nu pot fi impuse de nici o instituţie
religioasă sau politică
religioasă
 • Modernitatea societăţii europene

Totuși … nu presupune o excludere a religiei,

o desfiinţare a sa, o înlăturare a ei,
ci trecerea religiei în sfera privată
• Laicizarea presupune o ieşire a
religiei din activităţile societăţii, pe
cale “paşnică”, fără intervenţia unei
instituţii, pe când
• Secularizarea se identifică cu
separarea bisericii de stat, fiind
realizată prin legi, constituţii etc
 Ţările anglo-saxone:
Modele de
„emancipare” o trecere la privatizarea religiei, care a devenit o afacere
privată, formal separată de viaţa publică.

de sub tutela Franţa,

religiei
emanciparea a fost deseori înţeleasă ca o eliminare a
religiei din societate, religia fiind asociată cu
obscurantismul şi respingerea democraţiei politice.
Secolul al XX-lea,

traumatizat de războaie, catastrofe economice sau

experienţe totalitare.
Ce se Modernitatea societăţii occidentale,
mai precis europene, este construită
întâmplă istoric pe micşorarea rolului religiei.

cu Afirmarea autonomiei omului,

începând din Renaştere a fost asociată
religia? cu emanciparea de sub tutela
religiei.

Religia, prin secularizare, se

adaptează unei lumi aflată într-o
permanentă evoluţie şi schimbare.
(Re)venirea
religiei în
societate?
Principala problemă:
- înţelegerea mecanismelor
secularizării religiei,
- ale rearanjării credinţelor şi
- reînnoirii fenomenului
religios.
- peisajul religios al societăţilor
europene vestice
Două fenomene paradoxale

1.Marile explicaţii religioase asupra vieţii sunt înlăturate, respinse, Instituţiile

religioase continuă să îşi piardă capacitatea culturală şi socială de a-şi
impune regulile, Bisericile tradiţionale îşi pierd credincioşii;
2.O adevărată invazie de noi mişcări religioase, secte, care se dezvoltă în
aceste condiţii favorabile ale unei societăţi secularizate.
 1. cele care afectează sistemul Bisericilor tradiţionale,

2. cele care duc la proliferarea sectelor

3. cele care au ca urmare liberalizarea şi desprinderea de religie.

CONSECINŢE ALE SECULARIZĂRII

3 categorii de efecte ale secularizării:
 o pierdere a puterii pe care o deţineau,
Marile biserici
tradiţionale cu o diminuare a controlului pe care îl
exercitau asupra societăţii.
se confruntă în cu o scădere masivă a numărului de
societăţile credincioşi.
secularizate cu: au pierdut controlul asupra sistemului
politic şi educaţional.
nu mai au un cuvânt de spus în
conducerea statelor moderne
număr nesemnificativ de mic de şcoli
aflate sub controlul Bisericii.
 • secolul al XIX-lea, societatea este confruntată pe plan
Cosecințe: religios cu apariţia unei multitudini de noi mişcări
religioase, secte.
• impactul pe care îl au asupra societăţii.
Apariția • numărul victimelor datorate unor astfel de mişcări
• Secta desemnează o grupare religioasă, separată de

sectelor marile Biserici şi care uneori nu este recunoscută de stat

• caracterul disident pe care îl are, „reprezentând în marea
lor majoritate grupuri desprinse din religiile anterioare”
• faţă de bisericile mari, unde adeziunea este involuntară, se
capătă la naştere, în cazul sectelor adeziunea este
voluntară.
• Sectele mai sunt caracterizate în acelaşi timp şi de o mare
coeziune de grup, dată de această adeziune voluntară şi
de numărul relativ mic de membri pe care îi au.
• Manifestă în raport cu societatea, cu restul societăţii, o
tendinţă de izolare.
• Elitismul promovat de ele, membrii sectelor considerându-
se diferiţi, superiori restului populaţiei.
Cauzele apariției sectelor

- Secte existau şi în antichitate, şi în Evul Mediu.

- Adevărata explozie a numărului lor şi a importanţei lor a avut loc în ultimele două secole.

- Schimbările pe care le-a suferit societatea modernă, modernitatea religiei au dus la

proliferarea acestor grupări religioase.

- Marea lor majoritate au apărut în America de Nord. „Sectele se instalează acolo unde există
anumite solicitări cărora nu le răspund sau nu le pot răspunde alţi factori sociali şi religioşi”.

- Apar ca o alternativă la marile Biserici tradiţionale.

- Sectele au apărut pentru că procesele de schimbare ale societăţii, care au condus la

secularizare şi laicizare, le-au creat condiţiile favorabile.

- Unele mişcări religioase prezintă funcţii pozitive pentru societate, altele negative, dar multe
dintre ele au ambele caracteristici.
 O consecinţă importantă a secularizării:
trecerea religiei de pe plan public în plan
privat

O liberalizare şi o individualizare a practicii religioase.

Credinciosul nu mai merge la Biserică pentru a se ruga, el

realizează acest lucru acasă.
Religia a devenit o activitate privată, ca majoritatea activităţilor.

O parte importantă a populaţiei se declară ca aparţinând la un

cult, cu toate că ei nu mai practică sub nici o formă religia:
- Deoarece nu o cunosc sau nu mai au timp pentru ea.

- Nu trebuie denumită această parte a populaţiei ca fiind atei,

deoarece ei nu neagă existenţa şi natura sacrului,
- Nu sunt interesaţi şi nu au timp disponibil pentru această
problemă.
Elemente ce pot LIMBAJUL ȘI IMAGINEA
defini
autosecularizarea 1 „Virtualizarea crestinismului” duce la o
situație în care guvernează principiul „mediul
este mesajul”.
Accentul nu mai este pus pe conținut, ci pe
prezentare.

Degradarea teologică a limbajului.

Creștinismul în ansamblu nu a reușit să exprime

mesajul său într-un limbaj relevant pentru o
nouă generație trăind în contexte noi.
 MINTEA ȘI SUFLETUL
Elemente ce pot
defini Raționalismul transformă credința în magie și are drept
consecință o lume dezamăgită – Max Weber
autosecularizarea Weber a numit aceasta „religia intelectualistă care fuge din
2 lume”
Emoționalism. Ca reacție la Iluminism, aduce emoția ca
parte a trăirii religiei.
Religia civilă

Comercializarea Bisericii

Lipsa de moralitate

Societatea pluralistă
 Secularizarea prin efectele ei asupra omului poate fi calificată în rândul ereziilor
antropologice. „Îi răpește omului capacitatea de a se minuna”

Păcatele Nu confirmă adevărul revelației creștine care spune că prin întrupare, Dumnezeu
devine Însuși parte a lumii create.

secularizării Secularizarea apare și ca efect că mult timp creștinismul a eșuat în ideea Vechiului
Testament că lumea este separată de Dumnezeu

Refuzul imanenței lui Dumnezeu în lumea create actualizat permanent în Euharistie.

învățătura etică a creștinismului combate idolatrizarea oricărei valori umane, plasând

totul în dimensiunile sale seculare și sub judecata lui Dumnezeu.

Creștinismul propune nu mișcarea omului spre Dumnezeu, ci mișcarea lui Dumnezeu

către om

Creștinismul contribuie nu numai la secularizarea lumii, ci și la viziunea escatologică a

acesteia, culminând cu recunoașterea posibilității ca ea să fie transfigurată prin
participarea la harul lui Dumnezeu.

Secularizarea nu se limitează la distincția dintre lume și lucrurile lumii, ci se extinde la

respingerea oricărei posibilități de comuniune între lume și Dumnezeu, atacând astfel
chiar baza creștinismului
 Nu mai există o căutare a unui adevăr universal care ar presupune referirea omului la el în
totalitate, ca persoane și ca grupuri sociale întregi

Păcate ale Astăzi există multe adevăruri, care circulă în principal în numele științei și servesc nevoilor și

secularizării dorințelor individuale și sociale

Societatea contemporană, cu multitudinea de adevăruri pe care le cultivă și le oferă, disipă

scopurile omului și nu favorizează căutarea adevărului ontologic.

îi sugerează omului impresia că un astfel de adevăr este, în ultimă analiză, inutil, deoarece nu
asigură nevoile sale practice imediate.

În acest fel, procesul de secularizare este extins la conștiința omului și îi afectează însăși
structura.

Religia este împinsă într-o parte sau limitată la zona în care știința este incapabilă să-l ajute pe
om.
Astfel, religia este legată, în ultima analiză, de ceea ce se numește stările limită ale existenței
umane, rezumate în cele din urmă în moarte.
 Soluții: Statornicia în adevăr și în esențial

1. Atâta timp cât credința este păstrată în transfigurarea lumii și îndumnezeirea

omului prin medierea energiilor lui Dumnezeu, secularizarea lumii și imaginea lui
Dumnezeu pot coexista și chiar se pot dezvolta împreună.
2. Când această credință dispare, atunci creștinismul funcționează pur și simplu ca
un factor
3. Transfigurarea lumii și îndumnezeirea omului nu sunt tratate ca viziuni panteiste
și nici ca fructe ale unui proces realizat în lume, ci ca consecințe ale participării
fără confuzie în harul sau energia lui Dumnezeu.
4. Astfel se păstrează transcendența lui Dumnezeu și, de asemenea, istoricitatea
relațiilor Sale cu lumea.