O scrisoare pierduta – I. L.

Caragiale, 1884 - personaj

Prezentata pe scena pentru intaia oara in 1884, opera literara ,,O scrisoare pierduta” de
I. L. Caragiale este o comedie de moravuri, in care sunt satirizate aspecte ale societatii
contemporane autorului. Este inspirata din lupta electorala din anul 1883. Tema comediei
infatiseaza aspecte din viata politica, lupta pentru putere in contextul alegerilor pentru Camera,
santajul, falsificarea listelor electorale, si de familie, triunghiul conjugal.
Zoe Trahanache, cea mai distinsa dintre femeile din comediile lui Cargiale, reprezinta
tipul cochetei si al femeii voluntare. In lista cu ,,Persoanele” de la inceputul piesei, autorul ii
fixeaza statutul social prin raportare la sotul ei, Zaharia Trahanache, cel mai important om
politic al judetului: ,,sotia celui de sus". In ciuda faptului ca femeile nu aveau drept de vot in
acea epoca, Zoe ii poate manevra pe toti ceilalti dupa vointa sa ca pe niste marionete,
folosindu-se de pozitia de prima doamna a orasului de provincie.
Stalpi ai puterii locale si prieteni cu interese comune, Stefan Tipatescu si Zaharia
Trahanache alcatuiesc un triunghi conjugal impreuna cu Zoe, sotia adulterina, fapt care le
consolideaza relatia politica, asa cum sotul incoronat observa cu naivitate. Zoe se teme de
scandalul provocat de publicarea scrisorii de amor in ziarul ,,Racnetul Carpatilor”, se framanta
pentru pastrarea aparentelor de moralitate, dar nu si pentru imoralitatea reala a situatiei.
Pierderea scrisorii de amor, care este folosita ca arma de santaj de adversaul politic
pentru a obtine mandatul de deputat, provoaca teama femeii ca scandalul I-ar distruge
imaginea publica. De aceea, isi foloseste toate resursele pentru recuperarea scrisorii: vointa,
influenta, puterea de a convinge.
In actul al II-lea, scena VI, Zoe useaza cu abilitate mijloacele de convingere feminine
pentru a-l determina pe Tipatescu sa sustina candidatura avocatului din opozitie, in schimbul
scrisorii. In ciuda vaicarelilor, a lesinurilor, dar si a faptului ca e considerata o ,,dama
simtitoare", toti protejand-o in virtutea acestei aparente sensibilitati, este in realitate ,,femeie
barbata", stapana pe sine, care stie foarte bine ce vrea si care ii manipuleaza pe toti dupa
propriile dorinte.
Dincolo de aparente, in cuplul pe care Zoe il formeaza cu Tipatescu, femeia este polul
rational, puternic si care detine controlul asupra relatiei. Cand Tipatescu refuza compromisul
politic si ii propune Zoei o solutie romantica, aratandu-se gata sa renunte la tot de dragul ei: ,,Sa
fugim impreuna...", ea intervine energic si refuza ,,nebunia", nevrand sa renunte cu niciun pret
la pozitia de prima doamna a orasului de provincie. Cum negocierile dintre prefect si Catavencu
esueaza, Zoe, femeia voluntara, promite sprijinul ei pentru obtinerea mandatului de deputat in
schimbul scrisorii compromitatoare.
 In actul al IV-lea, cand Cetateanul turmentat ii restituie scrisoarea gasita de el in
captuseala palariei pierdute de Catavencu la primarie, Zoe devine triumfatoare, se comporta ca
o adevarata doamna, isi recapata superioritatea.
Finalul comediei aduce impacarea ridicola a adversarilor, fara a se schimba cu ceva
situatia initiala, triunghiul conjugal.
Titlul sugereaza ideea ca victoria politica se obtine, de fapt, prin lupta de culise, prin
folosirea ca instrument al santajului politic a ,,unei scrisori pierdute", pretextul dramatic al
comediei si sursa a nelinistilor cochetei Zoe.
Actiunea comediei este plasata ,,in capitala unui judet de munte, in zilele noastre".
Reperul spatial vag are efect de generalizare, iar timpul precizat este sfarsitul secolului al XIX-
lea, in perioada campaniei electorale, in interval de trei zile, ca in teatrul clasic.
Conflictul dramatic principal consta in infruntarea pentru putere politica a doua forte
opuse: reprezentantii partidului aflat la putere, prefectul Stefan Tipatescu, Zaharia Trahanache
si Zoe, sotia acestuia, si gruparea independenta construita in jurul lui Nae Catavencu, ambitios
avocat si proprietar al ziarului ,,Racnetul Carpatilor". Conflictul are la baza contrastul comic
dintre ceea ce sunt si ceea ce vor sa para personajele, dintre aparenta si esenta. Conflictul
secundar este reprezentat de grupul Farfuridi – Branzovenescu, care se teme de tradarea
prefectului.
Asadar, lumea eroilor lui Caragiale actioneaza dupa principiul ,,Scopul scuza mijloacele".
Zoe Trahanache traieste fara mustrari de constiinte, se preocupa doar de pastrarea imaginii
publice, pentru ca lumea orasului de provincie are o singura pasiunea, barfa, devenita un inamic
de temut pentru ea in timpul farsei electorale. Interventiile ei dezvaluie alta fateta a universului
caragialian: puterea pe care o are femeia voluntara. Cocheta actioneaza pentru propria salvare,
conduce din umbra si toti ii recunosc pozitia.