Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Basmul este o specie a genului epic, în versuri sau în proză, în care forțele binelui se confruntă cu cele ale răului, binele
ieșind mereu învingător. Personajele sunt numeroase și sunt purtătoare ale unor valori simbolice, ce întruchipează binele și
răul în diferitele lor ipostaze. Basmul implică fabulosul, categorie a fantasticului, în care evenimentele ireale, imaginare,
sunt previzibile, pentru că cititorul alege, de la început, să creadă în existența lor. Acțiunea basmului înfățișează parcurgerea
drumui maturizării de către erou; în basm, apar elemente ale bildungsromanului (roman al formării și maturizării unui erou,
cum este romanul „ Frații Jderi” de Mihail Sadoveanu, de exemplu).
Trăsături ale basmului:
1. Formule stereotipe:
A) de început/ inițiale: (ne introduc în lumea imaginară): „Amu cică era odată într-o ţară un craiu”. (timp fabulos + spaţiu imens = cuprins între cele două
margini ale pământului); ↑→Incertitudine= timp îndepărtat de momentul vorbirii;
B) de mijloc/ mediane: (naratorul controlează relaţia cu cititorul/ auditoriul): „…dar cuvântul din poveste, înainte mult mai este”;
IV. Motive specifice:motivul împăratului fără urmaşi de sex masculin; motivul cifrei 3 şi a multiplilor; motivul superiorităţii mezinului; motivul interdicţiei;
motivul drumului;motivul încălcării interdicţiei; motivul supunerii prin vicleşug; motivul celor 3 probe depăşite cu ajutorul unor personaje miraculoase;
motivul izbânzii binelui; motivul pedepsirii răului; motivul căsătoriei
V. Personaje (fantastice): sunt lineare și arhetipale: inițiatorul, zmeu, zâna; au caracter universal; eroul (protagonistul) este adeseori ajutat de obiecte
magice, de ființe supranaturale, de animale fabuloase sau de formule magice; el se confruntă adesea cu un adversar/ antagonist; pot avea trăsături umane
și/ sau supranaturale; se remarcă superioritatea mezinului sunt construite antitetic:
a) pozitive: eroul – Făt-Frumos; adjuvanţii eroului = câştigaţi datorită unor fapte bune sau prin simpatie (personaje cu puteri supranaturale, personaje
animaliere).
VI.Elemente magice: apa vie şi apa moartă, cele 3 smicele de măr dulce ( pentru învierea lui Harap-Alb ), obrăzarul şi sabia lui Statu-Palmă-
Barbă-Cot, pielea ursului, armele şi hainele de mire ale tatălui;
c) acțiunea reparatorie
e) răsplata eroului
Secvența II:
Activitate (5 min.)
!Formulele inițiale și cele finale în Povestea lui Harap -Alb apelează la formule consacrate, dar le personalizează .
Comparați următoarele formule și notați asemănările și deosebirile, conform criteriilor din tabel:
Iar eu încălecai p-o şea şi vă spusei dumneavoastră aşa Şi a ţinut veselia ani întregi, şi acum mai ţine încă; cine se duce acolo
bea şi mănâncă. Iar pe la noi, cine are bani bea şi mănâncă, iară cine nu,
se uită şi rabdă.”
Deosebiri
Asemănări
Rol
In Povestea lui Harap –Alb, formulele inițiale și cele finale sunt orientate spre crearea unei lumi verosimile. Formula
inițială creează un cronotop fabulos, o proiecție în mit a unei lumi dacă nu reale, cel puțin plauzibile:adverbul
„amu”( timpul povestirii), prin care se pătrunde în spațiul narativ, reluat pe parcursul textului pentru a menține atenția
naratarului; adverbul „ cică” (garanție a credibilității prin relatare repetată); imperfectul verbului ( care apropie
timpul vag al basmului de prezentul narării); adverbul „ odată”( timpul povestit) și sintagma „ într-o țară un craiu”.
Formula finală, după ce subliniază timpul sărbătoresc al basmului, scoate în evidență, realist, diferențele esențiale dintre
lumea perfectă a ficțiunii și imperfecțiunea, inechitatea lumii reale, contemporane scriitorului. Viziunea realistă a lui
Creangă este evidentă, prin atitudinea critică la adresa lumii în care trăiește.
Intrarea într-un nou episod narativ este marcată textual prin formula mediană "se cam duc la împărăţie, Dumnezeu să ne ţie, că cuvântul
din poveste înainte mult mai este"