PROPUNERE de rezolvare a TESTULUI 6 de antrenament CNEE și MEC, BAC 2020, LLR –

realizată de profesorii Avram Cristina și Tudor Andreea (S I.A), Alecu Adriana și Duțu-Runceanu Angelica
(S I.B), Tănase Roxana și Tudor Andreea (S II), Catrina Gabriela și Alecu Adriana (S III) – varianta 2

Propunere de rezolvare a testelor de antrenament CNEE și MEC, realizată de profesori

din județul Dâmbovița

Examenul de bacalaureat naţional 2020

Proba E. a)
Limba şi literatura română

Testul 6

Subiectul I A

A. Scrie pe foaia de examen, în enunțuri, răspunsul la fiecare dintre următoarele cerinţe cu privire la
textul dat.

1. Indică sensul din text al secvenței mi se umplu ochii de lacrimi. 6 puncte

Sensul din text al secvenței mi se umplu ochii de lacrimi surprinde tristețea resimțită de absența
persoanei dragi, iar orice gând sporadic despre aceasta intensifică nostalgia îndrăgostitului.

2. Menționează data la care Eminescu s-a mutat în noua locuință, utilizând informaţiile din textul
dat. 6 puncte

Potrivit informațiilor din text, data la care Eminescu s-a mutat în noua locuință este
29 octombrie 1879.

3. Precizează două stări contradictorii pe care Eminescu le-a trăit în decursul a două săptămâni,
justificându-ți răspunsul cu o secvență semnificativă din textul dat. 6 puncte

Două stări contradictorii pe care Eminescu le-a trăit în decursul a două săptămâni sunt
fericirea deplină și incertitudinea, așa cum reiese din secvență semnificativă din textul citat: Această
unică gândire, care e izvorul fericirii și al lacrimilor mele, această unică simțire care mă leagă de
pământ e totodată izvorul îngrijirilor mele.

4. Explică motivul pentru care Eminescu consideră că iubirea pe care o trăiește alături de Veronica
este o anomalie. 6 puncte

Eminescu consideră că iubirea pe care o trăiește alături de Veronica este o anomalie, pentru că
lumea în care trăiesc cei doi este una desacralizată, plină de materialitate și modele ale frumuseții
corporale, iar puritatea sufletului eminescian și iubirea ideală pe care Veronica o ascunde nu pot
câștiga în fața josniciei întregii omeniri: basseţa, invidia, răutatea domnesc peste tot şi pururea.

5. Prezintă, în 30 – 50 de cuvinte, temerea lui Eminescu, așa cum reiese din penultimul paragraf al
scrisorii. 6 puncte

Temerea poetului constă în faptul că scrisoarea sa ar putea aduce o umbră de tristețe în sufletul
iubitei, căreia i se adresează. 22

1
PROPUNERE de rezolvare a TESTULUI 6 de antrenament CNEE și MEC, BAC 2020, LLR –
realizată de profesorii Avram Cristina și Tudor Andreea (S I.A), Alecu Adriana și Duțu-Runceanu Angelica
(S I.B), Tănase Roxana și Tudor Andreea (S II), Catrina Gabriela și Alecu Adriana (S III) – varianta 2

El speră ca dragostea lui necondiționată față de persoana iubită să nu fie interpretată greșit de
aceasta, deoarece nu vrea ca amorul său neînțeles să devină o povară pe sufletul curat și plin de
gingășie al Veronicăi. 36

Subiectul I B

B. Redactează un text de minimum 150 de cuvinte, în care să argumentezi dacă legătura afectivă cu
o persoană aflată la distanță poate fi menținută sau nu prin intermediul unor instrumente de
comunicare, raportându-te atât la informațiile din fragmentul extras din volumul Corespondență
inedită Mihai Eminescu – Veronica Micle, cât și la experiența personală sau culturală.
20 de puncte
În redactarea textului, vei avea în vedere următoarele repere:
– formularea unei opinii faţă de problematica pusă în discuţie, enunţarea şi dezvoltarea
corespunzătoare a două argumente adecvate opiniei și formularea unei concluzii pertinente;
14 puncte
– utilizarea corectă a conectorilor în argumentare, respectarea normelor limbii literare (norme de
exprimare, de ortografie și de punctuație), aşezarea în pagină, lizibilitatea. 6 puncte
În vederea acordării punctajului pentru redactare, textul trebuie să aibă minimum 150 de
cuvinte şi să dezvolte subiectul propus.

Sunt de părere că dorința de a menține legătura afectivă cu o persoană aflată la

distanță l-a determinat dintotdeauna pe om să caute diferite instrumente de comunicare, fie
păstrând gestul romantic al trimiterii unei scrisori pentru a-și exprima iubirea sau pentru a-și
estompa dorul, fie prin utilizarea căilor moderne de comunicare la distanță.
În primul rând, corespondența poate asigura în mod sincer legătura afectivă, mai ales între
doi îndrăgostiți. O voință puternică de a păstra relația, dorința de a rămâne sufletește aproape de
ființa iubită, nevoia de identificare și de regăsire în celălalt l-au motivat pe om să se adapteze și să
caute un instrument eficient de comunicare. De pildă, textul „Corespondență inedită Mihai
Eminescu – Veronica Micle” reproduce una dintre scrisorile marelui poet, destinate ființei iubite, în
care acesta își exprimă gândurile și sentimentele de dor. Suferința prin care a trecut în ultimele două
săptămâni de când nu au mai comunicat, stările care l-au încercat în lipsa ei, se ascund printre
aspectele informative ale epistolei: „nemulțumit, rău dispus prin singurătate și boală, obosit de
viață”. Pe lângă aceasta, legătura afectivă a fost întreținută și prin mărturisirile referitoare la
calitatea și dragostea sinceră a femeii, îngrijorându-se că nu poate oferi înapoi cât ar trebui: „în
sufletul tău plin de veselie precât e plin de un gingaș și nesfârșit amor”.
În al doilea rând, relațiile bazate pe afecțiune poartă amprenta unicității și a timpului prin
care trec. Astfel, confruntați cu agitația cotidiană, cu distanța și cu ritmul trepidant existențial,
foarte mulți s-au trezit într-un moment de criză afectivă, prezentul aducând mari provocări, decisive
pentru evoluția relației. O angajare autentică și un efort suplimentar de adaptare au demonstrat că
rețelele de comunicare virtuală pot întreține la fel de bine o relație afectivă între două persoane
aflate la distanță. De exemplu, în contextul actual, al pandemiei de coronavirus și al izolării la
domiciliu, îndrăgostiți nu au spus adio iubirii, de aceea mulți dintre ei apelează la tot felul de
aplicații digitale ce le permit nu doar comunicarea scrisă, ci și cea video, estompând dorul ce-i
încearcă de-a lungul acestei perioade. Au șansa, totodată, să își mărturisească problemele sau
gândurile și să își consolideze legătura.

2
PROPUNERE de rezolvare a TESTULUI 6 de antrenament CNEE și MEC, BAC 2020, LLR –
realizată de profesorii Avram Cristina și Tudor Andreea (S I.A), Alecu Adriana și Duțu-Runceanu Angelica
(S I.B), Tănase Roxana și Tudor Andreea (S II), Catrina Gabriela și Alecu Adriana (S III) – varianta 2

Prin urmare, o relație afectivă poate fi menținută și de la distanță prin diferite mijloace de
comunicare, fiind esențială dorința de a păstra viu sentimentul care a înnobilat dintotdeauna
individul și i-a permis să trăiască pe cele mai înalte culmi spirituale.

Subiectul al II-lea 10 puncte

Prezintă, în minimum 50 de cuvinte, rolul notațiilor autorului în fragmentul de mai jos.

ACTUL I
Scena se petrece în anul 1896. Decorul: salonul unor oameni cu stare din vremea aceea.
Unpian, un palmier în hârdău*. În dreptul ferestrelor cu draperii de catifea cu ciucuri, fotolii,
canapea; pe masă, fructieră cu cărți de vizită. [...] Pe pereți, două portrete de familie, în ramă de
bronz și pluș. O oglindă cu ramă grea și înflorată. Pe pian, o clepsidră. [...] Stânga, ușă, în
dreapta, două uși.
SCENA 1
RUXANDRA, SULTANA
RUXANDRA (cu spatele la sală, cântă la pian. E îmbrăcată си о bluză сu dantele, сu mânecă
lungă şi o fustă creață la spate, peste un mic turnel, cordon lat. Părul strâns în coc și lăsat pe
frunte. Reia mereu același exercițiu. Întoarce clepsidra și exersează iar).
SULTANA (în fotoliu, croșetează. La brâu are un mănunchi mare de chei): Opt şi cu patru
doisprezece. RUXANDRA (se întrerupe): Poftim?
SULTANA: Am spus: opt şi cu patru, doisprezece.
RUXANDRA (dă din cap și exersează iar)
(Pe stradă răsună un trap de cal și zgomot de trăsură.)
Lucia Demetrius, Trei generații
*hârdău – vas

Notă
Pentru conținut, vei primi 6 puncte, iar pentru redactare, vei primi 4 puncte (utilizarea limbii
literare – 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct; punctuația – 1 punct).

În vederea acordării punctajului pentru redactare, răspunsul trebuie să aibă minimum 50 de

cuvinte și să dezvolte subiectul propus.

Notațiile autorului alcătuiesc metatextul operei dramatice, reprezentând singurele intervenții

ale dramaturgului în cuprinsul piesei, scopul lor fiind de a orienta regizorul și actorii în redarea cât
mai fidelă a viziunii despre lume a scriitorului. Astfel, ,,ACTUL I” și ,,SCENA 1” arată diviziunea
scenică în care se încadrează fragmentul. De asemenea, indică numele personajelor și succesiunea
la replică: ,,RUXANDRA”, ,,SULTANA”.
Indicația plasată sub numărul actului are rolul de a fixa coordonatele spațio-temporale: „anul
1896”, dar și de a anunța statutul social al personajelor: „salonul unor oameni cu stare din vremea
aceea”. În același timp, oferă detalii semnificative privitoare la decor, la organizarea spațiului
scenic: „Un pian, un palmier în hârdău”, „draperii de catifea cu ciucuri, fotolii, canapea”, „pe masă,
fructieră cu cărți de vizită”, „Pe pereți, două portrete de familie, în ramă de bronz şi pluş. O oglindă
cu ramă grea și înflorată. [...] Stânga, ușă, în dreapta, două uşi.”

3
PROPUNERE de rezolvare a TESTULUI 6 de antrenament CNEE și MEC, BAC 2020, LLR –
realizată de profesorii Avram Cristina și Tudor Andreea (S I.A), Alecu Adriana și Duțu-Runceanu Angelica
(S I.B), Tănase Roxana și Tudor Andreea (S II), Catrina Gabriela și Alecu Adriana (S III) – varianta 2

Didascaliile ce însoțesc replicile personajelor, regăsite între paranteze rotunde, oferă

informații despre plasarea acestora pe scenă – „cu spatele la sală”, „în fotoliu”, despre activitățile
desfășurate – „cântă la pian”. Sunt surprinse aspecte vestimentare: ,,E îmbrăcată cu o bluză cu
dantele, cu mânecă lungă și o fustă creață la spate, peste un mic turnel, cordon lat”, gesturi: ,,se
întrerupe”, ,,dă din cap și exersează iar”, aspecte care contribuie la caracterizarea indirectă a
personajelor.
Ultima notaţie a autorului fixează fundalul sonor pe care se desfășoară scena: „Pe stradă
răsună un trap de cal și zgomot de trăsură.”

Subiectul al III-lea 30 de puncte

Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinți particularități de construcție a

unui personaj dintr-un text narativ studiat, aparținând lui G. Călinescu.
În elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:
– prezentarea statutului social, psihologic, moral etc. al personajului ales;
– evidențierea unei trăsături a personajului ales prin două episoade/secvențe comentate;
– analiza a două elemente de structură, de compoziție și de limbaj ale textului narativ studiat,
semnificative pentru construcția personajului ales (de exemplu: acțiune, conflict, relații temporale și
spațiale, incipit, final, tehnici narative, instanțe ale comunicării narative, perspectivă narativă,
registre stilistice, limbaj etc.).
Notă
Ordinea integrării reperelor în cuprinsul eseului este la alegere.
Pentru conţinutul eseului, vei primi 18 puncte (câte 6 puncte pentru fiecare cerinţă/reper).
Pentru redactarea eseului, vei primi 12 puncte (existența părților componente – introducere,
cuprins, încheiere – 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; abilități de analiză și de argumentare
– 3 puncte; utilizarea limbii literare – 2 puncte; ortografia – 2 puncte; punctuaţia – 2 puncte;
așezarea în pagină, lizibilitatea – 1 punct).
În vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de
cuvinte şi să dezvolte subiectul propus.

Romanul ”Enigma Otiliei”, publicat în anul 1938, este o frescă a societății românești de la
începutul secolului al XX-lea, pe care autorul o conturează în viziune realistă de factură balzaciană
și se înscrie în maniera de abordare a lui Tolstoi sau Dostoievski.
Felix Sima este personajul principal al romanului, amintind de carieriștii lui Balzac și
oferind operei caracter de bildungsroman. Tânărul absolvent reprezintă, în galeria personajelor,
tipul intelectualului în formare, prin intermediul căruia cititorul se familiarizează cu celelalte
personaje.
Din punct de vedere social, Felix Sima este prezentat la vârsta adolescenței, când ajunge în
București, la tutorele său, Costache Giurgiuveanu, pentru a urma Facultatea de Medicină.
Prin evocare sunt relatate evenimente din copilăria băiatului, fiul doctorului Sima din Iași.
Fusese crescut mai mult prin pensionate și internate, după ce mama sa murise, când el avea o vârstă
fragedă. Ajuns în casa tutorelui, acesta se îndrăgostește de Otilia, dar va fi părăsit de fată, întrucât
ea consideră că relația este nepotrivită pentru viitorul studentului la Medicină. De altfel, mai târziu,

4
PROPUNERE de rezolvare a TESTULUI 6 de antrenament CNEE și MEC, BAC 2020, LLR –
realizată de profesorii Avram Cristina și Tudor Andreea (S I.A), Alecu Adriana și Duțu-Runceanu Angelica
(S I.B), Tănase Roxana și Tudor Andreea (S II), Catrina Gabriela și Alecu Adriana (S III) – varianta 2

Felix se va căsători cu o persoană care îi oferă deschiderea către lumea medicală, devenind un
doctor strălucit, cunoscut la nivel internațional.
Sub raport psihologic si moral, statutul de orfan determină un conflict interior pentru Felix,
care se simte complexat și inferior, iar orice aluzie la acest statut îi provoacă o revoltă puternică. De
asemenea, trăiește un conflict provocat de iubire și carieră, dar nu percepe o incompatibilitate între
cele două coordonate ale devenirii sale. Asociază munca sa cu dragostea pentru Otilia, de care
avea nevoie pentru a putea studia şi trăi liniştit. Dar comportamentul Otiliei, care, fără îndoială îl
iubeşte pe Felix, este derutant şi scapă raţionamentului tânărului, care nu-şi poate explica
schimbările fetei, trecerea ei de la o stare la alta. Studentul medicinist este o personalitate cu suflet
limpede, incapabil de disimulare, profund în sentimente, ca urmare, nu-şi poate închipui dragostea
decât sfârşind cu căsătoria. De aceea, pentru el Otilia rămâne o enigmă, iar plecarea ei cu
Pascalopol îl deznădăjduieşte, îi zduncină credinţa în sinceritatea sentimentelor. Este tentat să
creadă în comentariile răutăcioase ale clanului Tulea la adresa fetei, dar este mai puternică dorinţa
de a-i păstra Otiliei o dragoste pură. Toate aceste contradicţii sufleteşti nu l-au abătut de la studiu,
munca absorbindu-i toate gândurile.
Trăsătura definitorie a personajului este ambiția de a se realiza pe plan profesional, aspect
psihologic evidențiat prin autocaracterizare: „să-mi fac o educaţie de om. Voi fi ambiţios, nu
orgolios”.
O primă secvență semnificativă pentru atitudinea personajului față de propria devenire este
reprezentată de sosirea tânărului în casa lui Costache Giurgiuveanu, tutorele său, dorind să urmeze
Facultatea de Medicină, asemenea tatălui. Din perspectivă auctorială este realizat, în tehnică
balzaciană, portretul personajului ale cărui detalii fizionomice sugerează firea voluntară, confirmată
pe parcursul evenimentelor: „un tânăr de vreo optsprezece ani, îmbrăcat în uniformă de licean […]
Fața îi era însă juvenilă și prelungă, aproape feminină din pricina șuvițelor mari de păr ce-i cădeau
de sub șapcă, dar coloarea măslinie a obrazului și tăietura elinică a nasului corectau printr-o notă
voluntară întâia impresie.”
Când ajunge la locuința tutorelui său, bătrânul avar îl primește glacial, cu replica: „Aici nu
stă nimeni!”. Nedumerit de răspuns, părăsește locuința, revine și este recunoscut de Otilia, fiica
vitregă a bătrânului. Felix își amintește de o poză care se afla pe biroul tatălui său, deși chipul din
fața sa este mai îmbătrânit. Tânăra refuză gestul de a-i săruta mâna, sugerându-i băiatului intenția
unei relații de prietenie. Felix recunoaște fiorul iubirii de la prima întâlnire cu fata a cărei imagine
denotă libertate de gândire și de comportament. Otilia îl introduce în salon și îl prezintă clanului
Tulea. Sora lui Costache își manifestă malițiozitatea față de noul venit („Ai făcut azil de orfani.”),
dar Leonida Pascalopol, un moșier, prieten al familiei, salvează aparențele, dovedind bunăvoință
față de noul sosit.
O a doua secvență sugestivă pentru ambiția personajului este despărțirea de Otilia. Deși îl
iubește pe Felix, fiica vitregă a lui Costache Giurgiuveanu nu îl împovărează cu o căsnicie
prematură, nepotrivită carierei sale, lăsându-l în mediul intelectual, unde se află, să-și găsească
succesul. Biletul lăsat de fată la plecarea din București are o nuanță ironică, ea convingându-se
astfel, dacă mai era nevoie, că viitorul strălucit și cariera sunt mai importante pentru Felix decât
dragostea și că elanurile romantice pe care el le manifesta în raport cu Otilia erau, de fapt,
inexistente: ”Cine a fost în stare de atâta stăpânire, e capabil să învingă și o dragoste nepotrivită
pentru marele lui viitor”.
Fata i se înfăţişase de la început ca o finalitate, ca un premiu mereu dorit şi mereu amânat al
meritului său, dar eşecul în dragoste îl maturizează, convertind această poveste într-o amintire
delicată.
Acțiunea este un element de structură sugestiv pentru construcția personajului, urmărind
procesul de formare al acestuia. În expozițiune se fixează cronotopul real (iulie 1909, periferia
Bucureștiului) și personajele zugrăvite din perspectiva lui Felix Sima, voce a naratorului martor,
care le observă la jocul de cărți din sufrageria lui Costache Giurgiuveanu. Intriga constă în

5
PROPUNERE de rezolvare a TESTULUI 6 de antrenament CNEE și MEC, BAC 2020, LLR –
realizată de profesorii Avram Cristina și Tudor Andreea (S I.A), Alecu Adriana și Duțu-Runceanu Angelica
(S I.B), Tănase Roxana și Tudor Andreea (S II), Catrina Gabriela și Alecu Adriana (S III) – varianta 2

hotărârea lui Felix de a deveni medic, pentru aceasta ajungând la București și se completează,
într-un alt plan epic, cu dorința clanului Tulea de a intra in posesia averii bătrânului Giurgiuveanu.
Desfășurarea acțiunii este derulată în ritm lent până la capitolul al XVIII-lea, fiind definită prin
tehnica decupajului, ce se concretizează în scene tipice pentru cele două planuri narative. Costache
Giurgiuveanu, avar umanizat doar prin dragostea sinceră față de Otilia, încarcă notele de cheltuieli
ale lui Felix, dar tânărul trece cu vederea aceste derapaje ale bătrânului din dragoste sinceră pentru
Otilia, considerând, asemenea acesteia, comportamentul avarului drept o boală. Afecțiunea tinerei
față de Pascalopol declanșează crizele de gelozie ale eroului, în special în timpul vizitei la moșia
aristocratului. În plan secundar este urmărită familia Tulea. Aurica visează la un posibil pretendent,
chiar la mai tânărul Felix. Studentul la Medicină îl ajută pe Titi să se pregătească la limba latină,
deși îl deranjează cu discuțiile academice. Punctul culminant este surprins de momentul când
Costache Giurgiuveanu suferă un atac de apoplexie, iar Stanică îi fură toți banii, ceea ce va conduce
la moartea bătrânului. În deznodământ se surprind reacțiile personajelor după moartea bătrânului
Giurgiuveanu. Stanică o părăsește pe Olimpia şi se căsătorește cu Georgeta, Otilia își înstrăinează
toate bunurile, chiar și pianul, după care va renunța la Felix și va pleca la Paris cu Pascalopol, iar
clanul Tulea rămâne fără sumele de bani atât de râvnite.
Un al doilea element semnificativ pentru construcția personajului este relația incipit - final.
Incipitul de tip expozitiv fixează, în tehnică balzaciană, cronotopul acțiunii, dar și portretul
lui Felix. Prin procedeul modern al „ochiului estetului”, este dezvăluită treptat, prin detalii
semnificative, imaginea străzii Antim din perspectiva adolescentului abia sosit în București, care
descoperă aici ,,o caricatură în moloz a unei străzi italice”. Astfel, tânărul devine observator şi
personaj-reflector în raport cu lumea necunoscută pe care o ia treptat în stăpânire. Secvența narativă
sugerează în mod indirect educația superioară a lui Felix, care observă imediat contrastul dintre
pretenţia de confort şi bun gust a unor locatari bogaţi şi realitatea dată - o banală copie, un fals, care
dezvăluie prostul gust prin „intenția de a executa grandiosul în materiale atât de nepotrivite”.
Epilogul surprinde situația personajelor după terminarea războiului, când Felix se întâlnește
în trenul spre Constanța cu Pascalopol, aristocratul fiind foarte bătrân acum, de aceea Felix nu îl
recunoaște. Amintindu-i cine este și arătându-i o fotografie a Otiliei, moșierul îi spune că a divorțat.
Tulburat, nu recunoaște imediat trăsăturile fetei ,,nebunatice de altădată”, fiindcă observase un ,,aer
de platitudine feminină” care estompa totul. Evenimentul acesta îi provoacă tânărului Sima, ajuns
acum profesor universitar, nostalgia iubirii și îl determină să se întoarcă pe strada Antim, aflată
într-o stare accentuată de degradare, amintindu-și de replica bătrânului „Aici nu stă nimeni!”, prin
care se sugerează ideea că strada nu este decât o mare scenă pe care personajele își desfășoară
destinul, după care trec firesc într-o taină pe care avarul nu a fost capabil să o accepte, să o
înțeleagă.
Pentru Felix, eşecul în dragoste a însemnat maturizare, făcându-l să înţeleagă că, într-o
societate în care totul este supus degradării, însăși dragostea a încetat să mai fie un sentiment
netulburat.
Astfel, deasupra banalităţii şi meschinăriei lumii burgheze, naratorul prezintă povestea de
inițiere a adolescentului Felix Sima, personaj distins prin consecvență, prin canalizarea resurselor
interioare pentru a se realiza în plan profesional în mod strălucit. De altfel, autorul însuși nota că
adolescenții Felix și Otilia, în această lume, trăiesc ,,în calitate de victime şi de termeni angelici de
comparaţie”.