Sunteți pe pagina 1din 3

1

Ca instanta definitorie a comunicarii narative, personajul literar, o " fiinta de hartie ", dupa cum il statuteaza
Roland Barthes, va fi o ipoteza de gandire si de lucru pentru toate epocile si c 929g68j urentele literare.
Literatura din perioada interbelica va sta sub semnul directiilor impuse de Eugen Lovinescu in studiul " Creatia
obiectiva " si va fi o perioada de inflorire a romanului romanesc si de aparitie a romanului romanesc modern.
Aceasta perioada va sta la confluenta benefica a doua tendinte : traditionalismul sustinut de revista " Viata
romaneasca " si " Gandirea " si modernismul promovat de revista " Sburatorul " si cenaclul omonim condus de
Eugen Lovinescu. De la romanul " de creatie " - G.Ibraileanu sau obicetiv, " doric " - N.Manolescu, evidentiat in
speta prin " Ion " de L.Rebreanu, in liteartura romana se trece direct la romanul " de analiza " - G.Ibraileanu sau
subiectiv, " ionic " - N.Manolescu reprezentat de " Concert din muzica de Bach " de Hortensia Papadat-
Bengescu, evolutie care presupunea eliminarea etapei intermediare a romanului realist. Acest lucru este
observat de G.Calinescu, care, pentru a demonstra vitalitatea formulei balzaciene, scrie " Enigma Otiliei " ,
publicat in 1938, roman citadin a carui tema este viata burgheziei bucurestene de la inceputul secolului al XX-
lea.
G.Calinescu este tipul scriitorului total : critic si istoric literar, eseist, prozator si poet, dramaturg si
publicist, opera sa fiind foarte variata.
Liteartura romana beneficiaza de o serie de personaje feminine marcante cum ar fi Vitoria Lipan din
romanul " Baltagul " de Mihail Sadoveanu, Ela din romanul " Ultima noapte de dragoste intaia noapte de razboi
" de Camil Petrescu, Maitreyi din romanul omonim scris de Mircea Eliade. Printre aceste personaje se remarca
Otilia Marculescu din romanul " Enigma Otiliei " de G.Calinescu care ilustreaza superioritatea morala a femeii in
fata barbatului .

Ca orice personaj literar si acesta va fi construit pe baza a doi parametri: ca instanta narativa si ca referent
uman.Prima coordonata vozeaza astfel aincadrarea sa estetica, personna sau masca. Din acest punct de vedere
Otilia este personaj principal, datorita ocurentei detinute in cadrul discursului narativ, central, gratie rolului
detinut in transmiterea mesajului operei, trfidimensional , deoarece evolueaza pe parcursul operei si
protagonist, deoarece cenreaza diegeza. Toate aceste incadrari ale personajului se evidentiaza pe baza diegezei
structurate pe doua planuri care se intrepatrund si se determina reciproc: destinul tanarului Felix Sima
indragostit de Otilia si istoria unei mosteniri. Actiunea incepe Intr-o seara pe la inceputul lui iulie 1909, cu
putin inainte de orele zece , cand Felix Sima, un tanar de optsprezece ani, absolvent al Liceului Internat,
soseste la Iasi, pe strada Antim din Bucuresti, acasa la Costache Giurgiuveanu, tutorele sau. Secventele ce
constituie expozitiunea sunt realizate prin prisma descrierii calinesciene, validandu-se "gustul detaliului"- C.
Glodeanu , descrierea devenind individualizatoare, simbolica, in spatele elementelor arhitecturale, de interior
sau de exterior ascunzandu-se elemente de profil moral ale personajelor. Prima descriere balzaciana din roman
fiind cea a caselor din Antim: Nici o casa nu era prea inalta si aproape nici una nu avea cat superior ,
traducand lipsa de aspiratii intelectuale ale personajelor: Titi, Aurica, Aglae, Marimea neobisnuita a
ferestrelor, in raport cu forma scurta a cladirilor traduce contrastul dintre esenta si aparenta, dintre ceea ce
vor sa para unele personaje si ce sunt in realitate, ciubucaria ridicola prin grandoare vizeaza ridicolul,
pretiozitatea, amestecul de frontoane grecesti si chiar ogive, facute insa din var si lemn vopsit denotand
zgarcenia, umezeala care dezghioca varul si uscaciunea care umplea lemnaria traduce decrepitudinea,
ramolismentul personajelor - Simion Tulea, facea din strada bucuresteana o caricatura in moloz a unei strazi
italice denotand caracterul mimetic al personajelor, lipsa de originalitate - Titi Tulea. In casa lui Costache
Giurgiuveanu, tutorele sau, tanarul o va cunoaste pe Otilia si pe toti ceilalti care se aflau in jurul unei mese
rotunde jucand carti si table. El se integreaza vietii ciudate din acest spatiu si modului lor de viata. Felix se ofera
sa-l mediteze pe Titi Tulea, fiul lui Simion si a Aglaei, care la douazeci si doi de ani nu terminase inca liceul, dar
colaborarea nu dureaza niciodata mult. Olimpia, fata mai mare a Aglaei traieste in concubinaj cu Stanica Ratiu,
un avocat care nu profeseaza din lipsa de procese. Dupa ce devin parinti si Stanica se preface ca este bolnav de
inima, Simion ii da fiicei sale casa promisa si cei doi se casatoresc, insa copilul de doua luni este uitat cu

2
desavarsire si moare. Intr-un alt plan narativ Leonida Pascalopol, un mosier bogat, vine zilnic in casa lui
Giurgiuveanu pentru a o vedea zilnic pe Otilia. In acelasi timp Felix se indragosteste de Otilia si ii reproseaza
acesteia familiaritatea excesiva pe care i-o acorda mosierului. Timpul petrecut de Felix si Otlia la mosia din
Baragan a lui Pascalopol face ca iubirea tanarului sa devina din ce in ce mai puternica, dar fata il sfatuieste sa
nu se gandeasca la iubire inainte de a-si face o cariera. Reveniti in Bucuresti, Otilia este mereu barfita de familia
Tulea, iar Felix se inscrie la Facultatea de Medicina. Costache amana la nesfarsit sa o infieze pe Otilia si sa-i
deschida un cont in banca. Felix afla din intamplare care erau de fapt sursele de venit ale batranului. Un alt
episod se refera la Titi Tulea, care se indragosteste de sora unui coleg, Ana, cu care este obligat sa se
casatoreasca fara stirea Aglaei. Insa proaspata nora nu este agreata si Aglae ii ordona lui Titi sa divorteze,
acesta refuzand ferm. Otilia pleaca brusc cu Pascalopol la Paris, spre invidia Auricai, o alta fiica a Agalei, fata
batrana prin vocatie. Intre timp, Stanica ii face cunostinta lui Felix cu Georgeta, o curtezana, cu care are o
relatie amoroasa, iar in familia Tulea, Simion este internat la un sanatoriu de boli nervoase unde este definitiv
abandonat. Dupa intoarcerea Otiliei si a lui Pascalopol, mos Costache sufera un atac cerebral nu foarte violent,
dar care mobilizeaza pe membrii clanului Tulea care asteapta de mult moartea batranului. Acest moment poate
fi considerat un punct culminant al diegezei. Giurgiuveanu isi revine, dar refuza sa faca testament sau sa
depuna banii la banca. Urmeaza o a doua cadere a lui mos Costache, fiindu-i tot mai frica de Stanica. Gasind
momentul favorabil, determinand-o pe Otilia sa plece in oras, acesta intra in camera bolnavului si il devalizeaza,
intamplare fatala pentru batran si deznodamant al desfasurarii actiunii romanului. Imediat sosesc Aglae si
ceilalti, dar eforturile lor de gasire a banilor esueaza lamentabil. Felix o va parasi pe Otilia nemaiavand nevoie
de ea, iar Otilia ii explica lui Felix ca este prea tanar pentru ea, dar vrea sa-i demonstreze in absenta unor acte
iubirea ei, acesta respectand-o prea mult pentru a face acest lucru. A doua zi pleaca la Paris cu Pascalopol.
Finalul romanului consemneaza destinele personajelor: Otilia se casatoreste cu Pascalopol si ulterior devine
sotia unui conte: Felix ajunge profesor universitar si are o casatorie fericita; Stanica Ratiu se insoara cu
Georgeta si devine proprietarul unui bloc de locuinte. Felix se intalneste in tren cu Pascalopol, acesta aratandu-i
o fotografie a Otiliei, dar acea femeie frumoasa nu era fata nebunatica pe care o stia Felix, finalul romanului
ramanand deschis in privinta destinului Otiliei, care credea de la inceput ca Felix avea sa faca o cariera
stralucitoare, neincomodata de o dragoste nepotrivita .

Personajul este individualizat si prin titlul romanului care a fost dat de catre editor, acesta
considerand ca lexemenul " enigma " este mai comercial decat " Parintii Otiliei ", ales de autor in traditie
balzaciana, personajul fiind astfel si eponim.
Cea de -a doua coordonata pe care este construit acest personaj vizeaza referentul uman adica fiinta pe
care o imagineaza. Aceasta va beneficia in mod normal de prosopografie si de ethopee. Portretul fizic se
realizeaza direct de catre narator, care o prezinta ca pe o fiinta a contradictiilor : " Fata maslinie, cu nasul mic si
ochii foarte albastri, arata si mai copilaroasa intre multele bucle si gulerul de dantela. Insa in trupul
subtiratic.era o mare liberate de miscari, o stapanire desavarsita de femeie. " Personajul literar este o fiinta
care traieste numai in spatiul cartii, dar influenteaza constiinta cititorului. Pentru conturarea trasaturilor
acestui personaj, naratorul are la indemana o gama diversificata de procedee care se impletesc. La modalitatile
directe si indirecte se adauga o serie de tehnici cum ar fi : a oglinzilor paralele, a pluralitatii punctelor de
vedere, a basoreliefului .Portretul moral sau ethopeea o evidentiaza pe Otilia Marculescu, fiica celei de-a doua
sotii a lui Giurgiuveanu ca personajul cel mai spectaculos al romanului. Ea are un caracter complex, uneori
surprinzator si contradictoriu care evolueaza. Beneficiaza de o caracterizare directa facuta de catre narator si
de catre celelalte personaje. Din caracterizarile facute de celelalte personaje va rezulta un portret cu elemente
care o dezvaluie pe Otilia si altele care mai mult o ascund. Felix o considera frumoasa, inteligenta, altruista si
talentata : " Otilia e foarte frumoasa si apoi e culta si talentata " ; " frivola numai in aparenta, in fond esti
inteligenta si profunda ". Pascalopol o vede cu aceleasi calitati, in plus o scuza pentru usurinta cu care se lasa
intretinuta : " Ea nu a avut niciodata ideea ca e curtezana. ". Weissmann o pretuieste pentru eleganta si

3
frumusete, dar ii vede si trasaturile adanci : " Ca orice femeie care iubeste un barbat fuge de el, ca sa ramana in
amintirea lui ca o aparitie luminoasa. Domnisoara Otilia trebuie sa fie foarte inteligenta ".Costache o considera
inca un copil si o numeste : " fe-fetita mea ". Aglae considera ca urmareste vicleana si interesata mostenirea lui
Costache si ca e o femeie usoara : " Fete ca ea pentru asta sunt. Sa traiasca cu baietii de famile. " . Aurica o
include intr-o categorie inferioara : " o fata de conditia ei " si crede, la fel ca mama, ca e " sireata ". Stanica ii
apreciaza calitatile evidente, dar crede ca Otilia face totul din interes si ca ar fi pentru el o sotie potrivita care
sa-i netezeasca drumul spre inalta societate. Otilia se autocaracterizeaza ca fiind : " zapacita, nu stiu ce vreau "
dar acest lucru va fi contrazis de fapte si de nenumaratele judecati profunde. Caracterizarea indirecta este una
foarte complexa. Otilia se comporta ca un om liber, nu tine cont de nici o regula exterioara. Pleaca la Paris cu
Pascalopol, dupa ce se intoarce isi reia viata ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Faptele o dezvaluie altruista,
grijulie fata de cei apropiati si chiar fata de adversari. Imbracamintea o arata doritoare de lux dar si cu bun gust.
Opiniile Otiliei despre femei ii justifica in mare parte faptele : " o femeie ignorata de un barbat e un monstru.
Singura noastra forma de inteligenta, mai mult din instinct, e sa nu pierdem cei cativa ani de existenta, vreo
zece ani cel mult. Cat crezi ca mai am de trait, in intelesul adevarat al cuvantului ? Cinci, sase ani ? ". Observatia
tradeaza si o clarviziune de femeie matura, cu forta de a privi adevarul in fata.
Farmecul Otiliei rezida in amestecul de acte si trairi contradictorii, in dezinvoltura baieteasca al carei
rezultat neasteptat este seductia pe care o provoaca, aflata in tensiune cu feminitatea cochetariilor sale
adolescentine. Otilia Marculescu intruchipeaza in mod stralucit acea " rezerva bogata de material sufletesc, in
cautarea caruia poti pleca intr-o aventuroasa cercetare, plina de surprize " care face din femei centrul atractiei
celor din jur.
Personajul nu este insa individualizat numai datorita intamplarilor prin care trece si conexiunilor in care
este angrenat, ci si datorita infrastructurii narrative, tehnicilor si procedeelor uzitate, care uneori il vizeaza
aproape exclusiv. Astfel, tehnica dominanta este cea a detaliului, evidentiata inca din incipitul romanului prin
descrierea elementelor arhitecturale si prezentarea trasaturilor fizice si morale ale personajelor. O alta
tehnica utilizata este cea a reflectarii poliedrice, personajul beneficiind de un portret realizat in oglinzi paralele
prin parerile celorlelte personaje despre el , pareri de multe ori diametral opuse. Efortul lui G.Calinescu de
modernizare a procedeelor narative clasice ramane vizibil in insasi desfasurarea conflictului epic, actiunea
romanului deschizandu-se si inchizandu-se cu imaginea locuintei lui Costache Giurgiuveanu, vazuta prin ochii lui
Felix.
Chiar daca,de-a lungul timpului,romanul a dovedit ca nu emana spontan numai din realitatea sociala si
istorica,se pot stabili analogii intre structurile sociale ale unei epoci si formula romanesca preferata in
respectiva faza istorica.