Perioada interbelica este una de mare inflorire a prozei romanesti, de depasire a unui spirit oarecum

provincial, o perioada de ascensiune a romanului romanesc si de sincronizare cu valorile europene, proza

romaneasca orientandu-se dominant spre romanul de analiza. Pentru a face legatura intre romanul "de
creatie" - G. Ibraileanu, adica "Ion" de Liviu Rebreanu si romanul "de analiza" - G. Ibraileanu, in speta
« Concert din muzica de Bach » de H. P. Bengescu, G. Calinescu, pentru a demonstra vitalitatea formulei
balzaciene si a completa veriga lipsa, scrie romanul obiectiv de tip balzacian « Enigma Otiliei » publicat in
anul 1938.Ca romancier se evidentiaza prin romane precum « Cartea nuntii », « Bietul Ioanide », « Scrinul
negru », ca istoric literar prin lucrarea « Istoria Literaturii Romane de la Origini pana in Prezent », ca
publicist prin opera « Cronica mizantropului » si « Cronica optimismului », ca poet prin « Lauda lucrurilor »
si « Poezie » si ca dramaturg « Ludovic al XIX-lea ». Fiind o specie literara a genului epic in proza, de
marime substantiala, complexa in raport cu celelalte specii literare inrudite prin dezvoltarea unei
problematici grave, na 444e44e ratiune fictiva in care actiunea, bazata pe evenimente reale, se desfasoara pe
mai multe planuri si este sustinuta de numeroase personaje bine individualizate, antrenate de o intriga
complicata, Enigma Otiliei isi demonstreaza statutul de roman.
Primul argument ce sustine caracterul obiectiv balzacian al operei il constituie « atenta
observatie a socialului » - C. Glodeanu, observabila in tema sociala, avand ca subteme banul, « zeul la care
se inchina toti » - Balzac, tema mostenirii, a clanului familial, a iubirii osciland intre cea paterna si erotica.
"Observarea umanitatii sub latura morala"- C. Glodeanuvizeaza in cazul acesta conflictul dominant care
este reprezentat de lupta pentru mostenire. Discursul narativ se desfasoara lent, gradat, catre punctul care va
accelera ritmul si anume caderea lui mos Costache. Tema principala vizeaza astfel viata burgheziei
bucurestene la inceputul secolului al XIX-lea,societate degradata sub puterea mistificatoare a banului,
intreaga actiune a romanului construindu-se in jurul averii lui mos Costache Giurgiuveanu, care
concentreaza faptele si reactiile tuturor celorlalte personaje, interesate mai mult sau mai putin de
mostenire.
Un alt argument ce sta in favoarea caracterului obiectiv al acestui roman este modul de
constructie al firului epic, acesta construind"fresca Bucurestiului de dinainte de primul razboi mondial", si
fiind structurat pe doua planuri care se intrepatrund si se determina reciproc: destinul tanarului Felix Sima si
istoria unei mosteniri. Actiunea incepe « Intr-o seara pe la inceputul lui iulie 1909, cu putin inainte de orele
zece », cand Felix Sima, un tanar de optsprezece ani, absolvent al Liceului Internat, soseste la Iasi, pe strada
Antim din Bucuresti, acasa la Costache Giurgiuveanu, tutorele sau. Secventele ce constituie expozitiunea
sunt realizate prin prisma descrierii calinesciene, validandu-se "gustul detaliului"- C. Glodeanu , descrierea
devenind individualizatoare, simbolica, in spatele elementelor arhitecturale, de interior sau de exterior
ascunzandu-se elemente de profil moral ale personajelor. Prima descriere balzaciana din roman fiind cea a
caselor din Antim: « Nici o casa nu era prea inalta si aproape nici una nu avea cat superior », traducand
lipsa de aspiratii intelectuale ale personajelor: Titi, Aurica, Aglae, « Marimea neobisnuita a ferestrelor, in
raport cu forma scurta a cladirilor » traduce contrastul dintre esenta si aparenta, dintre ceea ce vor sa para
unele personaje si ce sunt in realitate, « ciubucaria ridicola prin grandoare » vizeaza ridicolul,
pretiozitatea, « amestecul de frontoane grecesti si chiar ogive, facute insa din var si lemn vopsit » denotand
zgarcenia, « umezeala care dezghioca varul si uscaciunea care umplea lemnaria » traduce decrepitudinea,
ramolismentul personajelor - Simion Tulea, « facea din strada bucuresteana o caricatura in moloz a unei
strazi italice » denotand caracterul mimetic al personajelor, lipsa de originalitate - Titi Tulea. In casa lui
Costache Giurgiuveanu, tutorele sau, tanarul o va cunoaste pe Otilia si pe toti ceilalti care se aflau in jurul
unei mese rotunde jucand carti si table. El se integreaza vietii ciudate din acest spatiu si modului lor de viata.
Felix se ofera sa-l mediteze pe Titi Tulea, fiul lui Simion si a Aglaei, care la douazeci si doi de ani nu
terminase inca liceul, dar colaborarea nu dureaza niciodata mult. Olimpia, fata mai mare a Aglaei traieste in
concubinaj cu Stanica Ratiu, un avocat care nu profeseaza din lipsa de procese. Dupa ce devin parinti si
Stanica se preface ca este bolnav de inima, Simion ii da fiicei sale casa promisa si cei doi se casatoresc, insa
copilul de doua luni este uitat cu desavarsire si moare. Intr-un alt plan narativ Leonida Pascalopol, un mosier
bogat, vine zilnic in casa lui Giurgiuveanu pentru a o vedea zilnic pe Otilia. In acelasi timp Felix se
indragosteste de Otilia si ii reproseaza acesteia familiaritatea excesiva pe care i-o acorda mosierului. Timpul
petrecut de Felix si Otlia la mosia din Baragan a lui Pascalopol face ca iubirea tanarului sa devina din ce in
ce mai puternica, dar fata il sfatuieste sa nu se gandeasca la iubire inainte de a-si face o cariera. Reveniti in
Bucuresti, Otilia este mereu barfita de familia Tulea, iar Felix se inscrie la Facultatea de Medicina. Costache
amana la nesfarsit sa o infieze pe Otilia si sa-i deschida un cont in banca. Felix afla din intamplare care erau
de fapt sursele de venit ale batranului. Un alt episod se refera la Titi Tulea, care se indragosteste de sora unui
coleg, Ana, cu care este obligat sa se casatoreasca fara stirea Aglaei. Insa proaspata nora nu este agreata si
Aglae ii ordona lui Titi sa divorteze, acesta refuzand ferm. Otilia pleaca brusc cu Pascalopol la Paris, spre
invidia Auricai, o alta fiica a Agalei, fata batrana prin vocatie. Intre timp, Stanica ii face cunostinta lui Felix
cu Georgeta, o curtezana, cu care are o relatie amoroasa, iar in familia Tulea, Simion este internat la un
sanatoriu de boli nervoase unde este definitiv abandonat. Dupa intoarcerea Otiliei si a lui Pascalopol, mos
Costache sufera un atac cerebral nu foarte violent, dar care mobilizeaza pe membrii clanului Tulea care
asteapta de mult moartea batranului. Acest moment poate fi considerat un punct culminant al diegezei.
Giurgiuveanu isi revine, dar refuza sa faca testament sau sa depuna banii la banca. Urmeaza o a doua cadere
a lui mos Costache, fiindu-i tot mai frica de Stanica. Gasind momentul favorabil, determinand-o pe Otilia sa
plece in oras, acesta intra in camera bolnavului si il devalizeaza, intamplare fatala pentru batran si
deznodamant al desfasurarii actiunii romanului. Imediat sosesc Aglae si ceilalti, dar eforturile lor de gasire a
banilor esueaza lamentabil. Felix o va parasi pe Otilia nemaiavand nevoie de ea, iar Otilia ii explica lui
Felix ca este prea tanar pentru ea, dar vrea sa-i demonstreze in absenta unor acte iubirea ei, acesta
respectand-o prea mult pentru a face acest lucru. A doua zi pleaca la Paris cu Pascalopol. Finalul romanului
consemneaza destinele personajelor: Otilia se casatoreste cu Pascalopol si ulterior devine sotia unui conte:
Felix ajunge profesor universitar si are o casatorie fericita; Stanica Ratiu se insoara cu Georgeta si devine
proprietarul unui bloc de locuinte. Felix se intalneste in tren cu Pascalopol, acesta aratandu-i o fotografie a
Otiliei, dar acea femeie frumoasa nu era fata nebunatica pe care o stia Felix, finalul romanului ramanand
deschis in privinta destinului Otiliei, care credea de la inceput ca Felix avea sa faca o cariera stralucitoare,
neincomodata de o « dragoste nepotrivita ».

Trăsături ale romanului aparţinând lui George Călinescu : Enigma Otiliei

În cadrul lucrării ,,Poetica romanului românesc interbelic”, Gheorghe Glodeanu afirmă că G. Călinescu,
optând pentru romanul de tip balzacian, respectă şi trăsăturile acestuia, reprezentative fiind: atenta observaţie a
socialului, utilizarea detaliilor, naraţiunea la persoana a treia, existenţa naratorului omniscient, observarea
umanităţii sub latură morală, prezentare frescei Bucureştiului înainte de Primul Război Mondial.
Romanul ,,Enigma Otiliei” apare în anul 1938 şi este al doilea dintre cele patru romane scrise de G.
Călinescu, celelalte fiind ,,Cartea nunţii”, ,,Bietul Ioanide” şi ,,Scrinul negru”.
În crearea romanului său, Călinescu optează pentru metoda balzaciană, acesta aparţinând realismului
clasic, dar având şi influenţe moderniste.
Însuşi G. Călinescu defineşte în anul apariţiei romanului tema acestuia ca fiind ,,monografia unei
familii bucureştene”. Aşadar, autorul evidenţiază viaţa burgheziei bucureştene de la începutul secolului al XX-
lea, prezentată în raport cu valoarea principală din societatea degradată din punct de vedere moral, aceasta fiind
banul. Această temă este de factură balzaciană, întreaga acţiune fiind concentrată în jurul averii lui Costache
Giurgiuveanu.
Titlul iniţial, ,,Părinţii Otiliei”, reliefa ideea balzaciană a paternităţii, fiecare dintre personajele
romanului determinând soarta Otiliei, ca nişte ,,părinţi”. Motivul paternităţii se menţine, însă, la nivelul
întregului roman chiar dacă titlul a fost schimbat de editor, dovedind înclinaţia lui Călinescu spre studiul acestei
problematici. Astfel, Costache Giurgiuveanu o iubeşte sincer pe Otilia dar nu îi asigură viitorul, sentimentele
fiindu-i învinse de avariţie. Fata va fi nevoită să se mărite cu Pascalopol, care declară că nu poate distinge ce
este patern şi ce este viril în sentimentele lui pentru Otilia. În cadrul familiei Tulea, destinele copiilor sunt
stăpânite de Aglae, acestora fiindu-le anulată şansa împlinirii matrimoniale; retardul lui Titi se explică ca o tară
pe care a moştenit-o pe linie paternă, păcatele părinţilor se răsfrâng asupra copiilor.
Fiind proză realistă, scrierea ,,Enigma Otiliei” este caracterizată de prezenţa detaliilor care îi conferă
veridicitate.
Descrierea spaţiilor (strada Antim, arhitectura, interiorul casei) şi a vestimentaţiei dau impresia de autenticitate.
Acţiunea romanului se deschide în stil realist prin încadrarea în timp şi în spaţiu a personajelor.
Adolescentul Felix Sima, absolvent al Lieului Internat din Iaşi, vine la unchiul şi tutorele lui în luna iulie 1909
pentru a urma Facultatea de Medicină.
Descrierea casei lui Costache Giurgiuveanu relevă şi trăsăturile de caracter ale acestuia, sugerându-
se de asemenea şi contrastul dintre aparenţă şi esenţă, acesta fiind un burghez îmbogăţit care însă nu
deţine fondul cultural necesar poziţiei sale.
Pentru a portretiza personajele, autorul alege tehnica balzaciană a descrierii mediului şi fizionomiei
pentru deducerea trăsăturilor de caracter. Apar personajele tipice, moş Costache fiind avarul, Aglae ,,baba
absolută”, Aurica fata bătrână, Simion dementul senil, Stănică Raţiu arivistul, Titi retardatul, iar Stănică Raţiu
un reprezentativ personaj pentru tipul parvenitului. Felix şi Otilia, fiind caractere în formare, nu se încadrează
într-o tipologie.
Competiţia pentru averea bătrânului avar reliefează efectele în plan moral, ale obsesiei îmbogăţirii.
Costache Giurgiuveanu deţine imobile, restaurante, acţiuni dar gândindu-se că mai are timp, nu face
nimic pentru a-i asigura viitorul Otiliei, deşi o iubeşte. Pe de altă parte, ,,clanul” Tulea, cum este denumit de Ov.
S. Crohmălniceanu, doreşte succesiunea totală a averii lui, plan pus în pericol de ipotetica înfiere a Otiliei.
Stănică Raţiu urmăreşte să ia averea familiei Tulea, dar realizând că bătrânul Costache are o avere mai mare
încercă prin diferite tertipuri să intre în posesia ei, lucru realizat într-un final.
Sunt observate aspecte ale socialului ce ţin de familia burgheză (căsătoria, relaţia dintre soţi,
statutul orfanilor). Din perspectiva ,,spiritului burghez”, împlinirea umană presupune întemeierea unei familii.
Din acest motiv, căsătoria îi preocupă pe mulţi dintre eroii romanului. Astfel, Felix vede căsătoria ca pe o
încununare a iubirii, realizarea socială fiind pentru el atât afirmarea în plan profesional cât şi întemeierea unei
familii. Otilia alege să se căsătorească din nevoia confortului şi a unei protecţii. Pentru Stănică Raţiu, căsnicia
reprezintă doar un mijloc de parvenire, însurându-se cu Olimpia doar pentru zestrea pe care nu o va primi
niciodată. Titi trăieşte o experienţă matrimonială de scurtă durată. Aurica, fată bătrână, doreşte să se
căsătorească din vanitate. În familia Tulea, rolurile sunt inversate, Aglae fiind cea care deţine autoritatea iar
Simion cel care brodează, lucru evidenţiat chiar in una din primele secvenţe ale romanului când sunt prezentate
personajele. Orfanii-Felix şi Otilia au doi protectori, pe Costache şi pe Pascalopol. Primul, deşi este o victimă a
banului îi iubeşte sincer pe cei doi orfani. Leonida Pascalopol simte nevoia de a o proteja pe Otilia, trecerea
timpului transformându-i afecţiunea paternă în dragoste virilă.
Romanul ,,Enigma Otiliei” este realizat prin naraţiunea la persoana a III-a. Viziunea „dindărăt”
presupune un narator obiectiv, detaşat, însă vor apărea şi fragmente văzute de ,,ochiul unui estet”. În acest
sens, reprezentativ este fragmentul introductiv, în care naratorul este unul specializat, observând detalii pe care
doar un specialist le-ar observa. Naratorul este omniscient, ştiind mai multe decât personajele sale.
Aşadar, ,,Enigma Otiliei” este un roman balzacian prin: veridicitate, utilizarea naraţiunii la persoana a
III-a, prezentarea critică a unor aspecte ale societăţii bucureştene de la începutul secolului al XX-lea, motivul
moştenirii, rolul vestimentaţiei şi al cadrului în caracterizare, profunzimea observaţiei morale.

Rezolvari variante 2009 Limba Romana -Subiectul III -

Proba scrisa la limba si literatura romana

Varianta 33
CERINTA: SUBIECTUL al III-lea (30 de puncte)
Scrie un eseu de 2 - 3 pagini despre trasaturi ale romanului, ilustrate printr-o opera literara care apartine lui
G. Calinescu, pornind de la ideile exprimate in urmatoarea afirmatie critica: „Atenta observatie a socialului,
zugravirea unor caractere bine individualizate, gustul detaliului, observarea umanitatii sub latura morala,
fresca Bucurestiului de dinainte de primul razboi mondial, naratiunea la persoana a treia si mentinerea
naratorului omniscient constituie trasaturi predilecte ale romanului de tip balzacian, asimilatesi de G.
Calinescu”. (Gheorghe Glodeanu, Poetica romanului romanesc interbelic)

Nota! In elaborarea eseului, vei respecta structura textului de tip argumentativ: ipoteza, constand in formularea
tezei/ a punctului de vedere cu privire la tema, argumentatia (cu minimum 4 argumente/ rationamente
logice/ exemple concrete etc.) si concluzia/ sinteza. Pentru continutul eseului vei primi 16 puncte, iar pentru
redactarea lui vei primi 14 puncte (organizarea ideilor in scris – 3 puncte; utilizarea limbii literare – 3
puncte; abilitati de analiza si de argumentare – 3 puncte; ortografia – 2 puncte; punctuatia – 2 puncte;
asezarea in pagina, lizibilitatea – 1 punct).
In vederea acordarii punctajului pentru redactare, eseul trebuie sa aiba minimum 2 pagini.