Enigma Otiliei George Calinescu

Introducere in universul operei;formula narativa aleasa G. Calinescu s-a facut cunoscut ca romancier interbelic prin titluri precum Cartea nuntii,Enigam Otiliei,Bietu Ioanide si Scrinul negru. Desi a apreciat in calitate de critic literar formula de roman la persoana I experimentata la noi de contemporanii sai,Camil Petrescu,Hortensia Papadat Bengescu,Garabet Ibraileanu,Mircea Eliade,ca prozator alege sa practice formula romanului la persoana a III-a,considerand ca un punct de vedere realist asupra lumii va ramne in timp p sursa de originalitate mai sigura decat patrunderea in intimitatea personajului prin focalizare interna. G. Calinescu este contemporan si cu M Sadoveanu sau L Rebreanu,de care se distinge prin interesul manifestat nu pt lumea satului ci pt lumea orasului,a micii burghezii si a unei boeme intelectuale bucurestene,dar cu care imaprte preferinta pt naratiunea la persoana a III-a. Relatia incipitului cu finalul Maniera in care G Calinescu alege sa-si inceapa scrierea denota in mod evident simpatia autorului fata de modelul narativ aplicat in numeroasele sale romane de scriitorul francez al sec al XIX-lea, Honoroe de Balzac.Incipitul de tip descriptive,deosebit de amplu al romanului Enigma Otiliei aminteste de incpitul unui roman balzacian similar.Eugenie Grandet,prin urmare si o credinta comuna celor doi romancieri:lumea poate fi inteleasa si privita din afara ei,iar psihologia umana nu este atat de diferita de la un individ la altul,ci mai degraba reductibila la scheme de comportament care se repeat.Altfel spus se poate face analiza psihologica si prin observarea comportamentului sau prin analizarea in detaliu a viziunii protagonistilor :interioare,vestimentatie sau mediul de viata in general. Incipitul romanului calinescian ancoreaza actiunea in maniera realista in timp si spatiu :pe strada Antim din Bucurestiul unui inceput de iulie,1909. Aspectul caselor din acest cartier vorbeste despre conditia sociala a locuitorilor lui omica burghezie proaspat imbogatita- si tradeaza lipsa de bun gust,zgarcenia,comoditatea si iposibilitatea acestor oameni de a se scutura de frica de saracie.Citind romanul cu ochiul criticului literar,Nicolae Manolescu vorbea in acest caz despre un balzacoanism fara Balzac,in sensul ca ,desi cele doua incipituri mentionate,la prima vedere par izbitor de asemanatoare,deosebirile sunt substantiale. Balzac nu merge cu observarea elementelor de arhitectura pana la cele mai mici detalii,multuminduse sa le descrie cu ochiul unui trecator de rand care subintelege un adevar elementar :locuinta unui aristocrat se deosebeste de locuinta unui negustor de rand,sau de a unui dogar precum batranul Grandet.O alta deosebire consta in insasi viziune autorului fata de lumea romanului sau :daca la

Balzac atitudinea este una senina,optimista,ca fata de o comunitatea de oameni activi,harnici desi usor avari,la G Calinescu este aproape imposibil sa treci cu vederea peste tonul ironic,critic,chiar cinic pe alocuri la adresa unui stil de viata dospit,lanced,lipsit de initiative si de respect fata de idea de munca.Spre exemplu,fraza lui Calinescu face trimitere frecvent prin epitete precum lemn umflat si bubos de vopsea cafenie sau un schelalait metalic rasuna de sus la insasi calitatea morala a celor ce-si traiau viata,pititi parka dupa infernala usa a casei lui C Giurgiuveanu. Cuvinte astfel ales fac trimiteri subtile la idea de boala fizica,chiar psihica a personajelor precum si un adevarat spirit de haita , deosebit de incisive al locatarilor atunci cand vine vorba sa pastreze sau sa castige o mostenire. Primul alineat al romanului E.O. se intinde pe cca 3 pagini si dezvaluie o lume pustie, asemanatoare unei scene de teatru in care singurele personaje raman obiecte de recuzita,un univers de suflete moarte care traiesc in case ca in niste cripte asemenea :bufnitelor suparat de o lumina brusca. Daca romancierul francez Balzac pare sa pastreze increderea in puterea speciei umane de a se salva de la dezumanizare pe insasi harnicia si ingeniozitatea cu care cauta sa castige bani,g Calinesc,cateva decenii mai tarziu isi permite sa fie mai sceptic: Costache Giurgiuveanu, omul ce zambeaclipind rar si moale,intocmai ca bufnitele suparate de o lumina brusca , nu pare sa mai fi pastrat nimic din energia si spiritual intrebprinzator al domnului Grandet care era asemnea tigrului si sarpelui boa : stia sa se piteasca,sa se ghemuiasca , sa ocheasca prada indelung,sa se opreasca asupra-I apoi casca gura pungii , inghitea o sumedenie de banet si se culca domol,ca sarpele care mistuie nepasator,rece,metodic. Ceea ce trebuie sa fie evident cititorului de la bun inceput in cazu romanului lui G Calinescu este ca in viata personajelor sale nu se mai poate intampla nimic , astfel incat conflictul este pregatit pret de 18 capitole pt ca el sa evolueze sis a se stinga in celelalte doua ramase. Finalul subliniaza efectul coroziv al relatiilor dintre membrii familiilor ,printr-un limbaj la fel de expresiv ca si in incipit : casa lui mos Costache era leproasa,innegrita. Pretinsa grandoare arhitecturala a caselor nu mai intereseaza,ceea ce pare sa atraga privirea lui Felix revenit pe strada Antim sunt gemurile mari,chiar nepotrivit de mari , inutile in fond, pt ca nici Giurgiuvenii nici Tulenii nu iubeau lumina, iar ferestrele aceste , metaforic vorbind,nu se mai deschisesera mult inspre dinafara.Astfel , replica initiala a lui mos Costache (aici nu sta nimeni!) se va dovedi de-a dreptul profetica. Titlul romanului inlocuieste de fapt o propunere initiala a autorului care s-ar fi gandit sa-si initieze scrierea Parintii Otiliei ,anuntand astfel o viziune ironica asupra temei familiei. Calinescu atingea astfel problema lipsei unei adevarate autoritati paterne in viata unui copi care,lipsit de sentimental de siguranta,se va perverti in timp,cu scopul supravietuirii.Prezentele masculine din viata Otiliei sunt fie lipsite de fermitate (Felix si C Giurgiuveanu) , fie imorale (Stanica Ratiu), fie incapabile de o relatie generoasa absolute dezinteresata ( Leonida Pascalopol).

Actualul titlu propus de editor va muta centrul de interes al cititorului asupra indefabilului feminine si va adduce cu sine promisiunea unui roman de dragoste. Fara sa aiba un secret anume sau ceva de ascuns celorlalti,Otilia este enigmatica tocmai pt ca mai inteligenta decat toti barbatii care o incojoara si o vor , va fi nevoita sa se prefaca pana la un punct ca nu intelege ceea ce acesti barbati isi doresc de la ea ca femeie. Intuitia feminine ii dicteaza o atitudine pudica si inteleapta atat fata de Felix,cat si fata de Pascalopol. Mai mult chiar,ea intelege ca uneori trebuie sa se si prefaca, sa fie teatrala,incat sa vina in intampinarea intentiilor acestor doi barbate , lasandu-le totusi spatiu sufficient incat ei sa faca primul pas.Mai mult chiar,Otilia isi asuma de buna voie sentimentele de vinovatie ale lui Felix si ale lui Pascalopol. Aflat la prima lui relatie amoroasa, complet lipsit de experienta, Felix se va rusina si se va invinovati in sinea sa cand se simte atras fizic de Otilia, iar Otilia intelege acest lucru si accepta sa joace rolul unei femei mai mature, preluand din sentimental de vinovatie al tanarului, pe care il curteaza discret. Cu mult mai in varsta decat Otilia, avand experienta si posibilitatea de a allege dintre mai multe femei de varsta lui, Pascalopol si-o doreste totusi pe Otilia,care este un copil. Si acestui barbat constiinta ii spune ca ar trebui sa se simta vinovat si de aceea Otilia va face ce-I va sta in putere pt aI usura situatia : cocheteaza cu mosierul, ii permite sa o rasfete cu tot felul de cadouri si chiar sa o indatoreze fata de el. In concluzie, nu Otilia este enigmatica ci enigmatica devine orice relatie inter-umana care include erotismul si amorul. Romanul oune astfel in discutie cu deosebit tact problema felul in care voata sexuala a individului aseaza fiinta in conflict cu ea insasi , o oblige sa se vada asa cum este , dincolo de aparentele date de societate, studii, profesie, cultura. Otlia ii respinge si le permite celor doi barbati sa se apropie de ea, lasandu-le dreptul ca ei sa decida momentul in care sa fie cu adevarat fermi. Din nefericire nici unul nu va da acest semn asteptat de Otilia,fata fiind obligate sa-l aleaga pe Pascalopol in disperare de cauza: C Giurgiuveanu murise fara a-i lasa vreo mostenire, iar Felix nu este dispus sa renunte la cariera pt o viata de familie.Oarecum lasi pana la capat,cei doi o vor considera enigmatica fara sa accepte ca le revenea o parte din vina. Un titlu precum E O trebuie pus in legatura directa nu numai cu tema iubirii ci si cu tema conditiei femeii in societatea romaneasca interbelica.Asistam acum la un inceput de emancipare a femeii prin accesul sau la educatie,cultura sau la viata sociala.In realitate insa,barbatii continua sa detina suprematia in plan material, iar femeile sunt acceptate ca simple prezente decorative, fara sa se tina prea mult cont de parerea lor. Asa se face ca, la scoala sentimentala sau sub aripa protectoare a unui mosier ,a unui avocat, preot, medic, politician, negustor sa artist, fe meia invata sa minta, sa disimuleze, incat sa le faca pe plac barbatilor, cum ise intampla si Otiliei. Cele mai putin norocoase cad insa si mai mult,devenind femei intretinute si lipsite de scrupule,asemenea Georgetei, victime patetice ale sotilor lor, complet lipsite de personalitate si de incredere in sine asemean Olimpiei,auto-iluzionate, roase de invidie, asemenea Auricai, sau sotii simame despotice, trinice, babe absolute,fara cusur in rau ,asemenea Aglaei Tulea. Inconjurata doar de astefel de destinte nefericite, o tanara precum Otilia nu are cum intuit cel mai important adevar legat de feminitate : adevarata frumusete a unei femei consta in pastrarea

instinctului matern. Nici una dintre chipurile feminine ale romanului nu pare sa-si mai doreasca copii, sau sa-si mai iubeasca pe vreo unul dintre copiii deja adusi pe lume. Dup ace va fura efectiv banii lui Giurgiuveanu, Stanica va divorta de Olimpia motivand prin aceea ca nu ar fi capabila sa-i daruiasca un mostenitor viabil , aceasta dup ace copilul pe nume Aurel va muri la nici doua luni,abandonat fiind in casa. Asadar, o tanara de nici 21 de ani precum Otilia Marculescu nu se poate distinge decat ca enigmatica prin restul ei de naturalete si de copilarie intr-o atmosfera intoxicate de prezente egoiste,dintre care ultimii veniti pe lume par a fi Aurica si Titi Tulea. Prin titlul ales C Giurgiuveanu isi aseaza scrierea intr-un sir lung de opera literare cu un mesaj asemanator referitor la conditia trista a femeii in societate : Maitreyi- M Eliade , Adela- Garabet Ibraileanu, Ioana-Anton Holban, Madam Bovary- Gustav Flaubert, Eugenie Grandet Honoroe de Balzac, Ana Karenina Lev Tolstoi.