Romanul

Termenul provine din fr. roman (atestat în Franța începând din a doua jumătate a secolului al XII-
lea).
Romanul este o scriere epică în proză, deschisă modificărilor de structură și îmbogățirilor de
conținut. Definirea termenului evoluează o dată cu istoria speciei și în raport cu epoca și cu dezideratele
estetice ale fiecărui moment cultural.
Originea romanului e greu de precizat, amintind de amploarea narativă a epopeii. Abia la sfârșitul
secolului al XIII-lea devine o specie exclusiv în proză. Până în secolul al XVIII-lea, a fost considerat
preponderent ca o literatură de divertisment.

Fiecărei perioade îi este specific un anumit gen de roman:

-Renaștere - romanul alegoric, picaresc/eroic-galant, psihologic, comic, realist- secolul al XVII-lea;
-secolul al XVIII-lea - de aventuri, sentimental, epistolar;
-secolul al XIX-lea - realist, naturalist-(experimental), comportamentist, eseistic, parabolic, existențialist,
noul-roman (de exemplu, fantastic).

Definiție:

Romanul este specia literară aparținând genului epic, în proză, cu acțiune complexă și de mare întindere,
desfășurată pe mai multe planuri, cu personaje numeroase și intrigă complicată.

Caracteristici:

-romanul are o structură narativă amplă;

-permite desfășurarea subiectului în planuri paralele;
-combină nuclee narative distincte;
-folosește un număr mare de personaje, deosebite ca pondere în ansamblul epic;
-prezintă destinul unor personalități bine individualizate sau al unor grupuri de indivizi;
-cunoaște o mare varietate de forme.

Clasificarea romanului se poate face după criterii foarte diverse, nereușind să se epuizeze varietatea
formelor sale:
1.după situarea în timp a acțiunii: picaresc, eroic, istoric, contemporan, de anticipație;
2.după cadrul social sau geografic: urban, rural, provincial, exotic;
3. după forma de organizare epică: epistolar, jurnal, eseistic;
4. după amploarea epică: roman-frescă, saga, roman ciclic, roman-fluviu;
5. după curentul literar: romantic, realist, naturalist;
6. după ceea ce reprezintă în raport cu realitatea: alegoric, fantastic, realist, experimental, parabolic,
existențialist;
7. după respectarea cronologiei evenimentelor narate: tradițional, modern;
8. după tehnica narativă: de tip balzacian, stendhalian, tolstoian, proustian, gidian, avangardist,
postmodernist;
9. după procesul narativ dominant: psihologic, sentimental-galant, comportamentist.