Moromeții – Tema și viziunea despre lume

Primul volum al romanului “Morometii” apare in anul 1955, in plin realism social, Marin Preda
reusind sa impuna o noua tipologie in proza romaneasca prin stilul care il particularizeaza si prin viziunea
sa asupra satului romanesc.

Din punct de vedere al orientarii estetice, “Morometii” este un roman realist ce surprinde in
mod veridic satul romanesc din Campia Dunarii, in preajma celui de-al Doilea Razboi Mondial si prezinta
in mod obiectiv aceasta lume, din perspectiva unui narator omniscient. Din punct de vedere al incadrarii
intr-o orientare tematica, romanul este unul social de factura rurala, urmarind viata din satul Silistea-
Gumesti, din preajma celui de-al Doilea Razboi Mondial. De asemenea, romanul are caracter
monographic, intrucat prezinta obieciuei din viata taranilor: parastasul, spalatul picioarelor de Rusalii,
plecatul la seceris in zori. Din punct de vedere al unei tipologii, romanul este traditional, “Doric” dupa
clasificarea lui Nicolae Manolescu, fiind ca o oglinda ce reflecta viata de dinaintea celui de-al Doilea
Razboi Mondial, in satul din Campia Dunarii, unde oamenii care, neconstientizand pericolele ce ii
asteapta, traiesc lipsiti de griji, cu iluzia tolerantei temporale. De asemenea, naratorul este omniscient,
iar naratiunea este la persoana aIII-a, timpul fiind urmat liniar. Romanul pune accentul pe conflictele
exterioare dintre personaje, de exemplu conflictul dintre Ilie Moromete si fiii sai, mai mult decat pe cele
interioare, esentiala fiind socialitatea si nu interioritatea.

Asa cum reiese si din titlul “Morometii”, fiind un substantive propriu ce denumeste o
colectivitate familiala, tema romanului este familia. Astfel, actiunea urmareste destinul unei familii
numeroase din satul Silistea-Gumesti, o familie aflata intr-un process de destramare. Mai intai in stare
lenta, acest process se va declansa odata cu plecarea lui Achim(cu oile la Bucuresti si va culmina cu
fuga), Nila si Paraschiv de acasa. O scena relevanta pentru ilustrarea temei este cea a cinei, inclusa in
prima parte a volumului. Scena se deschide cu imaginea mesei rotunde, ce sugereaza egalitatea dintre
membrii familiei, egalitate ce se va dovedi a fi doar o iluzie, fiindca cel care stapaneste masa este tatal,
Ilie Moromete. Accentul care pe pozitia la masa a membrilor familiei Moromete, ce dezvaluie
adevaratele relatii dintre acestia si anticipeaza finalul. Astfel, Moromete e asezat pe prispa, parca
deasupra tuturor, pozitie ce sugereaza autoritatea acestuia, aparenta si ea, iar distanta fata de ceilalti
indica lipsa de comunicare. Sotia lui Catrina, sta intre masa si vatra pentru a-i servi pe toti, pe partea
opusa celor trei fii din prima casatorie, care-i sunt ostili. Paraschiv, Nila si Achim stau pe partea de afara,
pozitia lor anticipand plecare definitiva la Bucuresti, iar fetele stau langa mama, ele ramanand in satul
natal pana la sfarsit. Niculae nu are loc la masa si este asezat turceste pe pamant, pozitia sa sugerand
destinul diferit al copilului inadaptat. O alta scena semnificativa pentru ilustrarea temei este cea a taierii
salcamului, ce are un caracter symbolic, deoarece copacul este un axis mundi, universal satului
organizandu-se parca in functie de el. Intr-un moment prielni, in zorii unei zile de duminica, mascandu-si
tristetea cu ajutorul tacerii sau a ironiilor adresate lui Nila, Moromete taie cu sete copacul, prabusirea lui
semnificand inceputul destramarii familiei. Caracterul rau prevestitor al scenei este accentuat de bocetul
care precede taierea salcamului si de aparitia ciorilor, care “dadeau tarcoale prin preajma si croncaneau
urat, parca a pustiu, din ciocurile lor negre”.

Viziunea despre lume a lui Preda in “Morometii” este realista, scriitorul surprinzand in mod
veridic viata satului romanesc din 1937, un sat in care se confrunta doua mentalitati: una conservatoire,
a oamenilor pentru care pamantul este garantia libertatii si independentei, si alta influentata de spiritual
epocii, a celor pentru care nu pamantul, ci banul este simbolul libertatii. Doua elemente semnificative
pentru ilustrarea viziunii realiste sunt incipitul si finalul romanului, aflate in relatie de simetrie, dar si de
opozitie in aceeasi masura. Volumul se deschide cu fixarea cadrului spatio-temporal: “in Campia Dunarii,
cu cativa ani inaintea celui de-al Doilea Razboi Mondial”, dar nu cu exactitate, deoarece incipitul are ca
scop impunerea iluziei tolerantei timpului “se pare ca timpul avea cu oamenii nesfarsita rabdare”, verbul
reflexive, impersonal creand impresia de aparenta, iar cauza acestei aparente rabdari a timpului fiind
absenta “marilor conflicte” si ritmul lent al naratiunii. Astfel este sugerat echilibrul, stabilitatea existenta
in viata rurala unde timpul parca nu afecteaza pe nimeni.

Finalul reia ideea timpului tolerant, dar fixeaza mai clar contextul: “peste trei ani izbucnea cel
de-al Doilea Razboi Mondial” care impune disparitia echilibrului, timpul nemaiavand aceeasi rabdare cu
oamenii. Aceasta intoleranta temporala este marcata de ritmul alert al naratiunii si de dimensunea
enuntului care incheie romanul: o propozitie concise, opusa frazei din incipit “Timpul nu mai avea
rabdare”. Relatia incipit-final confera romanului caracter inchis, aceasta fiind o particularitate a prozei
realiste.

Un alt element de structura a textului semnificativ in ilustrarea viziunii despre lume a lui Preda
este conflictul, atat de natura interioara, cat si exterioara. Destramarea familiei Moromete este
provocata de un triplu conflict exterior. Primul conflict vizeaza dezacordul dintre Moromete si fiii sai din
prima casatorie: Paraschiv, Nila si Achim, privind modalitatile lor diferite de a percepe lumea. Al doilea
conflict izbucneste intre Moromete si sotia sa, Catrina, fiind cauzat de amanarea indeplinirii unor
promisiuni facut de el sotiei sale. Al treilea conflict este intre Moromete si sora sa, Guica, care si-ar fi
dorit ca el sa ramana necasatorit, pentru a se putea ocupa de gospodarie. In acelasi timp, Ilie Moromete
traieste un puternic conflict interior, cauzat de zbuciumul dintre dorinta de a-si pastra familia unita sic
ea de a-si rezolva problemele financiare. *conflicte detaliate

Viziunea realista a romanului este impusa si de perspectiva narativa omniscienta. In romanul

“Morometii”, insa, aceasta omniscienta a naratorului este limitata, adesea voit. Naratorul prezinta
evenimentele in ordinea lor cronologica, la persoana a III-a, insa nu isi aroga privilegiul de a sti totul si isi
insuseste tactic iluzia taranilor pentru care nimic nu este mai important decat credinta in stabilitatea
lumii. *detaliat

In opinia mea, tema familiei si viziunea realista despre lume se reflecta in mod inedit in acest
roman, prin ilustrarea dramei familiei Moromete, o drama de ordin moral. Ilie Moromete se
autoiluzioneaza cu conditia sa de stapan al familiei, cu faptul ca intre el si fiii sai exista o comunicare
sincera. In ciuda histrionismului si a ironiei, Moromete traieste o drama interioara, durerea sa venind in
primul rand dintr-un simt al paternitatii ranite, din ideea de a-si pierde fiii si linistea, insa si din obsesia
de a nu-si pierde pamantul.

Romanul “Morometii” infatiseaza tragedia taranului ce traieste launtric drama disparitiei satului
romanesc traditional, Ilie Moromete ramanand un personaj monumental, vazut scenic chiar si atunci
cand se retrage in lumea cugetarii.