Sunteți pe pagina 1din 2

Tema si viziunea despre lume reflectate intr-un roman apartinand lui G.

Calinescu

Enigma Otiliei

Ca teoretician al romanului romanesc, George Calinescu respinge proustianismul si pledeaza


pentru realismul classic, adica romanul obiectiv de tip balzacian. In 1932, acesta sustine necesitatea
aparitiei in literatura romana a unui roman de atmosfera moderna. In romanul Enigma Otiliei
aparut in 1938, fiind cel de-al doilea roman al sau, Calinescu depaseste realismul clasic, creeand
caractere dominate de o singura trasatura definitorie, realizand tipologii (avarul, arivistul),
modernizand tehnica narativa, folosind detaliul in descriei arhitecturale si in analiza personajelor,
inscriindu-se astfel in realismul secolului al XX_lea, cu trimitere certa catre creatia lui Balzac.
Balzacianismul este prezent in Enigma Otiliei prin tema romanului, care ilustreaza
imaginea burgheziei bucurestene de la inceputul secolului al XX-lea, societate degradata de puterea
nimicitoare a banului. Imaginea societatii constituie fundalul pe care se proiecteaza
formarea/maturizarea unui tanar care, inainte de a-si face o cariera, traieste experienta iubirii si a
relatiilor de familie. Acesta este un roman moderniste, apartinand perioadei interbelice. De
asemenea, este roman social si citadin. Opera este roman prin amploarea actiunii, desfasurate pe
mai multe planuri, cu conflicte complexe, la care participa numeroase personaje. Este roman realist
prin tema, structura (inchisa), specificul secventelor descriptive, relaizarea personajelor, dar
depaseste medelul realismului clasic, balzacian, prin spiritul critic si polemic si prin elemente ale
modernitatii. Actiunea romanului este construita in jurul averii lui mos Costache Giurgiuveanu,
motivul literar al mostenirii concentrand faptele si reactiile personajelor interesate mai mult sau mai
putin de banii si de bunurile batranului.
Proza realist-obiectiva se realizeaza prin naratiunea la persoana a III-a. Viziunea dindarat
presupune un narrator obiectiv, detasat, care nu se implica in faptele prezentate, dar conditia
impersonalitatii este incalcata prin comentariul unui estet. Naratorul omniscient stie mai mult decat
personajele sale si, omniprezent, contoleaza evolutia lor ca un jelor, dar acestea actioneaza automat,
ca niste marionete.
Desii adopta un ton obiectiv, naratorul nu este absent, ci comunica, prin postura de
spectator si comentator al comediei umane reprezentate, cu instantele narative. Naratorul se
ascunde in spatele mastilor sale, care sunt personajele, fapt dovedit de limbajul uniformizat.
Romanul, alcatuit din douazeci de capitole, este construit pe mai multe planuri narative, care
urmaresc destinul unor personaje, prin acumularea detaliilor : destinul Otiliei, al lui Felix, al
membrilor clanului Tulea, al lui Stanica etc. Un plan urmareste lupta dusa de clanul Tulea pentru
obtinerea mostenirii lui Costache Giurgiuveanu si inlaturarea Otiliei Marculescu. Al doilea plan
prezinta destinul tanarului Felix Sima care, ramas orfan, vine la Bucuresti pentru a studia medicina,
locuieste la tutorele lui si traieste iubirea adolescentina pentru Otilia. Autorul acorda interes si
planurilor secundare, pentru sustinerea imaginii ample a societatii citadine.
Succesiunea secventelor narative este redata prin inlantuire (respectarea cronologiei
faptelor), completata prin insertia unor micronaratiuni in structura romanului. Unele secvente
narative se realizeaza scenic, prin dispunerea personajelor, prin spontaneitatea dialogului sau
elocventa discursului, notarea gesturilor si vestimentatiei, ca in didascalii.

Ideea paternitatii este nucleul epic al romanului, fapt confirmat de Calinescu insusi, care-si
intitulase initial romanul Parintii Otiliei. Autorul schimba titlul din motive editoriale si deplaseaza
accentul de la un aspect realist, traditional, la tehnica moderna a reflectarii polidrice, prin care este
realizat personajul titular.
Ca si in romanele lui Balzac, relatiile interfamiliale sunt conflictuale si degradate.
Sentimentele paterne ale lui Costache Giurgiuveanu pentru Otilia sunt invinse de avaritia
personajului si pentru ca nu poate asigura fetei viitorul, ea este nevoita sa se marite cu Pascalopol.
Acesta, la randul lui, nu-si defineste foarte bine sentimentele fata de Otilia, nu poate distinge ce e
patern si ce e viril in relatia sa cu tanara. Legatura familiala a Aglaei cu fratele ei, Costache, se
degradeaza profund din cauza averii acestuia, distrugand orice afectivitate fraterna intre ce doi.
Menajul Olimpia-Stanica Ratiu se rezuma la discursuri fade despre familie si societate, tema
dizertatiilor emfatice fiind paternitatea, teorie demagogica prin care stanica stoarce bani de la
oricine. Aurica si-ar dori o familie, dar alergand disperata dupa barbati, nu reuseste sa-si intemeieze
un camin. De asemena, relatiile din cadrul familiei Tulea sunt total deteriorate : Aglae stapaneste
autoritate distrugand destinele copiilor ei, iar Simion, ca tata si sot, este incapabil si dezinteresat de
a fi cap de familie.