Romanul obiectiv interbelic

(Liviu Rebreanu, Ion)

Contextul literar. Publicat în 1920, romanul Ion reprezintă primul roman al lui L. Rebreanu. Este un roman realist şi
obiectiv care înfăţişează universul rural fără a-l idealiza. Romanul are ca scop reflectarea veridică a realităţii. Crezul
scriitorului este iluzia realităţii : “Pentru mine arta înseamnă creaţie de oameni şi de viaţă.” Rebreanu este adeptul
unui realism al esenţelor, care presupune investigarea realului dincolo de aparenţele sale exterioare.

Geneza romanului este legată de câteva elemente autobiografice : o scenă pe care a văzut-o autorul cu un
ţăran care săruta pământul, un eveniment din satul său, când un ţăran văduv şi bogat şi-a bătut fata pentru că a
rămas însărcinată cu un ţăran sărac şi o discuţie cu un flăcău foarte sărac, Ion Pop al Glanetaşului, din cuvintele
căruia “se simţea o dragoste pentru pământ aproape bolnăvicioasă “. Scena sărutării pământului se regăseşte în
roman şi are un rol foarte important deoarece reprezintă un simbol al iubirii obsesive pentru pământ.

Încadrarea într-o specie

Ion este un roman realist şi social care poate fi încadrat în categoria romanelor obiective. Romanul realist obiectiv
se caracterizează prin următoarele trăsături:

- îşi propune să reflecte existenţa obişnuită

- universul fictiv al operei este construit după principiul verosimilităţii
- construcţia subiectului respectă ordinea cronologică
- incipitul se află în strânsă legătură cu finalul
- incipitul prezintă cadrul acţiunii, fixează timpul, reuneşte cele importante personaje din roman
- finalul este închis, rezolvând conflictele şi nepermiţându-i cititorului alte interpretări

- personajul este reprezentativ pentru o categorie socială sau umană; este

surprins într-un proces de transformare

- naratorul este omniscient şi omniprezent, relatând la persoana a III-a, neutru şi impersonal, fără să emită
judecăţi de valoare, să comenteze faptele, sau să explice situaţiile