ROMAN OBIECTIV, REALIST, SOCIAL,

INTERBELIC, MODERN, BALZACIAN

ENIGMA OTILIEI
de George Calinescu
I. CONTEXTUL APARITIEI
George Calinescu a fost eseist, romancier, istoric, scriind cea mai ampla lucrare Istoria
literaturii romane de la origini pana in prezent. Romanul Enigma Otiliei a aparut in anul 1938
si s-a bucurat de un mare succes. Este scris in perioada interbelica, fiind al doilea din cele patru
romane scrise de Calinescu.
II. EVIDENTIEREA A DOUA TRASATURI CARE FAC
POSIBILA INCADRAREA TEXTULUI INTR-UN CURENT
CULTURAL/LITERAR
Enigma Otiliei este un roman modern prin interesul prin procesele psihice deviante
motivate prin ereditate si mediu. Simion Tulea reprezintă categoria estetică a urâtului,
grotescul chiar. Titi, fiul retardat care se îndreaptă spre demenţă, este o copie a tatălui.
Aurica, fata bătrână, invidioasă şi rea, este o copie degradată a mamei. Lumea familiei Tulea
se află sub semnul bolii, al degradării morale reflectate în plan fizic.
Pe de altă parte, imaginea unui personaj este completată de prezentarea părerilor
celorlalte personaje despre acesta, formulă care poartă denumirea de reflectarea poliedrică.
Un exemplu elocvent, este Aglae Tulea. În timp ce Otilia o acceptă aşa cum este, fără să aibă
resentimente pentru răutatea ei, Felix trăieşte un sentiment de dispreţ atât pentru ea, cât şi
pentru familia ei. Stănică o prezintă astfel: Asta n-are nimic sfânt. Bărbat, frate, toţi-s fleac
pentru ea. Ambiţioasă şi veninoasă, iar Weissmann o defineşte foarte bine într-o singură
propoziţie: Esta baba absolută, fără cusur în rău.
O altă tehnică folosită este comportamentismul. De exemplu, o mare parte din roman
Otilia este prezentată exclusiv prin comportamentism (descrierea faptelor, gesturilor,
replicilor). Portretul este complex şi contradictoriu: fe-fetiţa cuminte şi iubitoare pentru moş
Costache, fata exuberantă, admirabilă, superioară pentru Felix, femeia capricioasă cu un
temperament de artistă pentru Pascalopol, o dezmăţată, o stricată pentru Aglae, o fată
deşteaptă, cu spirit practic pentru Stănică, o rivală în căsătorie pentru Aurica.
Elementele realiste din roman sunt: tema banului si a mostenirii precum si infatisarea
veridica a realitatii. De asemenea, personajele se incadreaza in anumite tipologii: tipul
avarului ( Costache Giurgiuveanu), tipul arivistului (Stanica Ratiu), tipul babei absolute
(Aglae Tulea). In plus, sunt prezentate aspecte monografice: nume de locuri, strazi sau case.
Stilul este sobru, iar evenimentele sunt infatisate in ordine cronologica. Personajele
evolueaza in functie de mediul din care provin.
Romanul este de tip balzacian prin: tehnica detaliului semnificativ si temele specifice
legate de ban, ereditate, paternitate, mostenire.

III. COMENTAREA A DOUA EPISOADE/SECVENTE

RELEVANTE PENTRU TEMA TEXTULUI NARATIV ALES
Tema fundamentala a romanului este aceea a mostenirii averii lui Costache
Giurgiuveanu pe care toti cei din clanul Tulea o vaneaza. Otilia este vazuta de membrii
acestei familii o adevarata amenintare, desi fata il iubeste sincer pe Costache Giurgiuveanu si
nu este interesata de averea acestuia. O alta tema este iubirea dintre Felix si Otilia, aceasta
starnind gelozia tanarului prin atentia deosebita acordata mosierului Leonida Pascalopol.
Romanul este o fresca a burgheziei bucurestene de la inceputul secolului al XIX-lea si
constituie fundalul pe care se proiecteaza maturizarea unui tanar care traieste experienta
iubirii si a relatiilor de familie.
Romanul incepe cu venirea lui Felix Sima de la Iasi la Bucuresti, in casa lui Costache
Giurgiuveanu, unchiul si tutorele sau, pentru a urma Facultatea de Medicina. In stil
balzacian, este descrisa strada Antim si casa lui Costache, prin prezenta detaliului. Replica
batranului Aici nu sta nimeni! il marcheaza pe Felix si sugereaza lipsa de ospitalitate si
avaritia sa. Otilia este singura care dovedeste amabilitate si-l primeste cu caldura,
prezentandu-l celor din clanul Tulea si lui Pascalopol. Acestia se aflau in sufrageria
batranului si jucau carti.
Aglae, sora lui Giurgiuveanu, ii jigneste pe cei doi tineri, Felix si Otilia, numindu-i
orfani, pozitia sa fata de ei ramanand una ostila. Nefericirea Aglaei rezulta din neimplinirea
sa atat in plan social, cat si in cel familial. Femeia tanjeste la averea fratelui sau si vede in
Otilia o amenintare, o potentiala mostenitoare a averii acestuia. Otilia este si o concurenta a
fetei sale batrane, Aurica. Aceasta il simpatizeaza pe Felix care nu-i raspunde avansurilor.
Intre Felix si Otilia se naste o poveste de dragoste, cei doi avand preocupari comune, dar
pentru Otilia primeaza stabilitatea financiara.
O prima secventa semnificativa poate fi considerata aceea in care Felix si Otilia se
afla in vacanta in Campia Baraganului, la mosia lui Pascalopol. Este momentul in care
tanarul ii declara fetei dragostea lui sincera. Raspunsul Otiliei se constituie intr-o forma de
autocaracterizare ce prezinta aceasta inconsecventa: Sunt foarte capricioasa:vreau sa fiu
libera!Eu am un temperament foarte nefericit: ma plictisesc repede si sufar cand sunt
contrariata
Giurgiuveanu are o criza. Spre norocul sau, Felix si Otilia sunt acasa. Ei cheama
medicul, salvandu-l pe batran. A doua oara nu mai este la fel de norocos. Stanica Ratiu ii
gaseste banii sub saltea, ceea ce ii provoaca moartea batranului. Intrat in posesia averii,
Stanica o paraseste pe Olimpia si accede la functii inalte in stat.
 Finalul romanului se constituie intr-o alta secventa narativa relevanta pentru
trasatura ei de caracter. In noaptea de dinaintea plecarii cu Pascalopol la Paris, Otilia se
furiseaza in camera lui Felix, cerandu-i permisiunea de a innopta alaturi de el. Cei doi poarta
o discutie lunga despre dragoste, casnicie, despre viitor. A doua zi de dimineata, tanarul
descopera ca patul in care a dormit Otilia este gol. Dupa noaptea petrecuta impreuna, Otilia il
surprinde pe Felix cu un bilet in care justifica plecarea sa prin faptul ca nu doreste sa se puna
in calea carierei sale de medic.
Actiunea se muta peste zece ani, cand Felix, ajuns medic renumit, casatorit, se intalneste
intamplator cu Pascalopol de la care afla ca i-a redat libertatea Otiliei. Acesta ii arata o
fotografie cu Otilia la bratul unui conte francez. Lui Felix ii este greu sa recunoasca.

IV. ANALIZA, LA ALEGERE, A DOUA ELEMENTE DE

COMPOZITIE SI DE LIMBAJ, SEMNIFICATIVE PENTRU
TEXTUL NARATIV STUDIAT(titlu, structura, perspectiva
narativa, incipitul si finalul, conflictul)
Din punct de vedere compozitional, romanul este structurat in douazeci de capitole,
numerotate cu cifre, fara titlu. Acestea sunt prezentate prin tehnica inlantuirii, a circularitatii si
a simetriei. Textul incepe si se termina la fel, cu acelasi decor: descrierea strazii Antim si a
casei lui Giurgiuveanu.
Initial, titlul romanului a fost Parintii Otiliei, accentul fiind pus pe paternitate.
Editorului i s-a parut mai sugestiv Enigma Otiliei , accentul fiind pus pe misterul feminin.
Otilia ramane inaccesibila barbatilor din viata ei.
Ca in orice roman realist, perspectiva narativa este obiectiva, actiunea fiind prezentata
la persoana a III-a, de un narator omniscient si omniprezent.
Incipitul romanului ilustreaza timpul: Intr-o seara de la inceputul lui iulie 1909 si
spatiul, descrierea strazii si a casei. Tot acum sunt prezentate si personajele. Finalul este
simetric cu incipitul, evocandu-se din nou strada Antim: casa era leproasa, innegrita. Nu mai
parea sa fie locuita. Aceasta simetrie este realizata din perspectiva lui Felix, in doua momente
ale existentei sale: pe cand era tanar de vreo 18 ani si aproximativ cu zece ani mai tarziu dupa
razboi. Finalul are functie de epilog, vorbind despre cariera si casatoria fericita a lui Felix,
despre arivismul lui Stanica Ratiu si despre despartirea Otiliei de Pascalopol.
Conflictul romanului se bazeaza pe relatiile dintre cele doua familii inrudite, cea a lui
mos Costache si a Aglaei, un conflict de natura succesorala. Conflictul erotic priveste
rivalitatea tanarului Felix si a maturului Pascalopol, pentru mana Otiliei. Fata da nastere,
aproape fara vina sa, la principalele conflicte ale romanului. Ea tensioneaza relatia dintre
Aglae si fratele sau, desi zestrea mamei ei sporeste averea mosului. Familia Tulea o considera
un pericol pentru mostenire, ce, de altfel, i s-ar cuveni in totalitate.
 In acest sens, se remarca scena in care, dupa criza pe care o sufera mos Costache, Aglae
ocupa militareste casa. In sufragerie, se desfasoara tot clanul Tulea, completat de Stanica
Ratiu, sotul Olimpiei, iar discutia in care fiecare isi urmareste obsesiile, atinge apogeul.
IV. CONCLUZII
Enigma Otiliei este un roman obiectiv, social si realist- balzacian care depaseste modelul
realismului clasic, prin spiritul critic si polemic, prin elementul de modernitate cum ar fi
reflectarea poliedrica a personajului principal. Prezinta deciziile irationale ale Otiliei si
nebunia lui Simion Tulea.
Enigma Otiliei este opera cea mai valoroasa din cele patru romane ale sale.

1358