Enigma Otiliei

De George Călinescu
(Eseu-Particularități)

George Călinescu a fost o personalitate culturală românească de tip enciclopedic, el fiind deopotrivă: romancier,
critic, damaturg, istoric cultural, critic și monografist.Opera sa de căpătăi a fost Istoria literarturii românești de la
origini până în prezent.
George Călinescu respinge proutianismul, preferând romanul realist clasic de tip balzacian.Enigma Otiliei a apărut
în anul 1938, titlul inițial al acestei opere fiind “Părinții Otiliei”.S-a renunțat la acesta în favoarea celui actual din
motive editoriale.
Romanul este realist de tip balzacian.George Călinescu preia teme noi de la scriitorul francez Honore de Balzac:
paternitatea, moștenirea, parvenirea.George Călinescu zugrăvește, la fel ca scriitorul francez, mediul citadin
românesc de la începutul secolului al XX-lea, realizand o frescă social: mediul familial, cel universitar, lumea
restaurantelor, a cinematografelor si a plimbărilor cu trăsura, portretizând și preocupările oamenilor: căsnicia,
cariera și îmbogățirea prin orice mijloace.La recomandările lui Eugen Lovinescu de a inova romanul românesc
interbelic, George Călinescu descrie lumea Bucureștiului împrumutând teme și tehnici literare din romanul
occidental.
Realismul operei este susținut, de asemenea, de reflectarea poliedrica în cadrul cărei toate personajele o percep
diferit pe Otilia:Felix o vede ca pe o mamă, artistă, prietenă, logodnică, femeia ideală, enigmă;Moș Costache, ca pe
o fiică de neînlocuit, Pascalopol, o fiică, iubită, enigmă, Stănică, o fată deșteaptă și o posibilă amantă, Aurica, ca pe
o rivală.
Tema romanului survine ca urmare a acestei abordări avangardiste, fiind vorba de un proces de maturizare pe
fondul unui mediu ostil.Felix Sima, protagonistul masculin al operei, trece printr-un astfel de proces, evoluând
profesional și erotic pe fundalul unei societăți burgheze, corupte din cauza banilor și în care lupta pentru avere
este acerbă.
Un prim episod care poate susține acest lucru este chiar incipitul, scena venirii lui Felix Sima în casa lui Moș
Costache.Încă de la început, această trecere printr-o amplă galerie de personaje, cu portrete complexe,
prefigurează mediul ostil de care protagonistul se va izbi pe parcursul narațiunii.
Odată intrat în casă, acesta vede o reuniune de familie, între clanul Tulea și familia Giurgiuveanu, la care era
prezent și moșierul Pascalopol.Majoritatea personajelor erau concentrate pe jocul de table, astfel Felix a fost
nevoit șă se așeze pe o canapea unde îi ținea companie Simion Tulea, care broda, acest detaliu sugernând
senilitatea lui.Aglae nu s-a putut abține din a-i face aluzii lui Moș Costache referitore la Felix, spunându-i că
trandsformă casa într-o pensiune, acest lucru subliniind faptul că Aglaei nu-i plăcea prezența băiatului orfan,
aceasta crezând că averea bătrânului era în pericol. Triunghiul conjugal se formeaza deja, Felix observând
familiaritatea Otiliei cu privință la Pascalopol, care îi dăruiește un inel, acest gest surprinzând dorințele ascunse pe
care le avea Pascalopol pentru Otilia.Portretul lui Felix este cel mai complet, prezentându-ni-se o fișă biografică
care îi fixează statul de orfan, dar și de tânăr ambițios dornic să urmeze studii ale medicinei.
A doua secvență importantă pentru completarea celor susținute este reprezentată de scena primului atac de
apoplexie a bătrânului avar.Moș Costache este răpus la pat de o congestie cerebrală, iar familia Tulea, foarte
perspicace și promptă se așează militărește în casa acestuia până sub pretextul ajutării lui.În realitate, dorința de a
găsi și acapara averea bolnavului este triumfătoare.Nici avariția acestuia nu se oprește aici, acesta fiind încontinuu
cu ochii pe cheile pe care Aglae tocmai le găsise.Tot acesta refuză venirea și plătirea unui doctor, dar la insistențele
Otiliei și cu ajutorul lui Pascalopol bolnavul acceptă situația.Felix va descoperi cu surprindere registrul de cheltuieli
și își dă seama că moș Costache nu îi dăduse banii lunari din cei care îi reveneau după moartea tatălui său.Fapt care
accentuează și mai tare mediul neprielnic în care protagonistul este nevoit să se dezvolte.
Legat de jonglarea între principalele între principalele teme ale operei este și titlul „Parintii Otiliei”, titlu inițial,
reflectă tema balzaciană a paternității, deoarece fiecare personaj aduce, într-un oarecare mod, o schimbare soartei
Otiliei, precum părinții ei.Din motive editoriale s-a schimbat titlul cu cel actual, acest lucru mutând accentul de la
tema paternității, la cea a misteriosului personaj feminin la care se raportează Felix și Pascalopol.
Conflictul între clanul Tulea și Otilia Mărculescu are la bază problema moștenirii.
Caracterul personajului devinde un nucleu generator al conflictelor familiei burgheze:dintre ea și Costache, pentru
moștenirea pe care avea s-o i-o lase în cele din urmă ei, dinte ea și clanul Tulea, tot din vina avuției moșierului,
între Otilia și Aurica, pentru posibilii pretendenți ai fetei la măritiș, între Titi și Felix, pentru contrastul de
inteligență și statut social.Ceara dintre Felix și Pascalopol a fost generate de iubirea lor pentru Otilia, Felix fiind
prea posesiv pentru a o lăsa să se mai vadă și cu el și, astfel, îndepărtând-o de el.Când a văzut că aceasta este
nefericită a făcut un sacrificiu de a-l accept ape Pascalopol, într-un final Otilia alegânu-l pe el.Alegându-l pe
Pascalopol, ca posibilitate mai realistă, Otilia îl învaţă, inconştient, pe Felix că pasiunea fără compatibilitatea
intereselor este trecătoare. Tânărul va confirma adevărul aceastei lecţii la finalul poveștii.
În concluzie, Enigma Otiliei este un roman realist balzacian prin prezentarea critică a unor aspecte ale sociețății
bucureștene, coruptă și nocivă și prin temele abordate (în special paternitatea și moștenirea). Tipologizarea
personajelor este foarte importantă, iar împreună cu conflictele și ampla acțiune dirijată de un narator omnișcient
și omniprezent, cu ajutorul unui număr mare de personaje, cimentează și mai mult caracterul realist al operei.