Caracterizarea lui Ghita - ‘’Moara cu noroc’’ de Ioan Slavici

Nuvela realist-psihologica ‘’Moara cu noroc’’ de Ioan Slavici a aparut in anul 1881. Nuvela
este o specie a genului epic de intindere medie, cu actiune desfasurata pe un singur plan
narativ, intriga bine conturata si un conflict puternic, accentul fiind pus pe evolutia
protagonistului, celelalte personaje gravitand in jurul sau.
Opera ‘’Moara cu noroc’’ se incadreaza in specia nuvela psihologica, prin conflictul interior
redat, care este pe primul plan, accentul fiind pus pe psihicul uman.
Protagonistul este Ghita, un personaj complex, in jurul caruiase desfasoara intreaga
actiune, el intrand in relatii cu toate celelalte personaje. Acesta se incadreaza in tipul
taranului sarac care doreste sa se imbogateasca. Framantarile si transformarile sale
interioare sunt urmarite si redate fie direct de catre narator, fie indirect, prin actiunile si
vorbele sale. Statutul initial al lui Ghita este conturat în prima secvență a nuvelei în care este
prezentat ca soțul Anei, alături de care are un copil, cei trei locuind alături de soacră într-un
sat sărac. Aceștia au un trai modest, din cauza ocupației lui Ghiță de cizmar, dar este descris
ca fiind un bun meseriaș, om harnic, blând și cumsecade. Acesta dorește să-și schimbe
traiul, aspirație firească, astfel că ia în arendă cârciuma de la Moara cu Noroc, ca să stranga
suficienți bani cât să-și deschidă un atelier. Procesul de instrainare fata de familie si propriile
valori morale este treptat, dar atent conturat inca din momentul primului contact cu Lica de
la Moara cu noroc.

Portretul fizic al lui Ghiţă este relativ absent, rezumându-se la câteva detalii, precizate în
incipitul operei: "înalt şi spătos", pentru ca mai apoi, trăsăturile cârciumarului, precum
expresia chipului, tonul, ori vocea, să reflecte transformările sale pe plan psihic.
Pe de alta parte, portretul moral al lui Ghita este unul detaliat prezentat in toate etapele
de evolutie ale acestuia, fie prin caracterizare directa sau indirecta, scotand la iveala
framantarile interioare ale acestuia pe tot parcursul actiunii.
In incipit, Ghita este capul familiei pe care incearca sa o intretina.El este caracterizat de
catre narator ca fiind un bun meserias, om harnic, bland si cumsecade. Afacerea lui Ghita
prospera si acesta inecepe sa isi atinga scopul de a se imbogati, insa echilibrul este perturbat
de aparitia lui Lica, care este constient de slabiciunea lui Ghita pentru bani, si se foloseste de
ea pentru a-l ispiti in a i se alatura la infractiuni. Aceasta este una dintre cele mai
semnificative secvente, marcand inceputul conflictului interior pe care Ghita avea sa-l
poarte. Influenta mare a acestuia asupra carciumarului si precautia acestuia reiese din faptul
ca acesta isi cumpara doua pistoale, doi caini, si pe servitorul Marti.
Pe de o parte, efectele conflutului interior al lui Ghita sunt prezentate de catre narator, in
mod direct: ‘’devenise de tot ursuz’’, ‘’se aprindea pentru orisice lucru de nimic’’, devine
interiorizat, mohorât, violent si chiar brutal in relatiile cu familia,el osciland intre dorinta de
imbogatire, prin mijloacele lui Lica si in opozitie, dorinta de a ramane om cinstit, ba chiar
spune ca ‘’întâia oară în viața lui ar fi voit să n-aibă nevastă și copii’’ dupa ce isi da seama de
riscuri, dar si de posibilitatea de imbogatire.
 Acesta devine indiferent de parerea comunitatii, dar si a familiei fiind implicat fara sa vrea
intr-un jaf, jura stramb la proces devenindu-i complice lui Lica, iar personajul îşi realizează
autocaracterizarea: "Ei! Ce să-mi fac!? Aşa m-a lăsat Dumnezeu! Ce să-mi fac dacă e în mine
ceva mai tare decât voinţa mea? ". Sub pretextul că o voinţă superioară îi ghidează gândurile
şi acţiunile, Ghiţă devine subordonat în totalitate lui Lica.Acesta il caracterizeaza si el ca fiind
‘’om cu multă ură în suflet, şi om cu minte’’, insa actiunile acestuia sunt factorul principal al
declinului lui Ghita, care i se intovaraseste.

Ulterior acesta incearca sa se apropie din nou de familie si sa ia legatura cu Pintea, in urma
remuscarilor si mustrarilor de constiinta pe care le are: ‘’Iarta-ma, Ano!’’. Un alt factor care il
pune la incercare pe Ghita pe plan psihic, si care are un impact urias in transformarea sa, il
reprezinta relatia sa cu Ana, si ulterior a Anei cu Lica. In prim plan, Ghita nu este ingrijorat
de apropierea celor doi, insa lipsa de comunicare dintre el si sotia lui incepe sa isi puna
cuvantul asupra relatiei lor. Ana este maniata de prezenta Utei la carciuma, si devine
geloasa.
Ea se apropie inconstient din ce in ce mai mult de Lica, iar Ghita vazand acestea o foloseste
ca momeala pentru el. Ulterior, Ghita da vina pe Uta pentru instrainarea fata de sotia sa, si
afland de infidelitatea acesteia, se lasa orbit de gelozie si pofta de razbunare si o ucide pe
Ana.
Din acestea reiese ca in relaţiile cu celelalte personaje, Ghiţă demonstrează diferite
atitudini. Faţă de Lică, este fidel şi obedient iniţial, însă ulterior doreşte să se răzbune pe el,
evidenţiindu-se astfel aspecte contrastante ale raportului faţă de acesta. Faţă de copii şi
soţie manifestă sentimente de dragoste, ce sunt însă transformate în indiferenţă sub
impactul banilor si al lipsei de comunicare, în vreme ce cu Pintea are o incercare esuata de a
se imprietenii tot din cauza lipsei sinceritatii.

Spusele batranei, din incipit si final, au de asemenea un rol important, ele prezentand
valorile lumii de atunci, cinstea si umilinta, pe care Ghita le incalca, sfarsind astfel mort.
In concluzie, aspiratia lui Ghita spre imbogatire,cat si intovarasirea cu Lica, contureaza
principlele motive ale transformarii si dezumanizarii acestuia. Transformarea pe plan psihic
este conturata in urma analizei confluctului interior pe care acesta il poarta. Trecerea de la
tipar la individual este facuta de tehnicile narative folosite la constructia personajului complex de
catre Slavici. Totodata acesta confera caracterul moralizator al operei, prin sfarsitul tragic de care
Ghita are parte.