MOARA CU NOROC - PERSONAJ

Ioan Slavici
~nuvela realista~

Opera „Moara cu noroc” , scrisa de Ioan Slavici, publicata in 1881, face parte
din volumul de debut al autorului „Novele din popor”. Aceasta este structurata in 17
capitole, fiind reprezentativa pentru nuvela psihologica romaneasca datorita
accentului pus pe framantarile din adancul sufletului omenesc.

Personajul principal al operei este Ghita, un personaj complex, rotund,

individualizat printr-o mare varietate de trasaturi sufletesti care il vor conduce spre
un final tragic. Statutul lui social este conturat încă de la începutul textului,
modificându-se pe parcursul operei. Ghiță pornește de la un statut inferior, relaționat
cu situația financiară precară, fiind un cizmar sărac, dar responsabil. El își
conștientizează condiția și incapacitatea de a progresa, ca urmare, devine cârciumar,
luând în arendă cârciuma.

În ceea ce privește statutul psihologic al personajului, Ghiță oscilează în

permanență în hotărârile pe care le ia, inițial fiind convins că sacrificiul făcut va
asigura prosperitatea familiei și vede asta ca pe o datorie a unui soț și tată
responsabil („tot ce fac, din dragoste pentru voi fac”). Întâlnirea cu Sămădăul îi
modifică modul de a gândi: el este influențat puternic de atitudinea și
comportamentul lui Lică, dar asocierea cu acesta îi conturează un conflict interior,
agravandu-i sentimentul de vinovăție față de familie. Din punct de vedere moral,
Ghiță se remarcă prin impulsivitatea față de soția lui, Ana, bruscând-o de fiecare dată
când aceasta dorește să afle intențiile lui în legătură cu bani.

O trasatura de caracter reprezentativa pentru protagonist este setea de

imbogatire. O prima scena semnificativa pentru aceasta este cea a numararii banilor:
„Ghiță se afla singur în odaia de lângă birt și-și număra banii... ascuțindu-și mereu
urechea”. Ritualul descris accentueaza importanta deosebita pe care Ghita o acorda
banului, prevestind obsesia care va inghiti protagonistul in foarte scurt timp.

O alta scena reprezentativa pentru trasatura personajului este cea a inspectarii

banilor primiti de la Lica. Ghita primeste de la Lica bani proveniti de pe urma jefuirii
arendasului si a uciderii tinerei vaduve si ii inspecteaza pentru a gasi semne ce l-ar
putea incrimina pe Lica pentru faradelegi. In tot acest timp, Ghita se simte vinovat de
parca ar fi furat banii , dar nu are puterea sa renunte la ei. Neputinta de a renunta la
bani chiar si pe fondul unei constiinte incarcate subliniaza setea de inavutire a
carciumarului si obsesia sa pentru bani.

De asemenea, și elementele de compoziție și limbaj sunt importante în

construcția personajului nuvelei, un prim astfel de element constituindu-l conflictul.
Nuvela prezinta doua tipuri de conflict: unul principal, interior, reprezentat de lupta
care se da in constiinta lui Ghita intre patima banului si fondul sau initial cinstit, si
unul secundar, exterior, reprezentata de confruntarea dintre Ghita si Lica. Conflictul
exterior genereaza si alimenteaza conflictul interior al protagonistului; astfel, setea
de imbogatire a carciumarului devine din ce in ce mai vizibila, el zbatandu-se sa
acumuleze averi cu pretul pierderii moralitatii, a familiei si chiar a vietii.

Un alt element important pentru construcția lui Ghiță ca personaj este

limbajul. Limbajul folosit de protagonist este unul marcat de regionalisme și expresii
populare, ceea ce îi accentuează statutul social, fiind puternic implicat în
colectivitatea rurală („hăț”, „muiere”, „grăiesc”, „te duc la spânzurătoare”).

Nuvelă realist-psihologică, Moara cu noroc de Ioan Slavici surprinde nu doar

destinul tragic al personajelor, ci şi efectele dezastruoase pe care goana după bani le
poate avea asupra fiinţei umane.