1.

RELAŢIA
DINTRE STAT ŞI
ECONOMIE
Teorii privind rolul statului în
economie
- sec. XVI - doctrina
mercantilistă
- sec. XVIII – doctrina fiziocrată
- sec. XVIII – doctrina clasică,
liberală şi, apoi, complet opusă
acesteia, doctrina totalitaristă
- sec. XX – keynesismul, numit
şi dirijism
Alte doctrine mai importante
care tratează posibilitatea şi
oportunitatea intervenţiei
statului în economie, din sec.
XX sunt:
 monetarismul
 sinteza neoclasică
 neokeynesismul
 postkeynesismul
2. SISTEMELE DE
DECIZIE ÎN
ECONOMIILE
MODERNE
Intervenţia statului în economie = un
complex de decizii economice, politice şi
sociale care vizează reglarea
disfuncţionalităţilor majore ale sistemului
economic şi social.

Regimul optim (Jan Tinbergen): “este acel

sistem de organizare economico-socială
care asigură cele mai mari beneficii ale
bunăstării, care transformă preferinţele
individuale într-o alocare a mijloacelor
deficitare astfel încât bunăstarea
economică să se apropie de cea optimă”.
În economiile moderne, transformarea
preferinţelor individuale se realizează
prin următoarele segmente ale
sistemului economico – social:
- relaţiile de piaţă bazate pe preţuri
- relaţiile monopoliste şi cele
corporatiste de cooperare
- sectorul public decizional
- sectorul public executiv al deciziilor
publice
Ştiinţa economică tradiţională
-sectorul public este un factor
exogen – concepţia monistă.

Concepţia pluralistă – statul este

un ofertant, ca oricare altul, dar
de bunuri şi servicii publice.
În sec. XX, mai ales în perioada
postbelică ► creşterea preocupărilor
statului pentru a asigura creşterea
economică, ocuparea deplină şi
justiţia socială.

Dintre cele mai importante preocupări

în prezent ► alocarea eficientă şi
corectă a resurselor şi stabilizarea
macroeconomică.
Statul are şi rolul de a corecta
imperfecţiunile pieţei 
ciclurile de afaceri, bunurile
publice, externalităţile,
isuficienţa informaţiilor,
monopolul şi puterea pieţei,
redistribuirea veniturilor etc.
În prezent, cele mai importante
domenii de intervenţie a statului în
economie sunt:
 cheltuielile guvernamentale
 sistemul de impozite şi taxe
 cadrul juridic
 intervenţia directă prin
intermediul sectorului public
 programarea economică
Politicile macroeconomice -
intervențiile statului menite să
corecteze dezechilibrele care pot
afecta economia naţională şi
reprezintă ansamblul de decizii luate
de puterile publice în scopul de a
atinge, prin utilizarea instrumentelor
de care dispun, diferite obiective
clare privind situaţia economică.
Politica economică = disciplină de sinteză
între ştiinţa economică şi cea politică.
Elementele politice ►
Elementele autoritatea statală, ce
economice ► la trebuie să dispună de un
agenţii economici sistem corespunzător de
care acţionează pe instituţii democratice
baza proprietăţii pentru a realiza anumite
private şi a obiective şi interese
contractelor, în publice, dar şi pentru a
cadrul unor restricţii satisface interesele
determinate de private, vizând reglarea
resursele economice economiei şi elaborarea
şi de regulile de unor reglementări
funcţionare a pentru a înlătura
economiei de piaţă eşecurile sau efectele
negative ale funcţionării
pieţei
Cele mai importante patru mari
categorii de obiective - N. Kaldor
- ocuparea
- creşterea economică
- stabilitatea preţurilor
- echilibrul extern
În cursul definirii și aplicării
politicilor economice ► decalaje:
 decalaje de recunoaștere
 decalaje decizionale
 decalaje externe
În funcție de perioada la
care se referă:
 politici conjuncturale
 politici structurale
După sfera de cuprindere:
 politici globale
 politici specifice
În funcție de obiectivele
urmărite:
 politici de relansare
 politici de stabilizare
 politici de stimulare a
ofertei