Sunteți pe pagina 1din 12

CONTEXTUL APARIȚIEI ȘCOLII DE LA MANCHESTER

• Școala de la Manchester apărută la mijlocul secolului al XIX-


lea desemna:
 liberalismul laissez-faire-ului;
 grupul de oameni care lupta pentru abolirea Corn Laws și
adoptarea liberului schimb în Marea Britanie.
• Denumirea de Școala de la Manchester a fost introdusă în
circuitul ideilor la începutul secolului al XX-lea de Elie Halévy și
A.V. Dicey, iar „manchesterianismul” a fost atribuit de Lassalle –
pentru a identifica liberalismul laissez-faire-ului.
• În 1960 William Grampp în cartea sa Manchester School of
Economics a contestat această abordare și a redefinit
programul de cercetare accentuând interesele unor grupuri
dependente de liberul schimb.
• Ținta Școlii de la Manchester erau diverse grupuri de interese
din zona industriei și comerțului exterior.
• Fondatorii Școlii de la Manchester au fost Richard Cobden
(economist, om de afaceri, politician, publicist pacifist etc.) și
John Bright (politician).
CONTEXTUL APARIȚIEI ȘCOLII DE LA MANCHESTER

„De altfel, Anglia nu fusese niciodată prea protecționistă, decât în ceea ce


privește siguranța comerțului maritim și monopolul coloniilor sale”.

„guvernul englez a rămas multă vreme neclintit în ce privește cerealele,


fiindcă aristocrația engleză, din care se recrutează Camera Lorzilor, era
interesată”.

„tocmai împotriva acestor taxe protectoare ale grâului (Corn Laws) începu în
1838 Cobden, la Manchester, memorabila luptă, care trebuia să răstoarne
sistemul protecționist”.

„era într-adevăr un spectacol odios, vederea lorzilor englezi, proprietarii prin


drept a aproape întregului pământ al regatului, respingând grâul străin,
pentru ca să vândă mai scump pe al lor și să profite de nevoile crescânde
ale populației, pentru ca să câștige venituri din ce în ce mai mari”.

[Charles Gide, Curs de Economie Politică, vol.II. Editura Tipografiile Române Unite,
București, 1925, p. 37.]
ADEPȚII ȘCOLII DE LA MANCHESTER

Grampp distinge cinci grupuri:

1. Oameni de afaceri care sperau fie o creștere


a cererii de produse textile, fie costuri mai mici
ale forței de muncă, fie oprirea extinderii
fabricilor în străinătate, fie toate trei;

2. Oameni de afaceri umaniști care sperau să


îmbunătățească viața muncitorilor;

3. Pacifiști, precum Cobden, care credea că


schimburile comerciale limitate erau un risc real
de război (se opunea colonizării și imperiului);
4. Membrii radicalismului filosofic din Londra
Între Londra și Manchester erau dezacorduri:
- londonezii erau mai reflexivi și mai legați de politică,
- manchesterienii erau mai apropiați de realitate și mai
dispuși la compromis;

5. Radicalii din clasa de mijloc pentru care comerţul liber


trebuia însoţit de:
- un amplu program de reforma parlamentară,
- dezarmare şi arbitraj internaţional al litigiilor,
- promovarea educaţiei populare,
- abolirea pedepsei capitale,
- egalitatea în drepturi etc.
„Fără ei, principiul comerţ liber ar fi rămas în proprietatea
intelectuală a economiştilor şi nu ar fi devenit niciodată
ceva despre care să vorbească oamenii pe stradă“. (W.
Grampp)
PROGRAMUL ȘCOLII DE LA MANCHESTER
• Ș. de la M. sau „manchesterianismul” a fost mișcarea
științifică și practică de promovare a liberului schimb
internațional;
• Ș. de la M. constituie un moment de răscruce pentru liberalism,
o alegere decisivă pentru politica economică a Angliei, dar și a
altor state, între laissez-faire (Adam Smith) și libertatea
comerțului internațional (David Ricardo);
• Ș. de la M. a fost calificată așa după numele orașului marilor
manufacturi de bumbac, care cereau mereu debușee, forță de
muncă și materii prime ieftine și care îi asigurau superioritatea,
proiectând-o drept campioană a liberului schimb;
• Ș. de la M. este atașată industriilor care la rândul lor antrenau
dezvoltarea comerțului: producția care devansează cererea,
care constuie stocuri, care-și caută clienții în lumea întreagă și
care, pentru a le găsi, se lupta cu toate barierele ridicate de
politica complicată a anilor precedenți;
„MANCHESTERIANISMUL”

Ș. de la M. proclama toate libertățile economice în


serviciul industriei și antreprenorilor;

Ș. de la M. susținea libertatea în producție și în schimb,


libertatea contractelor, în special a contractelor de muncă
etc.

Ș. de la M. a șocat opinia publică cu o viziune mondială -


liberalismul înseamnă întâi de toate liberul schimb
internațional (Adam Smith – liberul schimb ca o libertate
de a crește avuția națională).
2.

RICHARD COBDEN (1804 -1865)


• a fost un om de afaceri de succes, care a
coagulat ideile liberale după care se identifică
Școala de la Manchester;
• a publicat, sub pseudonimul Libra, în Manchester
Times articole cu subiecte comerciale și
industriale;
• în 1835 a publicat studiul England, Ireland and
America, by a Manchester Manufacturer (Anglia,
Irlanda și America văzute de un fabricant din
Manchester), în care recomandă relațiilor
economice dintre țări principiul păcii, al non-
intervenției, al reducerii cheltuielilor și al liberului
schimb;
2.

• 1835-1838 vizitează Statele Unite ale Americii,


Canada, Rusia, Spania, Turcia, Egipt – concluzia:
vechea politică economică externă întemeiată pe
echilibrul puterilor și protejarea comerțului;
• a fost un personaj activ al vieții publice din
Manchester: a luptat pentru crearea Atheneului, pentru
crearea camerelor de comerț, pentru educația
populară, pentru crearea de școli etc.;
• în această perioadă are loc întâlnirea cu John Bright;
• din 1841, ca deputat a ținut numeroase discursuri de
susținere a idelor liberale și de critică a
protecționismului;
2.

Propaganda liberului schimb a fost subordonată unor


obiective considerate de Cobden mărețe: promovarea
păcii pe pământ și a bunăvoinței între oameni;

A fost preocupat de starea de neîncredere a oamenilor,


alimentată permanent de politicieni și presă;

În 1862, a scris The Three Panics (Cele trei frici), în


care încearcă să evidențieze o istorie a ultimilor 20 de
ani de neliniște și neîncredere a oamenilor în sistemul
politic.
2.

Demersurile lui Cobden și Bright au avut efecte în politica


economică, în pofida piedicilor întâmpinate (din politică sau
din calamități naturale) scopul părea îndeplinit:
+
• 25 iunie 1846 – desființarea taxei de import pe grâne;
• Legi care eliminau barierele vamale;
• Crearea în 1838 a National Anti-Corn-Laws sau Liga de la
Manchester.
-
• Zeci de eșecuri în fața Parlamentului;
• Să convertească pe ministrul Peel și pe ducele de Wellington;

Dar și „ajutorul” recoltelor proaste din 1845 și foametea


amenințătoare.
DESPRE
PROGRAMUL
ȘCOLII DE LA MANCHESTER
• „această admirabilă campanie a făcut pentru triumful
școlii economico-liberale și pentru propaganda ideilor
sale mult mai mult decât cele mai savante demonstrații
ale maeștrilor. Se știe că în Franța o mișcare
asemănătoare, începută de Bastiat, a căzut și a trebuit
să se aștepte paisprezece ani pentru ca același Cobden
și Michel Chevalier să poată ajunge la tratatul din 1860.
Și încă el n-a fost datorit decât unui act de voință
personală a lui Napoleon III și Cobden nu și-a făcut
iluzii, căci recunoștea că nouă zecimi dintre francezi
erau ostili acestei reforme”.
Gide, Ch. şi Rist, Ch. (1926), Istoria doctrinelor
economice de la fiziocraţi până azi, Editura Cassei
Şcoalelor, Bucureşti, pp. 509-510.