Sunteți pe pagina 1din 12

CURSUL V

1. PROGRAMUL DE CERCETARE AL ȘCOLII ARABE


2. IBN KALDHOUN
3. DISEMINAREA

ANGELA ROGOJANU + GRIGORE-IOAN PIROSCA


DEPARTAMENTUL DE DOCTRINE ECONOMICE SI COMUNICARE
1. PROGRAMUL DE CERCETARE AL
ȘCOLII ARABE DE GÂNDIRE ECONOMICĂ (ȘAGE)
 ȘAGE desemnează mișcarea științifico-religioasă de emancipare a lumii
arabe prin crearea unei coeziunii puternice bazate pe credință, al unui
echilibru între interesele private și cele publice prin modelarea
comportamentului oamenilor după prescripțiile din Coran și Sunna;
 ȘAGE a apărut în secolele VII-XV pe fondul propagării Islamului și ale
transformărilor induse de solidaritatea lumii arabe în jurul credinței
musulmane;
 Analiștii susțin că teoria inițială islamică și practica au format ulterior un
sistem economic coerent, cu un proiect pentru o noua ordine a societății, în
care toate părțile să fie tratate în mod echitabil;
ȘAGE își are sursele de formare în:
 Istoria zbuciumată a lumii arabe (Magreb și Nordul Africii) de căutare a
identității culturale, economice și politice, inclusiv a ultimelor rezistențe
ale dominației musulmano-arabe din Peninsula Iberică;
 Islamism, respectiv în Coran și în Sunna;
 Scrierile învățaților privind standardele de comportament economic
provenite din Coran și din Sunna, pe baza unui cod moral (Sharia) și a
interzicerii dobânzii (Ribâ), promovând zakatul.
MAHOMED

 Mahomed (570-632) s-a născut la Mecca.


 Mahomed este întemeietorul religiei și este considerat, de către
musulmani, a fi un mesager și un profet al lui Dumnezeu, ultimul
profet într-o serie de profeți islamici, așa cum se spune în Coran.
 La 40 de ani, Mahomed are o revelație pe Muntele Hira: îngerul
Gabriel i s-a arătat pentru a-i transmite cuvântul lui Dumnezeu.
 Mahomed, prin Sunna, a început să împărtășească celor din
jurul său credința într-un singur Dumnezeu intrând în
contradicție cu majoritatea politeistă din acea vreme.
 În anul 622, a părăsit Mecca stabilindu-se la Medina, de unde a
început seria cuceririlor sale. Astfel, în anul 630 Mahomed a
cucerit Mecca.
 Mahomed a murit în anul 632 la Medina. La moartea sa, aproape
toată lumea arabă era musulmană.
1. PROGRAMUL DE CERCETARE AL
ȘCOLII ARABE DE GÂNDIRE ECONOMICĂ (ȘAGE)
 ȘAGE desemnează generic într-un program de cercetare care
cuprindea conceptele și regulile islamice-recomandări, pilde,
exemple și cuvinte ale lui Mohamed, compilate și
sistematizate de comentatori în conformitate cu metoda
inductivă și cu subtilități logice, precum și alte surse al-urf
(cutuma), al-aql (motivul) și al-ijmâ΄ (consensul juriștilor);
(legea islamică-fiqh-a dezvoltat categorii de legi care corespund
cu legile clasice ale contractului și delictului);
 ȘAGE a fost rezultatul eforturilor intelectuale și educaționale
ale cercetătorilor din primele secole ale Islamului până în
secolul al XV-lea: Abu Yusuf (745-798), Ishaq bin Ali al -
Rahwi (854-931), al- Farabi (873-950), Ibn Sina (Avicenna)
(980-1037), al- Ghazali (1058-1111) , al - Mawardi (1075-1158),
Nasir al - Deen al - Tusi (1201 -1274), Ibn Taimiyah (1263-
1328), Ibn Khaldun (1332-1406).
PRINCIPALELE CONCEPTE ISLAMICE

 Zakat: impozitarea anumitor bunuri (de pildă, culturile) pentru a


redistribui banii în scopuri definite explicit (ajutorarea săracilor);
 Gharar: interzicerea hazardului, dar pentru elementele de
incertitudine trebuie să existe un contract care să exonereze
participantul de riscuri (sistemele de asigurare și împrumutul de
bani);
 Ribâ: echivalentul dobânzii. Ribâ corespunde nu numai dobânzii
bancare, ci tuturor formelor de dobândă;
 Unii analiști au apreciat că sărăcia economică a prevalat în Islam
până în secolul al XIII-lea sau secolul al XIV-lea. În cadrul acestui
sistem, planurile lui Dumnezeu s-ar fi asigurat că fluxul de bani și
bunuri s-a purificat prin redistribuirea banilor de la cei care au avut
prea mult către cei care nu au avut suficient, grație incitării la zakat
și condamnării Ribâ pentru creditare. Mohamed i-ar fi ajutat pe
comercianții săraci lăsându-le doar corturile în piața din Medina,
nu locuințe permanente dar scutindu-i de taxe și chirii. (Cfm. M.
Bonner)
 Treptat, încă de la primii musulmani economia s-a fondat pe Coran
(cum ar fi interzicerea Ribâ) și pe Sunna, adică pe cuvintele și acțiunile
lui Mohamed;
 Revoluția agricolă arabă (sec. VIII -XIII-lea) a produs nu numai
schimbări tehnice (sisteme de culturi, irigații, canale etc.), ci și
transformări sociale prin schimbarea regimului proprietății asupra
terenurilor (orice persoană, indiferent de sex, etnie sau religie, avea
dreptul de a vinde, cumpăra, moșteni și ipoteca un teren, în baza unui
contract). Pornind de la cuvintele (hadith) lui Mohamed, juriștii au
decis că nu se puteau cumpăra sau vinde: ”apa, pășunile și focul”, prețul
acestora ar fi fost haram (ilegal);
 În timpul califatelor (înseamnă teritoriu recunoscând autoritatea unui
Calif, adică al unui succesor al Profetului Islamului în exercitarea
puterii politice, dar și sistemul politic în sine și perioada în care acesta
se exercită), între secolele al VIII-lea și al XII-lea, s-au dezvoltat unele
forme primitive ale economiei de piață și ale capitalismul comercial:
extinderea circulației monedei comune (dinarul) și integrarea zonelor
monetare independente anterior, tehnici și forme de organizare a
afacerilor angajate - contracte, cambii, comerțul internațional pe
distanțe lungi, forme primitive de asociere (mufawada), asocieri
parțiale (madaraba) și forme primitive de creditare - datorii, profit,
pierderi, capital (Al- mal), acumulare de capital (Naja al – mal), capital
circulant, cheltuielile de capital, venituri, cecuri, bilete la ordin,
trusturi (Waqf), conturi de economii, conturi curente, gajuri, sisteme de
credite, rate de schimb, bancheri, schimbul de bani, depozite bancare,
contabilitatea în partidă dublă și urmărirea penală;
 Conceptele de bunăstare și de pensii au existat în legea
islamică, având drept sursă formele de Zakat;
 Impozitele, inclusiv Zakat și Jizya (impozit plătit de
tinerii nemusulmani la vârsta satisfacerii stagiului
militar, ca dovadă a loialității față de suveranul
vremii), erau colectate de trezoreria (Bayt al - Mal)
guvernului islamic și erau utilizate în scopul asigurării
veniturilor pentru cei nevoiași (săraci, bătrâni, orfani,
văduve și persoanele cu handicap);
 Guvernul era responsabil pentru asigurarea rezervelor
alimentare în toate provinciile pentru situații de
dezastru sau foamete (Califatul a fost considerat unul
dintre primele state ale bunăstării).
CODUL MORAL - SHARIA

 Sharia [în limba arabă, în context religios înseamnă ”calea de


aplicare a legii (lui Dumnezeu)”] reprezintă normele
doctrinare, sociale, culturale, și relaționale proclamate de
“Revelație”;
 Occidentalii folosesc Sharia în loc de legea islamică, acoperind
doar parțial adevăratul sens al cuvântului;
 Sharia codifică aspectele publice și private ale vieții unui
musulman și interacțiunile sale sociale.
 Musulmanii consideră acest set de standarde ca emanație a lui
Dumnezeu (Shar). Nivelul, intensitatea și întinderea puterii
legislative dată de Sharia variază istoric și geografic;
 Sancțiunile aplicate în Islam înrădăcinate în legile și practicile
din timpul lui Mahomed [lapidarea adulterinilor, amputarea
brațului hoțului, pedeapsele corporale islamice, inclusiv auto-
flagerarea sunt mijloace oficiale de legalizare a ispășirii
păcatelor individuale sau colective].
IBN KALDUN
ABOU ZEID ABD UR-RAHMAN BIN MOHAMAD BIN. KHALDUN
AL-HADRAMI (1332-1406)

ISTORIC, FILOSOF, DIPLOMAT ȘI OM POLITIC ARABO-MUSULMAN

Ibn Khaldun (1332-1406 ) a fost cel mai cunoscut erudit musulman,


judecător (cadiu) și profesor care a studiat economia. Ibn Khaldun s-a
născut în Tunisia (provenea dintr-o familie nobilă din Sevilla - Andaluzia) și
a sfârșit în Egipt. S-a format la Universitatea din Zituna Biografia lui Ibn
Khaldun seamănă pe alocuri cu un roman de aventuri [există o autobiografie
din timpul vieții sale, ea oferă o mulțime de informații despre activitatea sa
publică (perioada în care a predat la Universitatea din Zituna și anii de
închisoare și exil), dar din care lipsesc elementele romantice]. Ibn Khaldun a
fost un mare reformator al lumii arabe. Ibn Khaldun s-a impus prin
integritatea sa, prin conoștințele sale, prin vederile politice promovate și prin
fervoarea religioasă.
IBN KALDUN

Ibn kaldun este considerat:


”precursor al economiei moderne” și ”precursor al sociologiei moderne” pentru
modul cum a analizat schimbărilor economice, sociale și politice din Maghreb și
din Spania.
istoric de primă mână căruia i se datorează operele: Muqaddima ( tradus =
Prolegomene, de fapt, o introducere la istoria universală și la sociologia
modernă); Cartea exemplelor și Reflecții privind istoria arabilor, perșilor
și berberilor (volume din istoria lumii se remarcă prin metoda modernă
utilizată de Ibn Khaldun - importanța surselor, a autenticitășii și verificării
după criterii pur raționale);
Muqaddima i-a adus recunoașterea universală pentru că inventează o nouă
știință a civilizației umane (ilmu Al-Al-Umran Bashari);
Conceptul major este al-Muqaddima asabiya (tot ceea ce creează
solidaritate, coeziune și legături puternice între indivizi și grupuri).
Asabiya se bazează pe doi factori – religia și suportul tribal;
În concluzie, arabii nu și-ar fi putut clădi propriul imperiu fără Islam. Islamul
le-a dat o mai mare solidaritate.
Ibn Khaldun:
 a căutat soluții care identifice și să
promoveze ordinea economică
conformă cu textele sacre și cu
tradițiile islamice;
 a cercetat economia și teoria
politică în Introducere sau
Muqaddima (Prolegomene) din
Istoria lumii (Kitab al - Ibar);
 el analizează asabiyya (coeziunea
socială), așa cum aceasta este cauza
prosperității sau decăderii
civilizațiilor;
 a intuit că multe forțe sociale sunt
ciclice și nu pot exista inversări
bruște care să afecteze profund Statuia lui Ibn Khaldun
organizarea societăților; din Piața Independenței
din Tunis
 a dezvoltat o teorie despre beneficiile diviziunii muncii;
 a cercetat influența diviziunii muncii asupra coeziunii
sociale căutând formula optimă asabiyya: o divizie mai
complexă a forței de muncă generează creștere economică
proporțională;
 a observat căile creșterii și dezvoltării care să stimuleze
cererea și oferta, dar și faptul că forțele cererii și ofertei
determină prețul mărfurilor;
 a identificat forțele macroeconomice de creștere a populației,
ale dezvoltării capitalului uman și impactul dezvoltării
tehnologice asupra dezvoltării economice;
 a susținut ideea după care creșterea populației era o funcție
directă de avere.
 Astăzi, Ibn Khaldun este considerat ”părintele economiei
islamice moderne”; opera sa se bucură de o largă
popularizare, iar prestigiul său incontestabil este reamintit
de posteritate în denumirile școlilor economice.