Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
EDUCAŢIONAL
MANAGEMENTUL PROIECTELOR
• proiectul educaţional
• proiectul curricular
• proiectul instituţional
Proiectul educaţional
• Proiectul educaţional are în vedere dezvoltarea
personalităţii sub influenţa schimbărilor sociale
fundamentale, de la simpla achiziţie de cunoştinţe
(a şti) şi de la formarea deprinderilor (a învăţa să
faci), la dezvoltarea atitudinilor (a vrea să fii), a
personalităţii în întregul ei ( a învăţa să fii)şi a
competenţelor sociale şi profesionale (a învăţa să
fii împreună cu alţii), toate acestea determinând
devenirea individului (a învăţa să devii).
Proiectul curricular
Proiectul curricular are caracter aplicativ şi urmăreşte dezvoltarea de deprinderi, abilităţi şi
competenţe în activitatea pe o anumită temă. Chiar curriculum-ul naţional sau CDŞ –ul poate fi
considerate proiecte propuse actorilor educaţionali. În cadrul acestui tip de proiect se poate
aminti metoda învăţării prin proiecte. Atât elevii cât ţi profesorii trebuie să ştie să realizeze
proiecte. Caracteristicile acestei metode sunt: orientarea către activitate şi produsul ei, are ca
principale activităţi reflecţii, abstractizări, verbalizări, teoria şi practica se sprijină reciproc, inter- şi
trans-disciplinaritate, motivarea leevilor şi descoperirea propriilor abilităţi, conectarea la situaţii
reale şi la probleme sociale, organizarea în Suport de curs „Management european educaţional”
comun a procesului de învăţare (profesori şi elevi) – ex. pliantul şcolii, avizierele şcolii, ghidul
oraşului, diagrama folosirii spaţiilor, harta cafenelelor IT etc. Condiţii pentru a asigura reuşita
acestei acţiuni: urmărirea etapelor – informare, planificare, decizie, executare, control,
evaluare, pregătirea elevilor pentru munca la proiect (cunoştinţe, deprinderi practice,
comportament social), elevii trebuie să se documenteze singuri pentru realizarea
proiectului, colectivul de profesori şi comunitatea elevilor trebuie să stimuleze astfel de
activităţi, prezentarea etapelor, obstacolelelor, succeselor la întâlnirile grupelor de lucru.
Profesorul are responsbilităţile- preorganizarea procesului de proiectare, consultanţă,
observare şi îndrumare.
Proiectul de dezvoltare
Proiectul de dezvoltare instituţională a şcolii reprezintă expresia concretă a
chilibrului dintre reglementări şi iniţiative, negociind, în favoarea şcolii,
compromisul dintre logica de tip birocratic şi cea de tip autonom. El are caracter
anticipativ şi valoare strategică, are ca scop optimizarea şi dezvoltarea ofertei
educaţionale a unităţii şcolare, concentrează atenţia asupra finalităţilor educaţiei
(dobândire de competenţe, atitudini, abilităţi), asigură concentrarea tuturor
domeniilor funcţionale ale managementului (curriculum, resurse, relaţii etc.),
asigură coerenţa transpunerii strategiei pe termen lung a şcolii într-o listă de
obiective pe termen scurt, oferă posibilitatea colectivului şcolar să aducă
îmbunătăţiri, să înţeleagă, să accepte etc. şi nu să reacţioneze la schimbare,
fa vorizează creşterea încrederii în capacităţile şi competenţele proprii,asigură
dezvoltare profesională şi personală, consolidează parteneriate în interiorul şi
exteriorul unităţii şcolare, stimulează dezvoltarea ethosului şcolar. Sursele
proeiectului şcolii sunt: cultura organizaţiei şcolare, viziunea echipei manageriale,
nevoile şi resursele comunitare, scopul şi obiectivele unităţii şcolare etc.
METODOLOGIA ELABORĂRII PROIECTELOR
ÎN EDUCAŢIE
Un proiect bine realizat trebuie să îndeplinească următoarele CONDIŢII STRATEGICE:
- adecvarea (să fie potrivit atingerii scopurilor şi obiectivelor stabilite),
- fezabilitatea (caracter realist),
- economicitatea (consum optim de resurse),
- simplitatea şi precizia (să cuprindă acele obiective şi să aloce acele resurse necesare şi
suficiente realizării intenţiilor; excesul de precizie poate fi la fel de dăunător ca şi imprecizia),
- sistematizarea, lizibilitatea şi claritatea în conceperea şi redactarea lui,
- operaţionalitatea (aplicare facilă),
- unitatea şi consistenţa (să nu conţină contradicţii conceptuale, principiale sau acţionale),
- continuitatea (fiecare acţiune să le pregătească pe cele ulterioare),
- flexibilitatea (adaptabilitatea la situaţii noi, alocarea unor resurse pentru situaţii
neprevăzute, proiectul nu trebuie să restrângă posibilităţile viitoare de acţiune),
- încadrarea optimă în timp (precizarea orizontului temporal al fiecărei acţiuni care trebuie
adaptat nivelului proiectului strategic, tactic, operaţional),
- viabilitatea şi repetabilitatea (proiectul trebuie menţinut şi aplicat atâta timp cât condiţiile
de context nu se schimbă radical) etc.