1.

Teoria benzilor de energie

Dintre cele doua metode de tratare a legaturii chimice (VB si MO) metoda orbitalilor
moleculari are o utilizare mai larga in explicarea legaturii metalice. Aplicata la metale aceasta
a condus la teoria benzilor de energie. In atomi si molecule electronii sunt distribuiti intr-un
numar limitat de nivele energetice, in timp ce in metale, orbitalii din straturilor electronice
exterioare sunt delocalizati pe intregul cristal metalic, astfel incat electronii care ocupa acesti
orbitali nu mai apartin atomilor individuali. Vom exemplifica esenta teoriei pe un model
simplu: sodiul. Configuratia electronica a sodiului este 1s22s22p63s1. Sodiul metalic are
structura cristalina de tip cubic centrata intern ( fiecare atom de sodiu se invecineaza cu alti 8
atomi de sodiu). Delocalizarea orbitalilor periferici are loc in directiile in care sunt situati
atomii invecinati (aceasta delocalizare afecteaza doar orbitalii din ultimul strat). Daca aplicam
metoda orbitalilor moleculari procedam dupa cum urmeaza:
- presupunem ca intr-un cristal se afla n atomi de sodiu;
- presupunem ca delocalizarea are loc pentru orbitalii din subtratul 3s si 3p(vacanti);
- atunci fiecare atom de sodiu contribuie cu 4 OA, iar n atomi de sodiu cu 4nOA;
- din 4nOA rezulta 4nOM extinsi in tot cristalul care fiind foarte apropiati din punct de
vedere energetic vor forma benzi energetice;
- din cei 4nOM extinsi, 2nOM extinsi sunt orbitali moleculari de legatura OML (cei de
energie mai joasa) iar 2nOM extinsi sunt orbitali moleculari de antilegatura OMA.
Cei 2n orbitali de legatura (OML) alcatuiesc banda de valenta. Ocuparea cu electroni a
orbitalilor moleculari delocalizati respecta aceleasi reguli si principii de la ocuparea cu electroni a
orbitalilor atomici. Electronii din ultimul strat ai tuturor atomilor de sodiu (n) vor ocupa n/2
orbitali moleculari de legatura OML din banda de valenta. Se observa usor ca din totalul OM
extinsi doar 1/8 sunt ocupati ceea ce reprezinta 1/4 din banda de valenta (Figura 33). Orbitalii
vacanti formeaza banda de conductie.

Figura 33. Diagrama ce ilustreaza formarea benzilor de valenta si conductie in cazul sodiului

2. Proprietati fizice ale metalelor

a) Proprietati mecanice. Legatura metalica nu este atat de rigida cum este cea covalenta. Prin
urmare, sub actiunea unor forte exterioare metalele pot fi deformate: ele sunt ductile (se pot
trage in fire), maleabile (se pot trage in foi).

b) Proprietati termice. Norul de electroni mobil din metale le asigura o buna conductibilitate
termica. Sub influenta caldurii electronii pot parasi metalul. Daca cristalul metalic incalzit
este plasat intr-un camp electric, electronii ce-l parasesc sunt dirijati corespunzator de catre
camp, fenomen ce este indeobste cunoscut ca efect termoelectric (folosit in diode).
c) Proprietati optice. Metalele reflecta bine lumina. Radiatia luminoasa excita electronii,
acestia trec pe nivele superioare de energie, de unde prin dezexcitare reemit radiatie
luminoasa fara pierdere de energie. (de exemplu Ag, Hg). Unele metale pot insa absorbi
anumite radiatii din domeniul vizibil si apar colorate (Cu, Au - absorb in domeniul albastru al
spectrului si apar galbene, adica in culoarea complementara). In unele cazuri radiatia
luminoasa poate avea suficienta energie pentru a promova electroni in afara retelei metalice,
iar daca metalul este plasat intr-un camp electric, acesti electroni pot fi directionati, fenomen
cunoscut ca efect fotoelectric.
d) Proprietati electrice. Metalele conduc foarte bine curentul electric. O mica diferenta de potential produce un curent de electroni destul de important, fapt ce este insotit de incalzirea
metalului.