Consecinte cinematice ale transformarilor Lorentz

Un sistem de referinta fata de care un corp este n repaus se numeste sistem de referinta propriu. Marimile raportate la sistemul de referinta propriu se numesc marimi proprii. Astfel, lungimea unui obiect masurata de un observator n repaus fata de acel obiect se numeste lungime proprie, iar durata unui eveniment care se produce ntr-un punct fix (sau intervalul de timp ntre doua evenimente care se produc n acelasi punct aflat n repaus fata de sistemul propriu) se numeste durata proprie.

Contractia lungimilor n directia de deplasare

Sa consideram o bara paralela cu axa Ox a unui referential (R), n repaus fata de acest referential si un observator care este si el n repaus fata de (R). Acest observator vizeaza capetele barei si gaseste abscisele lor ,respectiv , calculnd lungimea proprie . Sa consideram un alt observator care se misca rectiliniu si uniform fata de (R), pe directia barei si operatia de masurare a absciselor extremitatilor barei. Acest al doilea observator (care face parte dintr-un referential (R')) trebuie sa masoare ambele abscise la acelasi moment t' si gaseste valorile , respectiv , calculnd lungimea cinematica a barei .

Putem gasi relatia ntre lungimea proprie si cea folosind transformarile Lorentz

adica:

Se observa ca , adica lungimea proprie este cea maxima. Toti observatorii din sisteme n miscare fata de bara o "vad" mai scurta. S-a obtinut asadar contractia lungimilor n directia de deplasare. Scurtarea barei nu este reala , ea nu sufera nici o modificare, nu apar tensiuni sau deformari care sa antreneze contractia.

Lungimea este o lungime reala, fiind unica; lungimea l este o lungime aparenta, putnd exista o infinitate de valori pentru ea, n func# 141g69b 5;ie de viteza observatorului. Consideram doua rigle identice (1) si (2), care au lungimi identice cnd sunt masurate de un observator O n repaus fata de ele (n referentialul (R)). Presupunem ca rigla (2) se misca cu viteza v fata de rigla (1). Un observator din (R) vede rigla (1) fixa, ea avnd n continuare lungimea , nsa rigla (2) va fi mobila, acest observator masurnd . Pentru acest observator rigla (2) e mai scurta ( ).Consideram acum un observator legat de rigla (2) n miscare (din (R'));el va masura pentru rigla (2) (fixa fata de el) lungimea , iar pentru rigla (1) (care este mobila fata de el) lungimea .Pentru acest observator rigla (1) este mai scurta ( ). Relatiile obtinute par contradictorii, dar de fapt ele nu se pot compara pentru ca prima ( ) a fost obtinuta cu rigle si ceasuri din referentialul (R), iar a doua ( ) -cu rigle si ceasuri din (R').

Contractia relativista a lungimilor este deci o consecinta a operatiei de masurare. Pentru dimensiunile transversale ale corpurilor nu se obtin rezultate diferite cnd sunt masurate de diferiti observatori, astfel ca un volum elementar propriu masurat de un observator n miscare devine:

Ca urmare, forma cinematica a corpurilor e "turtita" n directia miscarii fata de forma proprie: o sfera este sesizata ca atare de catre un observator n repaus fata de ea, dar vazuta "elipsoid de rotatie" de un observator n miscare.

Dilatarea relativista a duratelor