NOMENCLATURA COMPUŞILOR ANORGANICI

Reguli IUPAC (International Union of Pure and Applied Chemistry),

Selecţionate din „RED BOOK” 2005

SCRIEREA FORMULELOR CHIMICE

COMPUŞI IONICI SIMPLI
• Cationul, provenit din elementul cu caracter electropozitiv cel mai accentuat, se scrie
întotdeauna primul, apoi se scrie anionul
• Pentru compuşii cu mai mulţi cationi şi /sau anioni, aceştia se scriu în ordine alfabetică,
evident mai întâi cationii urmaţi de anioni
Excepţie – ionul de H+, protonul, el fiind scris ultimul în grupul de cationi (ionul de H + este
denumit hidron)
Exemple:
NaCl
AlF3
KMgClF2
RbHF2

SUCCESIUNEA ATOMILOR ÎN IONI ŞI MOLECULE POLIATOMICE

• În general, în ionii poliatomici şi moleculele neutre se scrie primul atomul central,
urmat de ceilalţi atomi sau grupuri de atomi în ordine alfabetică
Excepţii:
• acizii, în formulele lor atomii de hidrogen sunt scrişi primii
• speciile liniare, simbolurile chimice fiind scrise în ordinea care redă structura speciei
(ordinea în care se leagă atomii)
Exemple:
OH–
SO42–
CO2
PCl3O
HNO3
-SCN
-NCS
HOCN
HONC

COMPUŞI COORDINATIVI = COMPLEX METALIC

• Sunt combinaţii de ordin superior alcătuite dintr-un generator de complex M (ion sau
atom central), şi un număr (obişnuit, în cazurile simple numit număr de coordinaţie) de
liganzi L (specii chimice donoare de electroni, care pot fi atomi, ioni sau molecule)
• Formula generală: [MLn]
Formula unei entităţi metal-ligand, numită frecvent „complex” (denumire neacceptată de
IUPAC) se scrie între paranteze drepte, indiferent dacă are sau nu sarcină electrică
Pentru „complecşii” cu sarcini electrice se scrie întotdeauna mai întâi cationul şi apoi
anionul, indiferent dacă ionul „complex” este cation sau anion

1
În „complex” se scrie primul generatorul de complex, urmat de liganzii anionici în ordine
alfabetică şi apoi de liganzii neutri tot în ordine alfabetică după primul simbol din formulele
acestora
Pot fi introduse ca prefixe simbolurile care indică aranjamentul spaţial al liganzilor (cis-,
trans, fac-, mer-)

DENUMIRI CHIMICE

SPECII HOMOPOLIATOMICE
• Pentru moleculele neutre se indică numărul atomilor prin prefixe prin numeralul
grecesc corespunzător; se foloseşte prefixul „catena” pentru lanţuri, iar prefixul „ciclo”
pentru cicluri
• Pentru cationi se menţionează termenul „ion” sau „cation” urmat de numele speciei
neutre şi specificarea între paranteze rotunde sarcinii (în cifre arabe) sau a numărului
de oxidare (în cifre romane)
• Pentru anioni se menţionează termenul „ion” sau „anion” urmat de rădăcina numelui
speciei neutre cu terminaţia „ură” sau „id” (în cazul anionilor derivaţi de la oxigen)
Exemple:
Formula Denumirea sistematică Denumirea tradiţională
O2 Dioxigen Oxigen
O3 Catena-trioxigen Ozon
S8 Ciclo-octasulf Sulf
P4 Tetrafosfor Fosfor alb
2+
Hg2 Dimercur(2+) Mercuros
O2– Dioxid (1-) Hiperoxid sau superoxid
O22 – Dioxid (2-) Peroxid
O2+ Dioxigen (1+) Dioxigenil
2–
C2 Dicarbură (2-) Acetilură
–
N3 Trinitrură (-1) Azidă
I3 – Triiodură (-1) Triiodură

SPECII HETEROATOMICE
• Cationi obţinuţi prin adiţia unui ion H+ la hidruri binare:
• Polinucleare – se adaugă terminaţia „iu” la rădăcina numelui moleculei de hidrură;
dacă este cazul, se specifică numărul sarcinilor pozitive prin prefixe indicând
numeralul grecesc corespunzător
Hidrazina H2N – NH2 formează cationii:
[H2N – NH3]+ = (N2H5)+ Ion hidraziniu (1+) sau diazaniu
2+ 2+
[H3N – NH3] = (N2H6) Ion hidraziniu (2+) sau diazanediium
• Mononucleare – alternativa mai cunoscută la situaţia de mai sus este de a adăuga
terminaţia „oniu” la un radical provenind de la numele elementului
NH4+ Ion ammoniu sau azaniu
PH4+ Ion fosfoniu
H3O+ Ion oxoniu sau oxidaniu, acceptat şi hidroniu
+
H3S Ion sulfoniu

2
 • Cationi complecşi – vezi CHIMIA COORDINATIVĂ, semestrul II
• Cazuri speciale când sunt acceptate denumirile triviale, non-sistematice sau semi-
sistematice:
NO+ Cation nitrozil
NO2+ Cation nitril
+
OH Cation hidroxiliu

• Anioni a căror denumire trivială este încă acceptată:

OH– Hidroxid (NU hidroxil)
HS– Hidrogenosulfură (1-)
2–
NH Imidură sau azadiură
–
NH2 Amidură sau azanură
SCN– Tiocianat
–
NCS Izotiocianat
NCO– Izocianat
–
OCN Cianat

• Oxoacizi şi oxoanionii – sunt recomandate folosirea denumirilor tradiţionale pentru

acizii mai cunoscuţi, şi denumirilor sistematice pentru restul compuşilor din tabel:

NUMELE OXOACIZILOR « OBIŞNUIŢI » ŞI AI ANIONILOR LOR a

Numele Numele tradiţional Denumirea ca specie cu Denumirea ca acid
tradiţional al al anionului hidrogen
acidului
H3BO3 = acid BO33– = borat Trioxoborat de Acid trioxoboric
boric trihidrogen
(HBO2)n = BO2– = metaborat Poli[dioxoborat(1-) de Acid polidioxoboric
acid hidrogen]
metaboric c
H4SiO4 = acid SiO44– = ortosilicat Tetraoxosilicat de Acid tetraoxosilicic
orto silicic b tetrahidrogen
(H2SiO3)n = SiO32– = metasilicat Poli[trioxosilicat de Acid poltrioxosilicic
acid tetrahidrogen]
metasilicic c
H2CO3 = CO32–= carbonat Trioxocarbonat de Acid trioxocarbonic
acid carbonic HCO3– = dihidrogen
hidrogenocarbonat
(bicarbonat)
HOCN = OCN– = cianat Nitrurooxocarbonat de Acid
d
acid cianic dihidrogen nitrurooxocarbonic
HONC = ONC– = fulminat Carburooxonitrat de Acid
acid fulminic hidrogen carburooxonitric
–
HNO3 = NO3 = nitrat Trioxonitrat (1-) de Acid trioxonitric
acid nitric hidrogen
HNO2 = NO2– = nitrit Dioxonitrat (1-) de Acid dioxonitric
acid nitros hidrogen

3
 HPH2O2 = PH2O2– = fosfinat Dihidrurodioxo –fosfat Acid dihidrurodi –
acid fosfinic (1-) de hidrogen oxofosforic
H3PO2 H2PO2– = PH2O2–
Acid hipofosfit
hipofosforos
H3PO3 = PO33– = fosfit Trioxofosfat (3-) de Acid trihidrurotri –
acid fosforos e trihidrogen oxofosforic (3-)
H2PHO3 = PHO3-2 = Hidrurotrioxofosfate (2-) Acid hidrurotrioxofos –
acid fosfonic e fosfonat de dihidrogen foric
3–
H3PO4 = acid PO4 = fosfat Tetraoxofosfat Acid tetraoxofosforic
fosforic HPO42– = (3-) de trihidrogen
monohidrogenofosfat
H2PO4– =
dihidrogenofosfat
H4P2O7 = acid P2O74– = difosfat μ – oxo – hexaoxodi – Acid μ – oxo –
difosforic fosfat de tetrahidrogen hexaoxodifosforic
(HPO3)n = PO3– = metafosfat Poly[trioxofosfat Acid polytrioxo-
Acid (1-) de hidrogen] fosforic
metafosforic c
H3AsO4 = AsO43– = arsenat Tetraoxoarsenat de Acid tetraoxoarsenic
acid arsenic trihydrogène
H3AsO3 = AsO3 3– = arsenit Trioxoarsenat (3-) de Acid trioxoarsenic
acid arsenios trihidrogen
H2SO4 = acid SO42– = sulfat Tetraoxosulfat de Acid tetraoxosulfuric
sulfuric dihidrogen
HSO4– = Hidrogenotetraoxosulfat
hidrogenosulfat (VI)
(bisulfat)
2–
H2S2O7 = acid S2O7 = disulfat μ – oxo – hexaoxodi – Acid μ – oxo –
disulfuric sulfat de dihidrogen hexaoxodisulfuric
H2S2O3 = acid S2O32– = tiosulfat Trioxotiosulfat de Acid trioxotiosulfuric
tiosulfuric dihidrogen
H2S2O6 = acid S2O62– = ditionat Hexaoxodisulfat Acid hexaoxodisulfuric
ditionic (S-S) de dihidrogen
H2S2O4 = acid S2O42– = ditionit Tetraoxodisulfat Acid tetraoxodisulfuric
ditionos (S-S) de dihidrogen
H2SO3 = acid SO32– = sulfit Trioxosulfat de Acid trioxosulfuric
sulfuros dihidrogen
HClO4 = acid ClO4– = perclorat Tetraoxoclorat de Acid tetraoxocloric
percloric hidrogen
HClO3 = acid ClO3– = clorat Trioxoclorat de hidrogen Acid trioxocloric
cloric
HClO2 = acid ClO2– = clorit Dioxoclorat de hidrogen Acid dioxocloric
cloros
HClO = acid ClO– = hipoclorit Monooxoclorat de Acid monooxocloric
hipocloros hidrogen

4
 HIO4 = acid IO4– = periodat Tetraoxoiodat de Acid tetraoxoiodic
periodic hidrogen
H5IO6 = acid H4IO6– = Hexaoxoiodat (5-) de Acid hexaoxoiodic (5-)
b
ortoperiodic ortoperiodat pentahidrogen
H2CrO4 = acid CrO42– = cromat Tetraoxocromat de Acid tetraoxocromic
cromic dihidrogen
H2Cr2O7 = Cr2O72– = dicromat μ – oxo – hexaoxodi – Acid μ – oxo –
acid dicromic cromat de dihidrogen hexaoxodicromic
HMnO4 = acid MnO4– = Tetraoxomanganat de Acide
permanganic permanganat hidrogen tetraoxomanganic
CH3COOH = CH3COO– = acetat
acid acetic C2H3O2–
C2H4O2
HCN = CN – = cianură
acid cianhidric
a
Numele tradiţional al anionului corespunzător este totdeauna obţinut prin
transformarea terminaţiei –ic în –at şi a terminaţiei –os în –it
b
Prefixul « orto » indică acidul cel mai hidratat posibil B H3PO4 comparativ HPO3,
sau H5IO6 comparativ cu HIO4
c
Prefixul « meta » indică un produs de deshidratare al unui acid : nH3PO4 (« orto »)
→ (HPO3)n (« meta ») + nH2O
d
Acidul izocianic este HNCO ; acesta nu este un oxoacid, pentru că atomul de
hidrogen nu este legat de atomul de oxigen
e
Ceea ce numim în general « acid fosforos » este, potrivit acestui sistem, un amestec
de « acid fosforos » şi de “acid fosfonic”

Săruri – se scriu mai întâi cationii apoi anionii, iar pentru sărurile cu mai mulţi cationi
şi/sau anioni, ordinea scrierii respectă atât la cationi, cât şi la anioni ordinea alfabetică; ionii
identici se indică prin prefixele corespunzătoare numeralelor greceşti:

Formula Denumirea
KMgF3 Fluorură de magneziu-potasiu
NaTl(NO3)2 Nitrat de sodiu-taliu(I) sau Dinitrat de sodiu-taliu
MgNH4PO4·6H2O Fosfat de amoniu-magneziu hexahidratat
NaHCO3 Hidrogenocarbonat de sodiu
LiH2PO4 Dihidrogenofosfat de litiu
CsHSO4 Hidrogenosulfat de cesiu
Hidrogentetraoxosulfat (VI) de cesiu
Hidrogentetraoxosulfat (1-) de cesiu
NaCl·NaF·2Na2SO4 Clorură-fluorură-sulfat de hexasodiu
Na6ClF(SO4)2
Ca5F(PO4)3 Fluorură-tris(fosfat) de pentacalciu

5
COMPUŞI COORDINATIVI MONONUCLEARI -vezi CHIMIA COORDINATIVĂ,
semestrul II
K3[Fe(CN)6] – hexacianoferat (III) de potasiu
[Cu(NH3)4]SO4 – sulfat de tetraammincupru (II)
[Fe(H2O)6]Cl3 – triclorură de hexaaquafier (III)
[Fe(OH)(H2O)5]Cl2 – diclorură de pentaaquahidroxofier (III)
[Fe(OH)2(H2O)4]Cl – clorură de tetraaquadihidroxofier (III)
[Fe(OH)3(H2O)3] – triaquatrihidroxofier (III)
Na[Al(OH)4(H2O)2] – diaquatetrahidroxoaluminat (III) de sodiu
Na2[Zn(OH)4] – tetrahidroxozincat (II) de sodiu
K3[Cr(OH)6] – hexahidroxocromat (III) de potasiu
[Ag(NH3)2]Cl – clorură de diamminargint (I)