NOMENCLATURA COMPUŞILOR ANORGANICI

FORMULE CHIMICE
COMPUŞI IONICI SIMPLI
Cationul, elementul cu caracter electropozitiv cel mai accentuat se scrie
întotdeauna primul, apoi se scrie anionul
Pentru compuşii cu mai mulţi cationi şi /sau anioni, aceştia se scriu în ordine
alfabetică, evident mai întâi cationii urmaţi de anioni
Excepţie - protonul, H+, el fiind scris ultimul în grupul de cationi (ionul de H +
este denumit hydron!)
Exemple:
NaCl
AlF3
KMgClF2
RbHF2

SUCCESIUNEA ATOMILOR ÎN IONI ŞI MOLECULE POLIATOMICE

În general, în ionii poliatomici şi moleculele neutre se scrie primul atomul central,
urmat de ceilalţi atomi sau grupuri de atomi în ordine alfabetică
Excepţii
o acizii, în formulele lor atomii de hidrogen sunt scrişi primii
o speciile liniare, simbolurile chimice fiind scrise în ordinea care redă
structura speciei (ordinea în care se leagă atomii)
Exemple:
OH -
SO42-
CO2
PCl3O
HNO3
-SCN
-NCS
HOCN
HONC

COMPUŞI COORDINATIVI = COMPLEX METALIC

Sunt combinaţii de ordin superior alcătuite dintr-un generator de complex M (ion
sau atom central), şi un număr (obişnuit, în cazurile simple numit număr de
coordinaţie) de liganzi L (specii chimice donoare de electroni, care pot fi atomi,
ioni sau molecule)
Formula generală: [MLn]
„Complexul” se scrie între paranteze drepte, indiferent dacă are sau nu sarcină
electrică
Pentru „complecşii” cu sarcini electrice se scrie întotdeauna mai întâi cationul şi
apoi anionul, indiferent dacă ionul „complex” este cation sau anion
 În „complex” se scrie primul generatorul de complex, urmat de liganzii anionici
în ordine alfabetică şi apoi de liganzii neutri tot în ordine alfabetică după primul
simbol din formulele acestora
Pot fi introduse ca prefixe simbolurile care indică aranjamentul spaţial al
liganzilor (cis-, trans, fac-, mer-)

DENUMIRI CHIMICE

SPECII HOMOPOLIATOMICE
Pentru moleculele neutre se indică numărul atomilor prin prefixe prin numeralul
grecesc coresunzător; se foloseşte prefixul „catena” pentru lanţuri, iar prefixul
„ciclo” pentru cicluri
Pentru cationi se menţionează termenul „ion” sau „cation” urmat de numele
speciei neutre şi specificarea între paranteze rotunde sarcinii (în cifre arabe) sau a
numărului de oxidare (în cifre romane)
Pentru anioni se menţionează termenul „ion” sau „anion” urmat de rădăcina
numelui speciei neutre cu terminaţia „ură” sau „id” (în cazul anionilor derivaţi de
la oxigen)
Exemple:

Formula Denumirea sistematică Denumirea tradiţională

O2 Dioxigen Oxigen
O3 Catena-trioxigen Ozon
S8 Ciclo-octasulf Sulf
P4 Tetrafosfor Fosfor alb
Hg2 2+ Dimercur(2+) Mercuros
O2- Dioxid (1-) Hiperoxid sau superoxid
O22- Dioxid (2-) Peroxid
O2+ Dioxigen (1+) Dioxigenil
C22- Dicarbură (2-) Acetilură
N3- Trinitrură (-1) Azidă
I3 - Triiodură (-1) Triiodură

SPECII HETEROATOMICE
Cationi obţinuţi prin adiţia unui ion H+ la hidruri binare:
o Polinucleare – se adaugă terminaţia „iu” la rădăcina numelui moleculei de
hidrură; dacă este cazul, se specifică numărul sarcinilor pozitive prin
prefixe indicând numeralul grecesc corespunzător
o Hidrazina H2N – NH2 formează cationii:
N2H5+ Ion hidraziniu (1+) sau diazaniu
N2H62+ Ion hidraziniu (2+) sau diazanediium
o Mononucleare – alternativa mai cunoscută la situaţia de mai sus este de a
adăuga terminaţia „oniu” la un radical provenind de la numele elementului
 NH4+ Ion ammoniu sau azaniu
PH4+ Ion fosfoniu
H3O+ Ion oxoniu [= hidroniu]
H3S+ Ion sulfoniu

Cationi complecşi – vezi CHIMIA COORDINATIVĂ

Cazuri speciale când sunt acceptate denumirile triviale, non-sistematice sau semi-
sistematice:
NO+ Cation nitrosil
NO2+ Cation nitril
+
OH Cation hidroxiliu

Anioni a căror denumire trivială este încă acceptată:

OH - Hidroxid (şi nu HIDROXIL !!!)

HS - Hidrogenosulfură (1-)
NH2- Imidură sau azadiură
NH2- Amidură sau azanură
SCN - Tiocianat
NCS - Izotiocianat
NCO - Izocianat
OCN - Cianat

Oxoacizi şi oxoanionii – sunt recomandate folosirea denumirilor tradiţionale

pentru acizii mai cunoscuţi, şi denumirilor sistematice pentru restul compuşilor
din tabel:
a
NUMELE OXOACIZILOR « OBIŞNUIŢI » ŞI A ANIONILOR LOR

Numele Numele Denumirea ca Denumirea ca acid

tradiţional tradiţional al specie cu hidrogen
al acidului anionului
H3BO3 = acid BO3-3 = borat Trioxoborat de Acid trioxoboric
boric trihidrogen
(HBO2)n = BO2- = Poli[dioxoborat(1-) de Acid polidioxoboric
acid metaborat hidrogen]
metaboric c
H4SiO4 = SiO4 –4 = Tetraoxosilicat de Acid tetraoxosilicic
acid orto ortosilicat tetrahidrogen
silicic b
(H2SiO3)n = SiO3 –2 = Poli[trioxosilicat de Acid poltrioxosilicic
acid metasilicat tetrahidrogen]
metasilicic c
H2CO3 = acid CO3 –2 = carbonat Trioxocarbonat de Acid trioxocarbonic
carbonic HCO3- = dihidrogen
hidrogenocarbonat
(bicarbonat)
-
HOCN = OCN = cianat Nitrurooxocarbonat Acid
acid de dihidrogen nitrurooxocarbonic
cianic d
HONC = acid ONC - = fulminat Carburooxonitrat de Acid carburooxonitric
fulminic hidrogen
HNO3 = acid NO3- = nitrat Trioxonitrat (1-) de Acid trioxonitric
nitric hidrogen
HNO2 = acid NO2- = nitrit Dioxonitrat (1-) de Acid dioxonitric
nitros hidrogen
HPH2O2 = PH2O2 - = fosfinat Dihidrurodioxo –fosfat Acid dihidrurodi –
acid fosfinic (1-) de hidrogen oxofosforic
H3PO3 = PO3 –3 = fosfit Trioxofosfat (3-) de Acid trihidrurotri –
acid trihidrogen oxofosforic (3-)
fosforos e

H2PHO3 = PHO3-2 = Hidrurotrioxofos – Acid hidrurotrioxofos

acid fosfonat fate (2-) de dihi – –foric
fosfonic e drogen
-3
H3PO4 = acid PO4 = fosfat Tetraoxofosfat Acid tetraoxofosforic
fosforic HPO4-2 = (3-) de trihidrogen
monohidrogenofos-
fat
H2PO4- =
dihidrogenofosfat
H4P2O7 = acid P2O7-4 = difosfat µ – oxo – hexaoxodi – Acid µ – oxo –
difosforic fosfat de tetrahidrogen hexaoxodifosforic
(HPO3)n = PO3- = Poly[trioxofosfat Acid polytrioxo-
acid metafosfat (1-) de hidrogen] fosforic
metafosforic
c

H3AsO4 = acid AsO4-3 = arsenat Tetraoxoarsenat de Acid tetraoxoarsenic

arsenic trihydrogène
H3AsO3 = acid AsO3 –3 = arsenit Trioxoarsenat (3-) de Acid trioxoarsenic
arsenios trihidrogen
H2SO4 = acid SO4-2 = sulfat Tetraoxosulfat de Acid tetraoxosulfuric
sulfuric dihidrogen
HSO4- = Hidrogenotetraoxosul-fat
hidrogenosulfat (VI)
(bisulfat)
H2S2O7 = acid S2O7-2 = disulfat µ – oxo – hexaoxodi – Acid µ – oxo –
disulfuric sulfat de dihidrogen hexaoxodisulfuric
H2S2O3 = acid S2O3-2 = tiosulfat Trioxotiosulfat de Acid trioxotiosulfuric
tiosulfuric dihidrogen

H2S2O6 = acid S2O6-2 = ditionat Hexaoxodisulfat Acid hexaoxodisulfuric

ditionic (S-S) de dihidrogen
H2S2O4 = acid S2O4-2 = ditionit Tetraoxodisulfat Acid tetraoxodisulfuric
ditionos (S-S) de dihidrogen
H2SO3 = acid SO3-2 = sulfit Trioxosulfat de Acid trioxosulfuric
sulfuros dihidrogen
HClO4 = acid ClO4- = perclorat Tetraoxoclorat de Acid tetraoxocloric
percloric hidrogen
HClO3 = acid ClO3- = clorat Trioxoclorat de hidrogen Acid trioxocloric
cloric
HClO2 = acid ClO2- = clorit Dioxoclorat de hidrogen Acid dioxoclorice
cloros
HClO = acid ClO- = hipoclorit Monooxoclorat de Acid monooxocloric
hipocloros hidrogen
HIO4 = acid IO4- = periodat Tetraoxoiodat de Acid tetraoxoiodic
periodic hidrogen
H5IO6 = acid H4IO4- = Hexaoxoiodat (5-) de Acid hexaoxoiodic (5-)
ortoperiodicb ortoperiodat pentahidrogen
H2CrO4 = CrO4-2 = cromat Tetraoxocromat de Acid tetraoxocromic
acid cromic dihidrogen

H2Cr2O7 = Cr2O7-2 = dicromat µ – oxo – hexaoxodi – Acid µ – oxo –

acid dicromic cromat de dihidrogen hexaoxodicromic
HMnO4 = MnO4- = Tetraoxomanganat de Acide tetraoxomanganic
acid permanganat hidrogen
permanganic
CH3COOH = CH3COO- = acetat
acide acetic C2H3O2-
C2H4O2

HCN = acid CN- = cianură

cianhidric
a
Numele tradiţional al anionului corespunzător este totdeauna
obţinut prin transformarea terminaţiei –ic în –ate şi a
terminaţiei –os în –it
b
Prefixul « orto » indică acidul cel mai hidratat posibil B H3PO4 comparativ HPO3,
sau H5IO6 comparativ cu HIO4
c
Prefixul « meta » indică un produs de deshidratare al unui acid :
nH3PO4 (« orto ») → (HPO3)n (« meta ») + nH2O
d
Acidul izocianic este HNCO ; acesta nu este un oxoacide,
pentru că atomul de hidrogen nu esrte legst de atomul de
oxigen
e Ceea ce numim în general « acid fosforos » este, potrivit acestui sistem,
un amestec de « acid fosforos » şi de “acid fosfonic”

Săruri - se scriu mai întâi cationii apoi anionii, iar dacă este cazul ordinea scrierii
respectă atât la cationi, cât şi la anioni ordinea alfabetică; ionii identici se indică
prin prefixele corespunzătoare numeralelor grecesti:

Formula Denumirea
KMgF3 Fluorură de magneziu-potasiu
NaTl(NO3)2 Nitrat de sodiu-taliu(I)
Dinitrat de sodiu-taliu
MgNH4PO4·6H2O Fosfat de amoniu-magneziu hexahidratat
NaHCO3 Hidrogenocarbonat de sodiu
LiH2PO4 Dihidrogenofosfat de litiu
CsHSO4 Hidrogenosulfat de cesiu
Hidrogentetraoxosulfat (VI) de cesiu
Hidrogentetraoxosulfat (1-) de cesiu
NaCl·NaF·2Na2SO4 Clorură-fluorură-sulfat de hexasodiu
Na6ClF(SO4)2
Ca5F(PO4)3 Fluorură-tris(fosfat) de pentacalciu

COMPUŞI DE COORDINARE MONONUCLEARI - vezi CHIMIA

COORDINATIVĂ
K3[Fe(CN)6] – hexacianoferat (III) de potasiu
[Cu(NH3)4]SO4 – sulfat de tetraammincupru (II)
Na[Al(OH)4(H2O)2] – diaquatetrahidroxoaluminat (III) de sodiu
Na2[Zn(OH)4] – tetrahodroxozincat (II) de sodiu
[Ag(NH3)2]Cl – clorură de diamminargint (I)

COMPUŞI DE COORDINARE POLINUCLEARI - vezi CHIMIA COORDINATIVĂ

[{Cr(NH3)5}2(µ-OH)]Cl5 = pentachlorură de µ–hydroxo–
bis(penta(ammin)crom) (III)
 REACŢII CHIMICE

procese în care substanţele se transformă în alte substanţe

sunt reprezentate prin ecuaţii chimice care indică reactanţii (substanţele care intră
în reacţie), produşii de reacţie (substanţele rezultate din reacţie), numărul de
moli de reactanţi, respectiv de produşi de reacţie;

ecuaţiile reacţiilor chimice pot oferi informaţii suplimentare cu privire la:

–– stările de agregare ale reactanţilor şi produşilor de reacţie
2Fe(s) + 3Cl2(g) → 2FeCl3(s)

AgNO3(aq) + HCl(aq) ΠAgCl(s) + HNO3(aq)

Ca(OH)2(aq) + CO2(g) ΠCaCO3(s)

–– condiţiile de reacţie (temperatură, presiune etc)

t °C
CaCO3(s) ⎯⎯
⎯→ CaO(s) + CO2(g)

racire
CaCO3(s) + H2O(l) + CO2(g) Ca(HCO3)2(aq)
incazire

500°CL300atmL Fe O N Al O
N2(g) + 3H2(g) ⎯⎯ ⎯ ⎯ ⎯ ⎯ ⎯ ⎯2⎯3⎯ ⎯2⎯⎯
3
→ 2NH3(g)

–– efectul termic asociat reacţiei:

C(s) + O2(g) → CO2(g) + 393,2 kJ – reacţie exotermă
t °C
H2O(g) + C(s) + 131,25 kJ ⎯⎯
⎯→ CO(g) + H2(g) – reacţie endotermă
 CLASIFICAREA REACŢIILOR CHIMICE

redox endoterme

reacţii ce exoterme
decurg fără după după
schimbarea numărul efectul
numărului de oxidare termic
de oxidare

REACŢII CHIMICE

după
numărul şi
după compoziţia
de schimb
sensul reactanţilor
reacţiei şi produşilor de combinare
reversibile
de substituţie
ireversibile
după de descompunere
viteza de
reacţie

rapide lente
 CLASIFICAREA REACŢIILOR CHIMICE

1- după modul în care reacţionează substanţele:

ƒ Reacţii de combinare:
Hg + S → HgS
ƒ Reacţii de descompunere:
KNO3 → KNO2 + 1/2O2
ƒ Reacţii de înlocuire (substituţie):
Fe + H2SO4 → H2 + FeSO4
ƒ Reacţii de schimb:
CuSO4 + 2NaOH → Cu(OH)2 + Na2SO4
2- după natura particulelor schimbate de substanţe în reacţie:
–– Reacţii cu schimb de electroni (reacţii de oxidare-reducere)
Fe0 + Cu+2SO4 → Fe+2SO4 + Cu0
Reducător oxidant
–– Reacţii cu schimb de protoni, H+, (reacţii acido-bazice):
HCl + NaOH → NaCl + H2O
–– Reacţii cu schimb de ioni:
NaCl + AgNO3 → AgCl + NaNO3
–– Reacţii cu „schimb” de molecule:
Cu(OH)2 + 4NH3 → [Cu(NH3)4](OH)2
3- după starea de echilibru chimic:
–– Reacţii reversibile (se desfăşoară în ambele sensuri)
N2 +3H2 ' 2NH3
–– Reacţii ireversibile (se desfăşoară într-un singur sens până la consumarea totală a
unuia din reactanţi)
Zn(s) + 2HCl(aq) → ZnCl2 (aq) + H2(g)
Pb(NO3)2(aq) + H2S(aq) → PbS(s) + 2HNO3
4- după efectul termic:
–– Reacţii exoterme (reacţii cu degajare de căldură):
C + O2 → CO2 + Q
–– Reacţii endoterme (cu absorbţie de căldură)
CaCO3 + Q → CaO + CO2
5- după viteza de reacţie:
–– Reacţii rapide: BaCl2 + Na2SO4 → BaSO4 + 2NaCl
–– Reacţii lente: ruginirea fierului, fermentaţia laptelui, oţetirea vinului etc
6-după numărul de faze:
–– Reacţii care decurg în sisteme omogene (o singură fază):
2NO(g) + O2(g) → 2NO2(g)
–– Reacţii care decurg în sisteme eterogene (cel puţin 2 faze):
3Fe(s) + 4H2O(g)→ Fe3O4(s) + 4H2(g)
 EXERCIŢII

1. Pentru atomii elementelor E1 – E5 cu numerele atomice Z = 12, 18, 33, 47, 53,
55, 92 indicaţi:
1) poziţia în sistemul periodic al elementelor
2) blocul de elemente căruia îi aparţine
3) caracterul electropozitiv sau electronegativ, respectiv elementul cu cel mai
puternic caracter electropozitiv şi cel mai puternic caracter electronegativ
4) metalele şi nemetalele
5) numărul de orbitali „p” ocupaţi cu electroni
6) numărul de electroni din stratul al patrulea
7) reprezentarea electronilor de valenţă
8) numărul de electroni celibatari (electroni necuplaţi)
9) numărul de oxidare maxim şi minim, cu exemplificare în compuşi.
2. Explicaţi de ce următoarele configuraţii electronice nu sunt corecte:
1) 1s22s32p3
2) 1s13s23p6
3) 1s22s22p73s23p63d124s23f174p65s1.
Indicaţi în fiecare caz numărul atomic Z şi rescrieţi corect, respectând principiile
de ocupare cu electroni a orbitalilor atomici, configuraţiile electronice
fundamentale corespunzătoare.
3. Identificaţi următoarele elemente, numerele lor atomice Z şi poziţia lor în
sistemul periodic al elementelor:
1) E din perioada a patra al cărui atom are 2 electroni necuplaţi
2) E din grupa 13 al cărui atom are 2 electroni necuplaţi
3) E al cărui atom conţine în învelişul electronic 10 OA d, 9 OA p şi 5OA s,
din care unul monoelectronic
4) E al cărui ion negativ trivalent are configuraţia atomului de 18Ar
5) E al cărui ion pozitiv divalent are configuraţia atomului de 36Kr
6) E al cărui atom mai are nevoie de 4 electroni pentru a-şi completa stratul
al treilea.
4. Determinaţi poziţia în sistemul periodic pentru elementele ale căror atomi au
configuraţiile electronice fundamentale în straturile de valenţă:
1) 3s23p2
2) 5s24d6
3) 6s25d14f7
5. Scrieţi configuraţiile electronice fundamentale pentru următorii atomi şi
pentru ionii indicaţi în dreptul fiecăruia:
1) 17Cl şi Cl –
2) 31Ga şi Ga 3+
3) 29Cu şi Cu 2+
4) 50Sn şi Sn 2+ şi Sn 4+.
6. Identificaţi perechile de specii izoelectronice din seria: Fe+2; Br -; Al+3; Sr +2;
N -3; Co+3; Cu+; F -; Zn+2; Ca+2; Na+; Rb+.
7. Scrieţi formulele moleculare corespunzătoare următoarelor denumiri
chimice, respectiv indicaţi denumirile substanţelor ale căror formule chimice
vă sunt prezentate. Indicaţi numărul de oxidare pentru elementele subliniate:

Acid periodic CrO6

Azotit de sodiu K[Fe(OH)4(H2O)2]
Peroxid de bariu Al4C
Hidrură de aluminiu HClO3
Permanganat de potasiu (NH4)2HPO4
Dihidrogenofosfat de calciu Mg(OH)Cl
Carbonat de amoniu Ag2SO3
Nitrură de calciu BaCr2O7
Sulfat de hexa-ammin-nichel (?) H2S2O3
Cromat de potasiu KSCN
Hipbromit de sodiu Bi(OH)3
Tetraclorură de titan [CoCl(NH3)5]Cl2
Trioxidul de diazot NaBO2
Hidroxid de zinc KO2
Sulfură de stronţiu H3AsO4
Acid acetic (atomii de carbon) CrO6

8. Determinaţi masele atomice relative ale elementelor pentru care este dată
următoarea componenţă în izotopi:
1) 1428Si = 92,23%; 1429Si = 4,67%;1430Si = 3,10%
2) 1020Ne = 90,51% ; 1021Ne = 0,27% ; 1022Ne = 9,22%
3) 1224Mg = 78,99% ; 1225Mg = 10,00%; 1226Mg = 11,01%.
9. Câţi atomi-gram, respectiv ioni-gram sau molecule-gram reprezintă:
1) 180 Kg de H2O
2) 130 mg de Zn
3) 3,0115·1027 molecule de I2
4) 44,8 dm3 de F2 (măsurat încondiţii normale)
10. Calculaţi numărul de moli şi numărul de particule din:
1) 17,92 dm3 de NH3 (măsurat în condiţii normale)
2) 1,96 kg de Cr2(SO4)3
3) 64 mg de O2
11. Calculaţi masa în grame corespunzătoare pentru:
1) 0,5 mmoli de acid sulfuric;
2) 12,046·1023 ioni-gram de ioni amoniu
3) 8 molecule-gram de acid acetic.
12. Considerând urmatoarele gaze în condiţii normale, calculaţi:
1) Masa unui volum de156,8 cm3 de CO2
2) Volumul corespunzător unei cantităţi de 6,023·1024 molecule de N2
3) Volumul corespunzător unei cantităţi de 1,6 t SO2
4) Volumul corespunzător unei cantităţi de 5 Kmoli H2.