Aspecte practice în spectrometria de

absorbţie atomică

Evaluarea performanţelor analitice ale instrumentaţiei; metode de corecţie a

fondului.

Dezvoltarea unei metodologii analitice prin spectrometria de absorbţie atomică

în flacără (FAAS) şi cu evaporare electrotermică (ETAAS)

Aplicaţii practice
 Spectrometria de absorbţie atomică
în UV-VIS (AAS)

- măsurarea
AAS se bazează
radiaţiei
pe măsurarea
absorbite de
către
radiaţiei
o populaţie
absorbitede
deatomi
către liberi
o Φo ΦT
populaţie
Proba de atomi
trebuie liberi prin încălzire.
atomizată
Probă

Proba trebuie atomizată prin încălzire.

Radiaţie Radiaţie
incidentă emergentă
2
Tehnici
Cele maicomune
comunede
tehnici
atomizare
de atomizare
a probei:a probei: 1
E2=hν2

- Flacăra (FAAS)
- Evaporarea electrotermică (ETAAS) E1=hν1

0
Excitarea este realizată de către sursa de
radiaţie
 Spectrometria de absorbţie atomică
Ecuaţia Bolzmann

Nj – nr. atomi în stare excitată

N0 – nr. atomi în stare fundamentală
Pj, P0 – ponderi statistice
Ej – diferenţa de energie între nivele
K = 1.38x10-23 J/K, constanta Bolzmann

• La temperaturi < 3000 K, comune pentru AAS, echilibrul este aproape

complet deplasat spre starea fundamentală

• Chiar şi pentru metalele alcaline, cel mai uşor excitabile, numărul de

atomi excitaţi nu depăşeşte 1%

• Semnalul măsurat se bazează pe populaţia de atomi aflaţi în stare

fundamentală.

• Metodele în absorbţie dispun de mai mulţi atomi pentru măsurare decât

metodele în emisie dar sensibilitatea diferă de la element la element.
Schema unui spectrometru convenţional
de absorbţie atomică în flacără
Monocromator
Lampa cu catod
cavitar (HCL) Flacără

Detector şi
amplificator

Nebulizator

Procesare
Proba date
Evacuare
lichida
Oxidant
Combustibil

Sursa de radiaţie Detector, amplificator

Atomizor Procesare date şi display
Monocromator
 HCL - sursa tradiţională de radiaţie în AAS

Bobină rf

Metal sau sare a sa

Lampă cu catod cavitar (HCL) – Lămpi cu descărcare fără

cea mai comună sursă radiantă electrozi (EDL) – intensitate
de excitare radiantă cu 1-2 ordine de
mărime > HCLs

Superlămpi (S-HCL) – recomandate pentru determinarea elementelor cu linii

analitice principale în UV îndepărtat (As, Se) sau pt. concentraţii f. mici.
• excitare mai eficientă decât în HCL
• autoabsorbţia şi autoinversia sunt absente
 Hollow cathode lamp (HCL)
Ar

Ne Ne

HCL – anod de W şi catod cilindric

închişi într-un tub de sticlă cu 300 400 500 600 λ (nm)

fereastră de cuarţ, umplut cu Ne/Ar Regiuni de emisie pt. Ar şi Ne

la 1-5 torr.
O parte din atomii metalici
La aplicarea unui potenţial are loc
expulzaţi sunt în stare excitată
excitarea gazului de umplere.
şiIonii
emit radiaţii
excitaţi caracteristice la
emit linii
revenire pe stare
caracteristice catoduluifundamentală
Atomii metalici
sunt expulzaţi
de la suprafaţa
catodului
Lampă cu descărcare fără electrozi (EDL)
• Tub închis ce conţine la presiune scăzută (~torr) un gaz inert şi o cantitate mică
de metal (sau sare a sa) al cărui spectru este de interes
• Excitarea gazului se realizează în câmp de r.f. sau radiaţie de microunde; ionii
de gaz realizează excitarea atomilor de metal
• Radiaţie mult mai intensă decât a HCL dar mai puţin stabilă
• Recomandată pentru analiza elementelor care necesită energie mare de
excitare

Lampă Bobină Rf

Fereastră
cuarţ

Suport
ceramic
 Absorbţia de radiaţie de la o sursă cu
lărgime de bandă mare

100 100 a. Poziţia şi lărgimea relativă a benzii de

Linie de trecere a monocromatorului şi a unei
absorbţie Semnal linii de absorbţie atomică
rezultat
50 50
Banda trecere b. Semnal rezultat după absorbţia radiaţiei
Band pass of the
monocromator din banda de trecere a
0
monochromator
0 monocromatorului
a λ b λ
100 100
Linie de
absorbţie Semnal Absorbţia de radiaţie de la o sursă de
rezultat
50 50
linii
Sursă de
linii
c. Poziţia şi lărgimea relativă a unei linii
de emisie şi absorbţie
0 c λ 0 d λ
d. Semnal rezultat după absorbţia
radiaţiei de la o sursă de linii
Lărgimea liniei emise este mai mică decât a
celei de absorbţie
 Atomizor

Tehnici de atomizare utilizate în AAS

• Flacăra
• Evaporare electrotermică (în cuptor de grafit cel mai adesea)
• Tehnica generării hidrurilor şi a vaporilor reci
• Tehnica generării hidrurilor combinată cu evaporarea
electrotermică

Flacără Cuptor de grafit Generarea hidrurilor

Fundamentals, Instrumentation and techniques of AAS,
analytikjena GROUP
 Atomizare în flacără

Flacără
Combustibil Oxidant Temp.°C

Cap Gaze naturale aer 1840

arzător
Combustibil
Metan oxigen 1875
Propan aer 1930
Acetilenă aer 2300
Cameră de amestecare Acetilenă N2O 2750
Probă lichidă Oxidant
Picături mari evacuate

Pentru compuşi uşor disociabili

Cea mai comună flacără
Pentru elemente refractare

Fundamentals, Instrumentation and techniques of AAS,

analytikjena GROUP
 Condiţii ideale pentru FAAS

• Conţinut total de săruri în soluţie < 1%

• Proba să conţină un singur element (analit)
• Proprietăţile fizice ale soluţiei de probă identice cu cele ale sol.
standard de calibrare
• Concentraţia analitului corespunde la A= 0.2… 0.7 (eroarea
minima la determinarea concentraţiei)
• Temperatura flăcării - suficient de înaltă pentru a disocia toţi
compuşii analitului fără a cauza ionizarea lor
• Depunerile de carbon pe arzător evitate prin optimizarea flăcării

Deoarece condiţiile reale diferă de cele ideale de analiză, este sarcina chimistului
analist să realizeze un compromis pentru optimizarea condiţiilor de lucru într-o
anumită situaţie
 Atomizare în cuptor de grafit
(ETV-AAS)
Tubul de grafit este permanent
“spălat” cu Ar în timpul operării:
•Curentul extern de Ar previne intrarea
aerului extern şi arderea tubului
• Curentul intern de Ar este dirijat spre
capetele tubului; elimină aerul şi
evacuează vaporii generaţi de matricea
probei în timpul primelor 2 etape de
încălzire a tubului.

Fundamentals, Instrumentation and techniques of AAS,

analytikjena GROUP

Curentul intern de Ar este întrerupt în timpul atomizării pentru a mări timpul de rezidenţă
a atomilor de analit în atomizor (~1 s) (sensibilitatea de 2-3 ori mai mare comparativ cu FAAS)
Cuptor de grafit cu platformă L′vov
Tub de
Orificiu pt. grafit
introducere probă

Platforma este încălzită de

radiaţia termică, direct.
Traseu
optic
Platformă
L′vov Datorită transferului termic
relativ lent, atomizarea
analitului este întârziată până
când se stabileşte echilibrul
termic în atomizor.
 Programul de temperatură a cuptorului
de grafit
Programul de temperatură se alege în funcţie de matricea probei şi analiţii
de determinat.
Etape

2800 • Uscarea probei

2400 • Descompunerea termică a matricii
T em p eratu ra, C

2000
(calcinare) prin creşterea
temperaturii până la valoarea la care
1600
analiţii rămân neatomizaţi
1200
• Generarea de atomi liberi de analit
800 prin creşterea rapidă a temperaturii
400 la valoarea celei de atomizare
0 • Curăţirea cuptorului prin creşterea
0 5000 10000 15000 20000 25000 30000 temperaturii atomizorului la va.
Maxim admisă pentru o perioadă
Timp, ms scurtă
• Scăderea temperaturii la valoare
temp. camerei cu ajutorul circuitelor
de răcire cu apă şi gaz inert
 Caracteristici ale atomizării
electrotermice
• Potrivită atât pentru probe lichide cât şi solide;
• Atomizare discontinuă (doar o cantitate fixă de probă este atomizată)
⇒ Semnal tranzitoriu
• Proba petrece mai mult timp în atomizor decât la FAAS; ETV-AAS este
mai lentă decât FAAS
• Sensibilitate deosebita - LOD în domeniul 10-10-10-13 g analit pt. probe
de ~ μL sau μg
• Domeniu dinamic mai îngust decât la FAAS sau ICP-AES
• Precizia măsurărilor 5-10%, mai slaba decat in FAAS ( < 5%)

ETV-AAS se aplică doar atunci când FAAS sau ICP-AES oferă limite de
detecţie inadecvate.
 Atomizarea cu sisteme de generare a
hidrurilor şi vaporilor reci
• Mercur - tehnica vaporilor reci (CV)
• Elemente care formează hidruri volatile (As, Se, Sb, Te, Sn, Bi) – (HG)
• Atomizarea poate avea loc într-un tub de cuarţ încălzit sau un tub de
grafit situat în calea optică a spectrofotometrului
 Interferenţe în AAS
Interferenţe – totalitatea proceselor fizice şi chimice care acţionează
asupra atomilor analitului rezultând în alterarea semnalului măsurat
care ar fi obţinut în absenţa lor.
(influenţa componentelor matricii asupra semnalului analitului)

Este important de investigat dacă interferenţele

? există
? dacă da, cum pot fi eliminate
? cum pot fi minimizate

• Interferenţe spectrale – linia de absorbţie a unei specii interferente se

suprapune sau este foarte aproape de linia analitului iar separarea lor
de către monocromator nu este posibilă.

• Interferenţe non-spectrale– procese fizice şi chimice care au loc în

timpul atomizării care alterează caracteristicile absorbţiei analitului
 Interferenţe spectrale
• Suprapunerea liniilor
Ex.: Cd 228.802 nm / As 228.812 nm
Mg 285.213 nm / Fe 285.179 nm
Zn 213.856 nm / Cu 213.850 nm

Singura posibilitate de evitare a interferenţelor este alegerea unei alte linii spectrale

• Prezenţa compuşilor de ardere (FAAS) determină lărgirea liniei de absorbţie sau formarea
unor compuşi care împrăştie radiaţia - corecţie de blanc

• Absorbţie şi împrăştiere datorate matricii probei

Ex.1: Ba determinat prin FAAS (553.6 nm) în matrice alcalină şi alc. pământ.; interferenţe cu
CaOH (554 nm)

Corecţie: înlocuire cu N2O a aerului ca oxidant; N T descompune CaOH şi elimină banda de

absorbţie

Ex.2: Ti, Zr, W formează în flacără oxizi refractari. Particule cu φ > λ ⇒ împrăştierea radiaţiei
incidente.

Ex.3: Arderea incompletă a matricii organice – particule de C capabile să împrăştie radiaţia

 Absorbţia de fond
Halogenurile alcaline şi alcalino-pământoase dau interferenţe.
(a) (b)
A A
NaI KCl
1,2 1,2
KBr
NaF
1,0 1,0 CaCl 2
NaCl
0,8 0,8

0,6 0,6

0,4 0,4

0,2 0,2

0,0 0,0

200 250 300 350 400 λ/nm 200 250 300 350 400 λ /nm

Spectre moleculare (a) NaI, NaF, NaCl şi (b) KCl, KBr, CaCl2.(Anal. Chem., 1975, 47, 920).
Corecţia fondului în AAS clasică

• Metoda celor 2 linii

• Metoda cu sursă continuă de radiaţie
• Corecţia pe baza efectului Zeeman
• Corecţia pe baza efectului de autoinversie
 Metoda de corecţie a fondului utilizând
lampa de D2 (sursă continuă de radiaţie)

Principiu: A

•spectrală
cu lampa D se măsoară absorbţia pe o bandă
2
mai largă. Deoarece linia elementală este
A
îngustă, în acest caz se măsoară doar fondul spectral; A
• cu HCL se măsoară absorbţia analit+fond pe o A
bandă spectrală foarte îngustă.

Lampă D2
Existenţa chopper-ului permite ca radiaţia de la
lampa D2 şi HCL să treacă alternativ prin Spre
Probă monocromator
atomizorul tub de grafit. HCL
 !

Fundamentals, Instrumentation and techniques of AAS,

analytikjena GROUP
 Corecţia de fond pe baza efectului
Zeeman
Efect Zeeman : când vaporii atomici sunt expuşi unui câmp magnetic puternic (1-10kG)
are loc despicarea nivelelor electronice ale atomilor apariţia mai multor linii de
absorbţie (separate între ele de cca. 0.01 nm) pentru fiecare tranziţie electronică. Suma
absorbanţelor pentru linii este egală cu cea a liniei originale din care au rezultat.

Câmp magnetic Mj
+1
1P 0
1 −1

σ− π σ+ Pe baza efectului Zeeman se pot

1S
0
măsura absorbţia atomică şi cea a
Câmp magnetic zero Câmp magnetic 10 kG fondului la aceeaşi λ (sau a fondului
I
foarte aproape de linia de absorbţie a
analitului).
Magnetul poate fi poziţionat:

σ− π σ+
• În jurul sursei de radiaţie (AAS
λ Zeeman direct)
• În jurul atomizorului (AAS Zeeman
invers)
 Corecţia fondului pe baza efectului
Zeeman direct
Sursa
HCL
Absorbţie atomică N
σ- π

Absorbţie de fond
S

σ+

σ±

Polarizor rotativ

Linia de emisie este despicată în componentele π şi σ

Un polarizor rotativ este utilizat pentru a distinge şi a izola componenta paralelă (π) şi
cea perpendiculară (σ) pe câmpul magnetic.
• semnalul de emisie π – utilizat pentru măsurarea absorbanţei totale la linia de rezonanţă
• semnalul de emisie σ - utilizat doar pentru măsurarea fondului la mică distanţă de λ analit
Avantaje ale tehnicii Zeeman
& Măsurarea absorbanţei totale şi cea Dezavantaje ale tehnicii Zeeman
a fondului la aceeaşi λ
& Corecţia fondului structurat
&Nu este necesară o sursă specială
' scăderea sensibilităţii (10-40%)

&Corecţie pe tot domeniul spectral de ' Domeniu de calibrare limitat

interes
& Raport semnal-zgomot mai bun
 Corecţia fondului pe baza autoinversiei
radiaţiei sursei
Metoda Smith-Hiefje– se bazează pe autoinversia radiaţiei emise de HCL atunci când
aceasta este operată la curenţi mari.

High current

Low current

ν0

Lampa este programată să funcţioneze alternativ la curenţi mari şi mici.

Absorbţia totală este măsurată în timpul operării lămpii la curent coborât.
Absorbţia fondului este furnizată în al doilea ciclu al etapei de măsurare când radiaţia la
maximul picului de absorbţie este la minim.
 Interferenţe chimice
‘ mai frecvente decât interferenţele spectrale. Efectul lor poate fi minimizat prin
alegerea judicioasă a condiţiilor de lucru.

1. Formarea de către analit de compuşi cu volatilitate scăzută – cel mai comun tip
de interferenţe.

Ex. : interferenţa datorată PO43- şi SO42- asupra absorbţiei Ca

interferenţa datorată Al asupra absorbţiei Mg

Pentru evitarea (minimizarea interferenţelor) se recomandă:

• temperaturi de lucru mai înalt
• agenţi de eliberare a analitului din compuşii refractari (ex. comp. de La)
 Interferenţe chimice
2. Echilibre de disociere – în atmosfera gazoasă a flăcării sau cuptorului de grafit
au loc numeroase reacţii de asociere şi disociere, unele reversibile, care au ca
rezultat modificarea populaţiei de atomi.

Ex. : MO M+O
M(OH)2 M+2OH
 Interferenţe chimice
3. Echilibrul de ionizare – ionizarea atomilor şi moleculelor sunt neglijabile în
amestecurile de combustie când se foloseşte aer ca oxidant; când se foloseşte O2
sau N2O ca oxidant ionizarea devine importantă.

Ex. : M M+ + e-

Evitare: adaosul de supresori de ionizare, care furnizează o concentraţie relativ

mare de electroni în flacără (K, Cs).

K K+ + e-
 Modificări chimice în ETAAS
• Optimizarea programului termic - matricile volatile separate de analit
în etapa de piroliză; volatilizarea analitului doar în etapa de atomizare

• Rolul modificatorului de matrice: stabilizarea analitului în etapa de

piroliză şi/sau transformarea concomitanţilor în specii mai volatile
pentru a facilita separarea lor de analit.

Modificarea matricii– procedură pentru reducerea sau eliminarea

interferenţelor de evaporare
Ediger (At. Absorp. Newslett. 12, 444-448 (1974) propune NH4NO3 pt.
îndepărtarea NaCl din matrici de halogenuri prin formarea unor
compuşi uşor volatili.
 Modificarea matricii

Un reactiv (de obicei o sare anorg.) se adaugă în exces atât în probă cât şi în
standarde pentru a face ca:
- Interferentul să devină mai volatil sau
- Analitul să fie transformat într-o specie mai puţin volatilă.

Modificatorul constă adesea într-un amestec de substanţe dintre care una

acţionează asupra matricii (a) iar cealaltă asupra analitului (b).

(a) NH4NO3:
NH4NO3 + NaCl = NaNO3 + NH4Cl
m.p. (oC) 210 1413 380 335
se descompune se descompune sublimează

(b) Metal: Pd, Mg, Ni, Ru, Cu/Mg, Ni, Cu, Ag, Mo, Pd, Pt
In anumite condiţii se folosesc modificatori organici ca acid ascorbic,
lactic, citric, EDTA, care reduc analitul la stare elementală şi coboară temperatura
de atomizare.
Fundamentals, Instrumentation and techniques of AAS,
analytikjena GROUP
Modificatori de matrice utilizaţi pentru
determinarea unor elemente
Element Matrice Modificator de matrice
Al Fluide biologice Mg(NO3)2⋅6H2O
As Urina Pd/K2S2O8
Be Apa potabila Fosfomolibdat de amoniu /acid
ascorbic
Cd Apa de mare NaOH
Co Diverse Mg(NO3)2
Cr, Ni, Mn, Pb Sange total Pd
Cr Apa de mare acid ascorbic / triamincitrat
Ga Carbune, cenuse Ni
Hg Apa potabila TeO2/2%HCl
Mn Diverse acid ascorbic, NH4NO3
Ni Aliaje, otel NH4VO3
P Materiale biologice Pd/Ca
Pb Sange total (NH4)2HPO4/PdCl2
Sb Diverse Pd(NO3)2 , Mo(NO3)2 ,Ni(NO3)2
Se Ser Pd/ acetat de amoniu
Sn Apa de mare W/Pd
Ti Carbune, cenuse Acetat de Pd
 AAS cu sursă continuă şi monocromator
de înaltă rezoluţie (HR-CS AAS)
https://www.analytik-jena.de/en/analytical-instrumentation/products/atomic-
absorption-spectrometry.html
Sistemul optic-în HR-CS AAS fundamental diferit faţă de AAS
clasică deşi sunt utilizate componente similare

• Sursa de radiaţie - lampa cu arc de Xe la presiune ridicată, de

cca. 100 ori mai intensă decât la HCL, emisie continua (190-900 nm);
• Dublu monocromator de înaltă rezoluţie
 Detecţia în HR-CS AAS
Arie de CCD cu 512 pixeli (200 pt. măsurări)

Linia de absorbţie este acoperită de 3 pixeli, restul urmăresc

variaţia semnalului de fond

Absorbanţa integrată măsurată

de fiecare pixel individual în
jurul liniei analitice a Na
330.237 nm

Toţi pixel sunt iluminaţi şi

citesc simultan ⇒ orice
variaţie în emisia lămpii poate fi
detectată şi eliminată prin
citirile făcute de pixelii pt.
corecţie.

Fundamentals, Instrumentation and techniques of AAS,

analytikjena GROUP
 Corecţia de fond în HR-CS AAS

• Nu este necesar un sistem adiţional pentru corecţia de fond

• Instrumentul este echipat cu arie de detectori CCD

• Software–ul selectează automat câţiva pixeli de ambele părţi ale

liniei analitice pentru a realiza corecţia
 AAS – aspecte practice

• introducere probă
• calibrare
• metoda standardului de adiţie, LOD, LOQ
• masa caracteristică
• aplicaţii
Introducerea probelor lichide: similar cu ICP-AES
FAAS :
• nebulizare pneumatică
• nebulizare ultrasonică
• tehnica generării hidrurilor
ETAAS : program de temperatură adecvat

Introducerea probelor solide (ETAAS): direct sau

după dizolvare
Calibrare:
AAS – absorbţia urmează legea Lambert-Beer:
A = kν x l x N
• Calibrare externă
• Metoda standardului de adiţie

Calibrarea se realizează prin soft-ul instrumentului.

 Calibrare prin metoda standardului
de adiţie

Metoda de elecţie pentru corectarea interferenţelor de matrice atunci

când matricea este prea complexa pentru a fi reprodusă sau
nu se cunoaşte compoziţia sa

Principiu: proba este împărţită în mai multe alicote cu acelaşi volum;

fiecărui volum alicot i se adaugă o cantitate cunoscută şi
crescătoare de analit şi se face corecţia de volum; conţinutul
de analit în proba originală se determină prin extrapolare la
valoarea zero a semnalului de absorbanţă.
 Evaluarea semnalului
ETAAS – pentru evaluarea
semnalului se recomandă
utilizarea ariei picului
(absorbanţa integrată, Aint) în
loc de înălţimea picului

Avantaj: în acest fel sunt

eliminate eficient
interferenţele de vaporizare
deoarece forma picului nu mai
prezintă importanţă

Fundamentals, Instrumentation and techniques of AAS,

analytikjena GROUP
 Masa (concentraţia) caracteristică
• Concentraţia caracteristică C0 (FAAS) – este adesea
considerată un criteriu al sensibilităţii instrumentului –
corespunde concentraţiei analiului care absoarbe 1 % din
radiaţia incidentă (= 0.0044 a.u.)

0.0044 × concentratie std .

C0 =
Absorbanta std .

• Masa caracteristică m0 (ETAAS) – integrează Aint (aria picului) în

loc de absorbanţa A
 Limita de detecţie (LOD)
• LOD – o măsură a conţinutului de analit sau masa acestuia
peste care prezenţa sa în soluţie poate fi detectată cu o anumită
probabilitate comparativ cu soluţia blanc

• LOD (conform IUPAC) este concentraţia analitului sau masa

acestuia care dă un semnal corespunzător unei valori egale cu
de 3 ori abaterea standard a soluţiei blanc (criteriul 3σ)

• In aplicaţiile analitice de rutină concentraţiile sunt de obicei

multe superioare LOD instrumentală.
 Dificultăţi la analiza de urme
• Conc. la nivel de mg/L – uşor de manageriat

• Domeniul conc. de μg/L, tipic pt. ETAAS, HG AAS este mai greu de stăpânit

• Riscul erorilor sistematice creşte adesea exponenţial cu scăderea concentraţiei

– Erori pozitive - se datorează contaminării
– Erori negative - se datorează pierderilor în timpul preparării probei,
adsorbţiei analitului pe pereţii containere

• Soluţiile neutre ale multor elemente nu sunt stabile şi tind să hidrolizeze

• Soluţiile foarte diluate sunt stabile un interval scurt de timp chiar şi în m. acid

• Pt. domeniul de ultraurme se recomandă vase de silice şi PFA; de ex.: o soluţie

20 μg/L Pb acidulată cu HNO3 este stabilă câteva zile în flacon de PFA, dar la
păstrare în flacoane de sticlă se înregistrează pierderi în primele ore.
 Surse de contaminare

• Apa (se recomandă cea de înaltă puritate)

• Reactivi - preferabil “analytical grade” cel puţin, manipulare

adecvată

• Echipamente de laborator (vase volumetrice, pipete de sticlă,

flacoane de dizolvare, etc.) decontaminate

• Aer ambiental - Al, Fe, Mg, Si, Na, Zn sunt frecvent identificaţi în
praf; sunt necesare hote cu flux laminar
 Limita de cuantificare (LOQ)
• La LOQ prezenţa analitului este considerată sigură

• LOQ - cea mai joasă concentraţie (masă) de analit care poate fi

determinată cu o anumită precizie; corespunde unei valori de
aprox. 3 X LOD sau de 10 x sb

• In domeniul de concentraţie sau masă între LOD şi LOQ analitul

poate fi detectat dar nu se poate face o analiză cantitativă

LOD şi LOQ trebuie determinate separat pentru fiecare tip de

probă (matrice)
La compararea LOD şi LOQ obţinute în diferite laboratoare este
important de ştiut cum au fost determinate aceste valori (“figures
of merit”) şi în ce matrice
 Aplicaţii ale AAS
Pentru determinarea unui analit trebuie luate în considerare următoarele aspecte:

• Sursă adecvată de excitare (EDL sau HCL; sursă continuă)

• Sensibilitate şi domeniu dinamic
• FAAS: amestecul combustibil/oxidant
• ETAAS: program de temperatură, modificator de matrice

FAAS ETAAS
LD 1-20 ng mL-1 02-0.01 ng mL-1 sau 2 10-6-1 10-5 ppm
Reproducibilitate 1% 5-10%
Volum proba 2 ml 0.5-10 μL sau μg

Domeniu dinamic Mai ingust decat in FAAS

Timp de analiza Mai lung decat in FAAS

Dezavantaje în AAS:
- este posibilă doar analiză cantitativă
- (Tehnică monoelementală) surmontată în HR-CS AAS
- (necesită sursă de radiaţiei pt. fiecare element analizat) surmontată în HR-CS AAS
Scand J Clin Lab Invest 2007; 67: 353–366
 ??????
• Ce este autoabsorbţia?
• Exemple de determinări de metale în probe reale prin ETAAS
utilizând modificatori de matrice (indicaţie bibliografică)
• De ce sunt necesare ferestre de cuarţ la sursele de radiaţie în
AAS?
• Care este principiul corecţiei de fond în AAS convenţională?
• Ce este lampa de Xe utilizată în HR-CS-AAS ?
• Definiţi rezoluţia (puterea de dispersie) a unui monocromator