Spectrometria de absorbie

Radiaţia electromagnetică
- undă;
- corpuscul
E = hν = hc / λ
Obţinere informaţie spectroscopică:
- măsurarea radiaţiei emisă, la revenirea la starea
fundamentală a moleculei analitului, din starea
excitată (emisie);
- măsurarea radiaţiei absorbită în procesul de
stimulare a moleculei analitului (absorbţie).
După modul de obţinere a informaţiei spectroscopice:
- spectrometria de absorbţie;
- spectrometria de emisie;
- luminiscenţa.
Domeniile spectrului electromagnetic
Domeniu Interval λ Tip de tranziţie
Radiaţii γ sub 0,005 nm nucleară
Radiaţii X 0,005 – 10 nm electronică
UV îndepărtat 10 – 180 nm electronică
UV apropiat 180 – 360 nm electronică
VIS 360 – 780 nm electronică
Infraroşu (IR) 780 – 106 nm vibraţie şi rotaţie
Microunde 1 – 300 mm rotaţie
Unde radio peste 300 mm spin nuclear
 Spectrometria de absorbţie
UV-VIS (electronică)

Proba
I0 I
hν

Schema metodelor spectrometrice de absorbţie

Legea Lambert Beer:
Transmitanţă T = 100 I / I0;
Absorbanţă A = 100 I0-I / I0
A = εlc
Extincţia (Densitate optică) E = lg I0/I

Sursa Monocromator Proba

Detector

Referinţa Afişaj

Schema bloc a unui spectrofotometru mono-fascicul

Spectrofotometru monofascicol:

Proba

Standard
Sursa Disc
Monocromator Proba
Detector

Referinţa
Afişaj
Schema bloc a unui spectrofotometru dublu-fascicul
Caracteristici surse de radiaţie electromagnetică:
- emisie contină cu intensitate mare;
- emisie stabilă în timp şi spaţiu şi în domeniu spectral larg.
- bec cu filament de wolfram (cu incandescenţă):
3000 C; 350 – 1300 nm (VIS) ;
- lampa cu deuteriu (cu descărcare în gaze sau vapori)
UV confecţionată din cuarţ;
- diode luminiscente (LED);
- diode laser.
 Monocromatoare
Filtrele optice (benzi 30 – 15 nm):
- sticle colorate, cristale, materiale sintetice, soluţii sau
pelicule absorbante;
- interferenţa fasciculelor multiple, la interfaţa dintre
două medii optice diferite.
- prisme (radiaţie monocromatică);
- reţele de difracţie (radiaţie monocromatică).

Cuve
asigură transparenţă în raport cu radiaţia incidentă.
- sticlă obişnuită, material plastic, silice topită, cuarţ
(VIS);
- silice topită, cuarţ (UV).
 Detectori
Traductori: transformă energia radiantă emergentă în semnal
electric măsurabil (fotodetectori).
Caracteristici:
- raport zgomot de fond / semnal cât mai diminuat;
- funcţionarea pe o bandă largă λ.

Au la bază:
- absorbţia energiei radiaţiei emergente, urmată de
emisia unui flux de electroni (fotocurent);
- absorbţia energiei radiaţiei emergente provoacă
trecerea electronilor într-o bandă de conducţie şi creşterea
conductivităţii (fotoconducţia).
fotocelula, fotoelementul, fotomultiplicatorul,
fotodetectorii cu semiconductori.
 Spectrometria de absorbţie atomică
Măsoară puterea radiantă absorbită de atomii liberi.
Gradul de diminuare a puterii radiante f(concentraţia atomilor)
Semnalul analitic luminos transmis prin atomizor:
transformare în detector (traductor) în semnal electric
măsurabil (amplificat, prelucrat şi afişat).
Proba de analizat: evaporare-atomizare:
- în flacără;
- electrotermic în cuptor de grafit.
Atomizarea în flacără (arderea în curgere laminară):
- gaz metan natural / aer: 1700 – 1900 0C;
- acetilenă / aer: 2100 – 2400 0C;
- acetilenă / oxid nitros: 2600 – 2800 0C;
- acetilenă / oxigen: 3000 / 3100 0C.
Atomizarea electrotermică – f.sensibilă
Simultan cu atomizarea:
prezenţa unei surse de lumină;
măsurarea absorbanţei;
scăderea intensităţii acesteia;
consum energie pentru excitarea atomilor.
Semnalul optic:
preluat de detector;
transformat în semnal electric;
amplificat;
măsurat, afişat.;
Lămpi cu catod cavitar:
catod (elementul pur care urmează să fie analizat
prezent în probă)
anod.
Tub vidat (Ar; Ne) de sticlă, transparentă la λ emisă;
 Specrometria de absorbţie atomică
Schema
Amplificator
Flacără Detector

Prelucrare
Lampă
Înregistrare

Proba
Oxidant Închidere hidraulică
Combustibil
 Spectrometria de emisie
Analitul – sursa de radiaţie;
Excitare neradiativă:
termic; hν
hν hν
electric.
Starea excitată revine
la starea fundamentală: hν hν
Proba
Emisie:
- la λ specific;
hν hν
- statistic; Excitare hν
neradiativă
- împrăştiere.
Spectrometria de emisie atomică în flacără
Flamfotometria aplicată (Na, K, Ca, Mg)
Probe lichide (aerosoli)
În flacără: atomizarea, ionizarea şi excitarea
Flamfotometrul
Semnalul analitic emis:
transformare propoţională fotocurent;
amplificare
masurare-afişaj
Asemănare cu AAS
Diferenţa: în flamfotometrie absentă lampa de emisie
radiaţie.
 Luminescenţa
Emisia radiaţiei în condiţii apropiate de C.N.
Moleculele excitate în condiţii diferite de C.N.pot
suferi:
- transformări chimice;
- dezactivare termică;
- emisia unei cuante de lumină.
Dacă excitarea se realizează în C.N.:
excitarea moleculelor prin reacţii chimice:
- bioluminescenţa;
- chemiluminescenţa.
excitarea radiativă molecule:
- fotoluminescenţa
Schema generală a proceselor de emisie de fotoluminescenţă
hν
hν hν

hν
hν Proba

hν hν
Radiaţia de hν
excitare
Fotoluminiscenţă (absorbţie hν):
- fluorescenţă;
- fosforescenţă (fluorescenţă întârziată).
Absorbţie hν (UV) – Emisie spontană statistic (VIS)
Absorbţie:
- starea fundamentală (Eo) – starea excitată (E*)
tranziţie permisă: (E*) 10-7 secunde
tranziţie nepermisă: (E*) 10-4 secunde
Fluorescenţa naturală:
- substanţe cu caracter aromatic (compuşi fluorescenţi
sau fluorofori:
- lantanide;
- unele minerale;
- unele microorganisme.
 Absorbţie Fluorescenţă Fosforecscenţă v = 3
E v = 2 E*
v=1
v=o
Dezactivare T
termică
Dezactivare
termică
v=3
v = 2 Eo
v=1
v=o

Tranziţii electronice în fluorescenţă şi fosforescenţă

 Chemiluminescenţa
Emisia de hν ca rezultat al unei reacţii chimice
Absenţa sursă externă de radiaţie.
Excitare molecule: reacţie chimică la t0 joasă
Stare excitată:
Revenire la starea fundamentală energetic;
Emisie surplus de energetic;
Radiaţii luminoase.
Chemiluminescenţa:
fluorescenţa unui produs excitat electronic, al
unei reacţii chimice
Chemiluminescenţa se produce:
- reacţia chimică este puternic exergonică;
- P de reacţie în stare de excitare electronic;
- reacţia este întotdeauna de oxidare
- agentul oxidant O2 sau peroxidul de hidrogen
- resctant în stare redusă: poate fi uşor oxidat
- reactanţii conţin grupări:
amino, hidroxil, PAH
Radiaţii emise:
- UV apropiat – IR apropiat
Sensibilitate înaltă
 Bioluminescenţa
Emisia prin oxidarea unor S specifice (luciferine) în
prezenţa unor Ez. (luciferaze) sau a unor fotoproteine.
Luciferazele + S şi O2:
- intermediari în stare excitată;
- emisie hν prin rearanjării moleculare;
- revenire la starea fundamentală.
 O2
ATP ADP
Luciferină Aciladenilat Oxiluciferină
Luciferază Luciferază (stare excitată)
hν

Oxiluciferină
(stare fundamentală)

Bioluminescenţa în prezenţa luciferazei