CURS 2 - Structura cristalină a metalelor

2.1 Obiective
In urma parcurgerii cursului studentul va putea:
 Sa cunoasca structura unei retele cristaline pentru metale si
aliajelor acestora;
 Sa cunoasca tipurile de retele cristaline;
 Sa aiba cunostinte legate de tipurile de imerfectiuni structurale.

2.2 Reteaua cristalina a metalelor si aliajelor acestora

Metalele şi aliajele lor (exceptând mercurul) sunt corpuri în

stare solidă, deci sunt corpuri cristaline cu atomii aşezaţi ordonat în
spaţiu, formând reţele tridimensionale numite reţele cristalografice.
Atomii de acelaşi fel sunt plasaţi în spaţiu la anumite distanţe şi
formează un şir reticular caracterizat printr-un parametru a cărui valoare
este egală cu distanţa dintre centrele a doi atomi învecinaţi. Dacă aceste
şiruri se aşează paralel şi perpendicular între ele, atunci se formează un
plan reticular sau o reţea plană, a cărei formă geometrică diferă în
funcţie de tipul figurii geometrice de bază: pătrat, dreptunghi,
hexagon etc. Aşezând planele reticulare paralel şi perpendicular între ele
se formează corespunzător o serie de reţele spaţială cu forme
geometrice foarte variate: reţea cubică, reţea prismatică, reţea reţea
hexagonală.
Atomii nu sunt imobili, ei se mişcă, vibrează (oscilează) în
jurul acestei poziţii fixe cu diferite frecvenţe şi amplitudini. La
0
punctul zero absolut (-273 C) atomii rămân nemişcaţi la locurile lor din
reţea (sunt îngheţaţi). Sub acţiunea căldurii din exterior ei încep să
oscileze în jurul poziţiilor medii de echilibru. Cu cât aportul de căldură
este mai mare, cu atât amplitudinea vibraţiilor este mai mare.

a. b.

Reţele cristalografice:
a) reţea plană (plan reticular); b) reţea spaţială (reţea cristalină)

Energia internă a sistemului creşte şi la o anume valoare a

energiei interne metalul se va afla în una dintre stările de agregare:
solidă, lichidă sau gazoasă.

Pag. 1
 Elementele geometrice constitutive ale unei reţele
cristaline sunt:
 celula elementară;
 constanta sau parametrul reţelei cristaline;
 axele cristalografice;
 planele cristalografice.
Celula elementară este cel mai mic complex de aşezare
spaţială a atomilor, cu o formă geometrică bine determinată, care prin
translaţie de-a lungul celor trei direcţii independente produce reţeaua
cristalină.

Elementele geometrice ale celulei elementare

Constanta sau parametrul reţelei reprezintă unitatea de

translaţie sau lungimea muchiei celulei elementare de-a lungul unei axe.
Este o mărime caracteristică fiecărui metal şi este dată de distantă reală
între doi atomi învecinaţi. Nu coincide cu distanţa interatomică. La
-7
metale, acest parametru variază între 2...5 Å (1 Å = 10 mm).
Mărimea parametrului nu este constantă, ci variază cu temperatura.
Odată cu creşterea temperaturii se măreşte şi distanţa interatomică,
ceea ce se manifestă prin dilatare termică. Pentru a se determina
complet tipul reţelei cristaline este necesar să se
definească şi unghiurile spaţiale α, β, γ dintre muchii.
Numărul de atomi care se găsesc la distanţă egală şi cea mai
apropiată de un anumit atom se numeşte număr sau cifră de coordinaţie
şi constituie o caracteristică importantă a reţelei spaţiale. Această
cifră care depinde de tipul celulei elementare, exprimă gradul de
compactitate al reţelei cristaline, adică densitatea ei.
Axele cristalografice de referinţă reprezintă direcţiile
determinate de muchiile celulei elementare. Astfel, în sistemul cubic,
drept axe de coordonate se alege un triedru rectangular format de
muchiile cubului. Prin atomii care alcătuiesc reţeaua pot trece diferite
plane şi direcţii cristaline. Un plan cristalografic este definit prin cel puţin
trei noduri. Un rol important în explicarea sensului fizic al deformaţiilor

Pag. 2
plastice la metale îl au planele cu densitate atomică maximă,
denumite plane de alunecare. Acestea sunt planele după care au loc
alunecările porţiunilor decristale sub acţiunea solicitărilor exterioare.

Plane cu densitate atomică maximă

2.3 Tipuri de retele cristaline

În reţeaua cub cu feţe centrate, diagonala feţei cubului este

cea mai încărcată cu atomi. Planul la 450 care secţionează această
reţea, este un plan de alunecare. Există 8 plane de alunecare cu
trei direcţii posibile de alunecare, deci 24 sisteme de alunecare
posibile. Rezultă că metalele care cristalizează în sistemul cub cu feţe
centrate au cea mai mare capacitate de deformare plastică. Din aceasta
categorie fac parte fierul γ, aluminiul, aurul, argintul.
Cele mai frecvente structuri cristaline ale metalelor sunt:
 structura cubică cu feţe centrate (C.F.C)

 structura cubică cu volum centrat (C.V.C)

Pag. 3
  structura hexagonală compactă (H.C).

Multe metale sunt polimorfe, adică prezintă proprietatea de a

cristaliza în două sau mai multe tipuri de structuri cristaline în funcţie de
condiţiile exterioare de temperatură şi presiune.
Există definite 14 tipuri de reţele cristaline dintre care 7
sisteme sunt primitive. Reţelele tridimensionale se pot obţine una din
alta prin deformare pe diferite direcţii, celulele purtând numele de celule
Bravis.

Pag. 4
 Transformările polimorfe este datorată modificării energiei
libere ca rezultat al variaţiei unor parametri ca: volumul, presiunea,
temperatura.

2.4 Imperfecţiuni structurale la metale

În cristalele reale din natură există imperfecţiuni în reţea, adică

devieri de la periodicitatea perfectă a structurii. La metale apar ca
imperfecţiuni structurale: defectele punctiforme, liniare (dislocaţii) şi de
suprafaţă.
A. Defectele punctiforme din reţeaua metalică sunt de forma
vacanţelor, impurităţilor (atomilor străini) şi atomilor interstiţiali.
Vacanţele sunt noduri atomice din reţea neocupate de atomi.
Impurităţile sunt formate din atomi străini care pot ocupa fie poziţii de
interstiţie, fie de substituţie, în timp ce atomii interstiţiali sunt atomi de
aceeaşi natură cu cei din care este formată reţeaua, dar care ocupă
poziţii interstiţialeîn structura de bază. Formarea defectelor
punctiforme este însoţită de creşterea energiei interne a corpului
şi de deformarea reţelei cristaline.

Pag. 5
 Imperfecţiuni punctiforme

B. Dislocaţiile reprezintă abateri de la forma geometrică ideală a

reţelei metalice. Ele pot fi de două tipuri:
 dislocaţii marginale sau dislocaţii liniare
 dislocaţii elicoidale sau dislocaţii în şurub .
Acestea se obţin prin deplasarea unei părţi a cristalului în raport
cu cealaltă parte sub acţiunea vectorului de alunecare Burgers (paralel
cu linia de dislocaţie la dislocaţiile marginale şi perpendicular pe linia
de dislocaţie la dislocaţiile elicoidale).

În mod obişnuit, dislocaţiile din cristale nu se găsesc într-un

singur plan de alunecare iar ca urmare, ele nu sunt numai marginale sau
numai elicoidale, ci sunt dislocaţii mixte. De aceea, ele determină
o stare de tensiuni interne care influenţează coeziunea, rigiditatea
edificiului cristalin, proprietăţile sale reale de rezistenţă. În afară de
această proprietate, dislocaţiile se pot deplasa cu uşurinţă prin cristale,
producând deformarea plastică a acestora. Mişcarea lor poate fi prin
alunecare şi difuziune sau prin căţărare (în acest ultim caz este
dependentă de temperatură şi joacă un mare rol în deformarea

Pag. 6
metalelor la fluaj). Dislocaţiile dintr-un cristal interacţionează cu
defectele punctiforme şi dau naştere la anumite efecte, cum ar fi:
durificarea soluţiilor solide, îmbătrânirea mecanică, fenomenul punctului
de curgere. Rolul principal îl deţine interacţiunea dislocaţii- impuritate,
interacţiune care poate fi de natură elastică, chimică, geometrică şi
electrică.

C. Imperfecţiunile de suprafaţă apar la limitele de separare dintre

grăunţii cristalului, dintre faze, dintre macle, adică pe suprafeţele din
interiorul corpului care separă porţiuni ce se deosebesc între ele după
structura cristalină, sau după orientarea cristalografică.
O importanţă deosebită pentru determinarea proprietăţilor
mecanice o prezintă limitele dintre grăunţii cristalini. Acestea sunt
regiunile de trecere de la un grăunte cu o anumită orientare cristalină
la alţi grăunţi, cu orientări diferite. Pentru aceste limite se pot
imagina trei tipuri de structuri. În cazul din cristalele sunt perfecte până
la suprafaţa de contact, în structura din atomul ocupă o poziţie
intermediară între poziţiile pe care le-ar avea dacă ar aparţine fiecărui
cristal. În varianta din atomii sunt distribuiţi haotic, fără nici o ordine,
formând un fel de ciment amorf. Cu mijloacele de care dispune astăzi
ştiinţa, nu se poate cunoaşte încă distribuţiaexactă a atomilor la limita
grăunţilor.

Tipuri posibile de structuri pentru zona de trecere dintre două cristale

Teste autoevaluare:
1. Care sunt elementele geometrice constitutive ale unei reţele
cristaline?
R: Elementele geometrice cunoscute sunt: celula elementară
constanta sau parametrul reţelei cristaline, axele cristalografice,
planele cristalografice.
2. Care sunt cele mai intalnite tipuri de retele cristaline?
R: Retea cubica cu fete centrate, retea cubica cu volum centrat,
retea hexagonal centrata.
3. Ce reprezinta polimorfismul?
R: Polimorfismul este proprietatea metalelor de a cristaliza în două

Pag. 7
 sau mai multe tipuri de structuri cristaline în funcţie de condiţiile
exterioare de temperatură şi presiune.
4. Cate tipuri de retele cristaline exista?
R: 14
5. Ce tip de imerfectiuni structurale cunoasteti.
R: Imperfectiunile structurale cunoscute pot fi: defecte
punctiforme, dislocatii sau imperfectiuni de suprafata.

Activitati:
Incercati sa desenati tipurile de retele cristaline cunoscute si sa le
asociati cu materialele metalice care au tipul de retea cristalina
reprezentat grafic.

Bibliografie:
1. Mutiu T.A. - Studiul metalelor, Editura I.C.P.A.I.U.C., Bucuresti,
1985;
2. Schwartz H. - Elementa practice de metalurgie fizica, Editura
Tehnica, Bucuresti, 1956;
3. Schumann H. - Metalurgie fizica, Editura Tehnica, Bucuresti, 1955;

Teste:
1. Cum sunt asezati atomii in cazul metalelor sau aliajelor acestora?
a) In retele cristaline;
b) In mod haotic;
c) In sistem cartezian.
2. Care sunt elementele geometrice constitutive ale unei reţele
cristaline?
a) celula elementară; constanta reţelei cristaline; axele
cristalografice; planele cristalografice.
b) celula elementară; axele cristalografice; planele cristalografice.
c) celula elementară; defectele structurale; planele cristalografice.
3. Cum este prescurtata asezarea atomilor in cazul structurii cubice cu
feţe centrate?
a) CGC;
b) CFC;
c) HC.
4. Cate tipuri de retele cristaline exista?
a) 13;
b) 14;
c) 7.
5. Ce tip de imperfectiuni structurale apar la metale?
a) Defecte punctiforme, dislocatii, imperfectiuni de suprafata;
b) Dislocatii, imperfectiuni de suprafata;
c) Defecte punctiforme, dislocatii.
6. Cata tipuri imperfectiuni din categoria dislocatiilor cunoasteti?
a) Dislocatii centrale;

Pag. 8
 b) Dislocatii marginale sau sferice.
c) Dislocatii marginale sau elicoidale
Grila de evaluare

1. a
2. a
3. b
4. b
5. a
6. c

Pag. 9