1. Călirea în trepte sau martenpering este o variantă, ce permite:
a. Reducerea deformaţiilor şi evitarea fisurilor de călire; b. Creșterea dimensiunii grăuntelui de austenită; c. Reducerea procesului de oxidare a materialului. 2. Capacitatea de răcire a unui mediu depinde de următorii factori: a. de gradul de agitare a mediului de racire; b. de forma si dimensiunile piesei; c. de gradul de puritate a mediului de racire; d. de natura materialului din piesa. 3. Transformarea austenitei în perlită se desfasoara la: a. răciri efectuate cu viteză mică, având la bază procesul de difuzie; b. răcirea austenitei cu viteză mare, deci fară difuzie; c. răcirea austenitei cu viteze cuprinse între cele necesare obţinerii perlitei şi martensitei; d. racire cu viteza mica fara difuzie. 4. Trasnformarea austenitei in martensita este influentata de: a. viteza de racire; b. întreruperea procesului de răcire; c. mărimea grăuntelui de austenită; d. compoziţia chimică a aliajului. 5. Austenita este: a. o soluţie de inserţie a carbonului în fierul γ; b. un amestec mecanic de ferită şi cementită; c. un amestec mecanic de ferită suprasaturată în carbon şi carburi de tipul Fe xC 6. Construirea diagramelor T.T.T. se realizeza prin: a. prin cercetare metalografică; b. prin dilatometrie asociată cu cercetarea metalografică; c. prin metoda magnetică; d. prin iradiere cu raze X. 7. Diagramele T.T.T de tipul 1 sunt specifice urmatoarelor oteluri: a. oţeluri carbon de construcţie; b. oţeluri aliate cu Cr-Mo, Cr-V, Cr-Mo-V-W; c. oţeluri complex aliate cu Mn-Ni-Mo-V; d. oţeluri care sunt aliate cu elemente carburigene. 8. Recoacearea de omogenizare se aplica pentru urmatoarele tipuri de piese: a. semifabricate laminate; b. lingouri şi piese turnate; c. constructiilor sudate; d. semifabricate sinterizate; 9. În urma călirii cu revenire joasă dintr-un cald în structura materialelor se obține o structură: a. Perlitică; b. Bainitică; c. martensitică de revenire. 10. Recoacerea de înmuiere se aplica pentru: a. transformarea austenitei in perlita; b. transformarea perlitei lamelare într-o perlită globulară; c. transformarea feritei in perlita; d. transformarea perlitei in bainita. 11. Creșterea concentrației de carbon determină: a. Creșterea stabilității austenitei; b. Deplasarea punctelor critice ale transformărilor către valori mai scăzute ale temperaturii; c. Reducerea durității după călire. 12. Recoacerea de inmuiere subcritică pentru un hotel cu 0.45%C se realizeaza la o tempetratură: a. 780-820 °C; b. 680-720 °C; c. Peste AC 1. 13. In cazul in care in urma unei recoaceri de omogenizare, cu relgarea anumitor parametrii de tratament termic, nu se obtine structura dorita atunci se recomanda: a. cresterea temperaturii de incalzire; b. marirea duratei de mentinere; c. cresterea vitezei de racire; d. cresterea vitezei de incalzire; 14. Recoacerea pendulara are drept scop: a. cresterea duritatii materialului; b. reducerea perioadei de globulizare; c. reducerea temperaturii de incalzire; d. obtinerea unei structure martensitice. 15. Recoacerea de normalizare se aplica mai ales; a. otelurilor hipoeutectoide; b. otelurilor hipereutectoide; c. otelurilor eutectoide; d. fontelor. 16. La încalzirea materialelor pentru tratamente termice în centru piesei apar: a. Tensiuni de întindere; b. Tensiuni de compresiune; c. Tensiuni de forfecare. 17. În cazul pieselor subțiri în urma tratamentului termic de călire se obține: a. Martensită în toată masa de material; b. Bainită în centrul piesei; c. Perlită în centrul piesei; 18. Călirea în domeniul temperaturilor negative are drept scop: a. Obținerea unei durități cât mai mari; b. Reducerea cantității de austenită reziduală; c. Reducerea deformatiilor piesei. 19. Structura semimartensitica este caracterizata prin: a. 50 % martensita + 50 % austenita; b. 50 % martensita + 50 % troostita; c. 70 % martensita + 30 % bainita; d. 40 % martensita + 60 % perlita; 20. Temperatura de austenitizare pentru otelurile hipoeutectoide este: a. Tpf = Ac3 + (30 - 50)°C; b. Tpf = 727 + (30 - 50)°C c. Tpf = Acem + (30 - 50) °C; d. Tpf = Ac1 + (30 - 50)°C. 21. Diagramele T.T.T de tipul 2 sunt specifice urmatoarelor oteluri: a. Aliate cu Mg; b. Aliate cu Cr-Mo; c. Aliate cu Mn; d. Aliate cu Cr-V 22. Temperatura de austenitizare pentru otelurilor hipereutectoide este: a. Tpf = Ac3 + (20 - 40) °C; b. Tpf = 727 + (20 - 40) °C; c. Tpf = Acem + (20 - 40) °C; d. Tpf = Ac1 + (20 - 40) °C. 23. În cazul recoacerii de omogenizare răcire se va face: a. În aer b. lent, cu viteze de ordinul 30-50 °C/h, până sub linia A c1, apoi în aer. c. In apă 24. In urma aplicării tratamentelor termice în material apar următoarele tensiuni: a. Termice; b. Structurale; c. De lucru. 25. La încalzirea materialelor pentru tratamente termice în suprafata piesei apar: a. Tensiuni de întindere; b. Tensiuni de compresiune; c. Tensiuni de forfecare. 26. In cazul unei recoaceri de omogenizare temperatura de încălzire a unui oțel cu 1,4% C în raport cu temperatura de încălzire a unui oțel cu 0,7% C este: a. egală; b. mai mică; c. mai mare; 27. În cazul recoacerii de omogenizare grăuntele de austenită are o dimensiune: a. Redusă b. Medie c. Mare 28. Recoacerea peste AC 1 pentru un otel cu 0.9%C se realizeaza la o tempetratură: a. 680-720 °C; b. 750-780 °C; c. 800-820 °C; 29. În cazul pieselor masive în urma tratamentului termic de călire se obține: d. Martensită în suprafață; e. Bainită în centrul piesei; f. Perlită în centrul piesei; 30. Călirea în două medii este cea mai eficientă în privinţa: a. Transformarii austenitei în bainită; b. Evitării tensiunilor interne; c. Creșterii durității materialului.