Lucrarea 5

STABILIREA EXPERIMENTALĂ A REGIMULUI OPTIM DE ÎMBUNĂTĂŢIRE A

UNUI OŢEL

1. OBIECTIVELE LUCRĂRII
Lucrarea urmăreşte stabilirea experimentală a regimului de îmbunătăţire a unui
oţel și a corelației proprietăți mecanice-tratament termic.

2. ASPECTE TEORETICE

Îmbunătăţirea este tratamentul termic format dintr-o călire urmată de revenire

înaltă. Se aplică oţelurilor hipoeutectoide care au un conţinut de 0,3…0,6 %C, cu
scopul de a obţine o anumită asociaţie de proprietăţi mecanice (rezistenţă,
plasticitate, tenacitate) pentru ca produsul să fie apt cât mai mult timp în condiţii de
serviciu date.
Prin călire se urmăreşte obţinerea unei proporţii de minimum 90% martensită fie
în centrul produsului (în cazul solicitării la tracţiune: buloane de întindere, arcuri, dinţii
roţilor dinţate, bare de torsiune etc.), fie la ½ R de la suprafaţe (pentru produse
solicitate mai uşor: încovoiere, răsucire), deoarece în aceste zone ale secţiunii
transversale solicitarea atinge valoarea maximă.
Parametrii de bază ai călirii sunt:
- temperatura de încălzire, aleasă astfel încât să se obţină o structură
martensitică:
[ ]
(6.1)
- durata de încălzire şi menţinere, aleasă în funcţie de grosimea şi configuraţia
produselor, de aşezare în spaţiul de lucru al cuptorului:
, [min], (6.2)
unde: K=0,8...1 pentru temperaturi cuprinse între 820 şi 870 uzuale la
oţelurile hipoeutectoide semidure; D-diametrul produsului, mm; se consideră
că probele folosite sunt produse cu configuraţie simplă, care se aşează direct
pe vatra cuptorului, la distanţe egale cu 1...2 diametre între ele;
- viteza de răcire este aleasă în funcţie de viteza critică de călire a oţelului
respectiv, viteză ce se determină cu ajutorul diagramelor T.T.T.
Viteza critică de călire şi grosimea produselor determină alegerea mediului optim
de răcire.În plus, aceasta trebuie să asigure o structură predominant martensitică în
zona sectiunii transversale solicitată, precum şi tensiuni interne minime, pentru a
preveni apariţia defectelor de călire (deformări, fisuri, crăpături etc.).
Parametrii de bază ai revenirii sunt :
- temperatura de încălzire, aleasă în funcţie de asociaţia de proprietăţi
dorită; în practică, se urmăreşte ca duritatea după îmbunătăţire să fie de
circa 240...260 HB;
- durata de încălzire şi menţinere, depinde de grosimea produselor şi se
stabileşte conform regulei practice: o oră pentru fiecare 25 mm grosime de
materialul pe rază;
- viteza de încălzire, precum şi cea de răcire nu interesează în cazul
probelor de laborator conform ciclogramei tratamentului termic (figura 5.2).
-
Microstructuri de revenire

Revenirea are ca scop să corecteze structurile de călire, să realizeze

tensiuni interne remanente la valori cât mai scăzute şi să mărească tenacitatea
materialului.

a b c

d e f

Fig. 5.1. Microstructuri de revenire : a) martensita de revenire, nital,500x; b) troostita de

revenire, nital, 500x; c- bainita și martensita de revenire, picral, 500x; d) martensita de
revenire şi ferita, nital 2000x; e) sorbita de revenire, nital, 500x; f) oţel înalt aliat cu crom călit
şi revenit: blocuri de ferita şi separări de sulfură de mangan în matrice de martensita de
revenire, atac Vilella, 500x

Structurile de revenire sunt determinate de compoziţia oţelului, de tratamentul termic

de călire aplicat şi de parametrii tratamentului termic de revenire.

PENTRU CA STUDENTUL SĂ FIE ADMIS LA EFECTUAREA LUCRĂRII TREBUIE

SĂ RĂSPUNDĂ LA TOATE ÎNTREBĂRILE DE MAI JOS

3. ÎNTREBĂRI DE CONTROL
1. Ce reprezintă îmbunătăţirea?
2. Care sunt parametrii de bază ai călirii?
3. Care sunt parametrii de bază ai revenirii?
4. Care este scopul aplicării tratamentului de îmbunătățire?
5. Ce structuri se observă în figura 5.1 după revenire?

4. MODUL DE LUCRU

Se pun la dispoziția studentului următoarele : 1-2 cuptoare electrice (1 pentru

călire, celălalt pentru revenire), maşină pentru şlefuit probe metalografice, hârtie
metalografică/şmirghel de diferite granulaţii, alumină în suspensie apoasă, hârtie de
filtru, băi de răcire cu ulei şi/sau cu apă, aparate de duritate Brinell şi Rockwell sau
Vickers. Scopul este obţinerea unor constituenţi de revenire diferiţi (martensită de
revenire, troostită de revenire, sorbită, conform ciclogramei 6.1 și tabelului 7).
 Temperatura de austenitizare se alege din standardul de produs sau se
determină cu relaţia: Taust = Ac3 + (25 ...50), °C.
Durata de încălzire şi menţinere se alege în funcţie de viteza de încălzire a
cuptorului folosit.
Durata de menţinere la revenire este de circa o oră, după care probele se
răcesc în aer sau în ulei.
Dacă se foloseşte cuptor electric, probele trebuie protejate împotriva
decarburării.

Figura 5.2. Ciclograma tratamentului de îmbunătățire

Se iau 2 probe cilindrice, de dimensiuni 15 x 25 mm, dintr-un oţel

hipoeutectoid cu 0,5-0,6 % C, şi se întâlnesc în vederea călirii.

1. 1 probă se călește în apă respectând următorii parametrii:

 timp de încălzire = 15 min
 temperatura de încălzire = 830 ⁰ C ± 10 ⁰ C
 timp de menținere = 30 min
 mediu de răcire: apă

2. 1 probă se călește în ulei respectând următorii parametrii:

 timp de încălzire = 15 min
 temperatura de încălzire = 830 ° C ± 10 ⁰ C
 timp de menținere = 30 min
 mediu de răcire: ulei
 3. Proba călită în apă se supune tratamentului de revenire respactând
urmatorii parametrii:
 timp de încălzire = 15 min
 temperatura de încălzire = 600 ° C ± 10 ⁰ C
 timp de menținere = 1 oră
 mediu de răcire: aer

4. Proba călită în ulei se supune tratamentului de revenire respectând urmatorii

parametrii:
 timp de încălzire = 15 min
 temperatura de încălzire = 600 ° C ± 10 ⁰ C
 timp de menținere = 1 oră
 mediu de răcire: aer

5. Se trasează ciclogramelei fiecărui tratament de călire urmat de revenire.

Probele tratate termic în acest mod sunt şlefuite şi atacate cu reactiv chimic
(nital 2%) şi sunt supuse analizei microscopice, precum şi măsurătorilor de duritate
Rockwell.

5. PRELUCRAREA DATELOR

1. Se determină parametrii tehnologici, microstructura corespunzătoare și se

trasează ciclogramelei fiecărui tratament de călire urmat de revenire,
prezentat la punctul 4.

Oţel XC 45 Tratament termic:călire; Ac1 = 740C; Ac3 = 805°C

Număr Condiţii de tratament termic Rezultate Observaţii
probă Temp. de Durata de Mediul de Microstructură
încălzire menţ., răcire
min.
1
2

Oţel XC 45 Tratament termic:călire+revenire; Ac1 = 740°C; Ac3 = 805°C

Număr Condiţii de tratament termic Rezultate Observaţii
probă Temp. de Durata de Mediul de Microstructură
încălzire menţ., min. răcire

1
2
XC45
Caz 1 :
Oțelul a fost călit rapid în apă. Acest lucru duce la o schimbare rapidă a volumului datorită
expansiunii termice. În acest caz, oțelul nu a putut să se deformeze plastic pentru a se adapta
acestei schimbări. Acest lucru duce la nuclearea fisurilor în metal. Acest lucru este exacerbat
de faptul că călirea oțelului promovează formarea martensitei de fază fragilă.

Caz 2 :
Structura:
Oțel cu conținut mediu de carbon a fost călit în ulei, pentru a produce martensită și, ulterior,
revenit pentru a-i reduce duritatea și a crește rezistența.
 Fig. 5.2. Diagrama tratamentului termic de călire în apă urmată de revenire

Fig. 5.3. Diagrama tratamentului termic de călire în ulei urmată de revenire

2. Se determină duritatea medie pentru fiecare probă călită și apoi revenită din
diagramele microdurităţii XC45 după călire în apă / ulei respectiv revenire
după călire în apă / ulei.

Fig.5.4. Diagrama microdurității XC45 după călire în apă

Fig. 5.5. Diagrama microdurității XC45 după călire în ulei

 Fig.5.6. Diagrama microdurității XC45 după călire în apă și revenire

Fig. 5.7. Diagrama microdurității XC45 după călire în ulei și revenire

Tratament termic
Călire în ulei Călire în apă Revenire după Revenire după
călire în ulei călire în apă
Probă Duritate Duritate Duritate Duritate Duritate Duritate Duritate Duritate
Oțel (HRC) medie (HRC) medie medie medie
XC45 (HRC) (HRC) (HRC) (HRC)

1 1 1 1
. . . .
2 2 2 2
. . . .
3 3 3 3
. . . .
4 4 4 4
. . . .
5 5 5 5
. . . .
 FIŞA CU REZULTATELE LUCRĂRII

GRUPA…………………………………………………DATA…………………..

NUME…………………………………………………..NOTA …..

Criterii de notare:

1. Trasarea graficului (sub formă de coloane) privind variația durităţii în funcție de

tratamentul aplicat pentru oțelul XC45, folosind datele de la pct. 5.2. (4 pct.)
HRC

tratament
2. Evidențierea structurilor de tratament termic.(4 pct)
Tip Oțel Structură Tratament Faze
termic identificate
C55 Călire
în ulei

C55 Călire
în apă
C75 călire ulei
+
revenire

C90 călire ulei

C90 călire
+
revenire

3. Interpretarea rezultatelor și concliuziilor (2 pct.)