Îndrumar laborator

Lucrarea 4

DETERMINAREA CĂLIBILITÂŢII UNUI OŢEL

HIPOEUTECTOID

1. OBIECTIVELE LUCRĂRII

Lucrarea urmăreşte determinarea călibitaţii unui oţel hipoeutectoid în laboratorul de

tratamente termice și caracterizarea probelor călite.

2. ASPECTE TEORETICE
Călibilitatea este proprietatea tehnologică ce apreciază capacitatea de durificare a
materialelor metalice, în urma aplicării, în condiţii standard, a unui tratament termic de călire.
Calitativ, călibilitatea este exprimată de viteza critică de călire, definită ca fiind cea
mai mica viteză de răcire pentru care materialul metalic capată până în miez structură de
călire.
Cantitativ, călibilitatea este caracterizată de duritatea obţinută după călire şi de
adâncimea de la suprafaţa produsului pe care se face simţit efectul tratamentului termic.
Duritatea maximă pe care o poate atinge materialul călit depinde de concentraţia
elementelor de aliere dizolvate în soluţia solidă de bază (austenita), fiind influenţată, în
oarecare măsură, şi de alţi factori: omogenitatea chimică a soluţiei solide, dimensiunea
granulaţiei etc. În ceea ce priveşte adâncimea de pătrundere a călirii, aceasta poate fi
apreciată cu ajutorul noţiunii de diametru critic de călire, definit ca fiind cel mai mare
diametru al produsului metalic pentru care se obţine structură de călire în întreaga secţiune
transversală, în condiţiile răcirii într-un anumit mediu.
Aceasta înseamnă că viteza minimă de răcire (atinsă în centrul produsului) este egală
cu viteza critică de călire.
Convenţii:
1. Luând ca mediu de referinţă apa rece curentă (la temperatura de aproximativ 5ºC) se
poate defini diametrul critic ideal de călire ca fiind valoarea maximă a diametrului unui corp
cilindric, care are structură de călire (martensită sau bainită) pe toată secţiunea sa
transversală.
2. Se consideră limită minimă a durităţii valoarea pe care o atinge aceasta pentru o
structură formată din 50% martensită şi 50% trostită (structură semimartensitică). Această
limită trebuie atinsă în miezul pieselor al căror diametru este egal cu diametrul critic.
Instalaţia de călire frontală (fig. 4.1) este compusă dintr-un bazin metalic, în centrul
căruia se găseşte o conductă cu diametrul interior de 12,5 mm, aflată în legătură cu instalaţia
de apă curentă. Proba este aşezată în poziţie verticală pe un suport, astfel încât capătul său
să se găsească la o distanţă de 12,5 mm de conductă.

Figura 4.1. Schema instalaţiei de călire

1 - suportul epruvetei; 2 - epruvetă; 3 – conductă preaplin; 4 - conducta de alimentare cu apă; 5 -
rezervorul tampon;6 - robinetul de comandă; 7 - ajutajul de răcire frontală;8 rezervorul de
evacuare
1
 Îndrumar laborator

În figura 4.2 este prezentată proba de călire frontală, cunoscută şi sub denumirea de
probă Jominy.

Figura 4.2. Proba Jominy

PENTRU CA STUDENTUL SĂ FIE ADMIS LA EFECTUAREA LUCRĂRII TREBUIE SĂ

RĂSPUNDĂ LA TOATE ÎNTREBĂRILE DE MAI JOS

3. ÎNTREBĂRI DE CONTROL
1.Ce reprezintă călibilitatea?
2. Din punct de vedere cantitativ de cine este exprimată călibilitatea?
3. Cum se determină calitativ călilbilitatea?
4. Care sunt părţile componente ale unei instalaţii de călire frontală?
5. Ce este diametrul critic de călire?

4. MODUL DE LUCRU

Se pun la dispoziția studentului următoarele: cuptor electric sau cu gaze, cu posibilităţii

de încălzire până la 1000ºC; instalaţie de călire frontală, cu baie de răcire în apă şi în ulei;
maşină de debitat şi maşină de şlefuit probe metalografice; aparat pentru măsurarea durităţii
Rockwell; materiale (aşchii de fontă cenuşie; hârtiimetalografice/şmirghel de diferite
granulaţii, hârtie de filtru, alumină în suspensie apoasă sau pastă diamantată pentru
lustruire, trusa cu reactivi de atac a laboratorului).

4.1. Determinarea experimentală a călibilităţii

Se pot fi folosi mai multe metode de lucru, dintre care cele mai importante sunt:

a. Determinarea diametrului critic de călire

1. Se dispun probe cilindrice de diferite diametre (diametrul minim este 12,5 mm, fiind
urmat, în ordine, de Ø 25 mm; Ø 37,5 mm; Ø 50 mm; Ø 62,5 mm; Ø 75 mm), iar
înălţimea probelor este H ≥ 2,5 D.
2. Probele sunt austenitizate, după care se călesc în apă sau în ulei.
3. După călire, probele se secţionează transversal şi se lustruiesc.
4. Se supun măsurătorilor de duritate (HV sau HRC), din 2 în 2 mm, după două direcţii
perpendiculare, trasându-se diagramele din figura 4.3.
5. Se studiază microstructural probele .
6. Se corelează măsurătorile de duritate cu studiul microstructural
7. Se stabileşte proba la care s-a obţinut diametrul critic,
8. Se observă la ce diagramă de călire minimul vitezei de răcire în centrul probei este
tangent la valoarea vitezei critice (trasată cu linie întreruptă în figura 4.4).

2
 Îndrumar laborator

Figura 4.3. Trasarea diagramelelor de călire pentru determinarea diametrului critic

b. Determinarea adâncimii de pătrundere a călirii

1. Se determină mai rapid, pentru oţelurile hipoeutectoide, cu ajutorul probei de călire

frontală (proba Jominy), în conformitate cu prevederile din standarde.
2. Proba de călire frontală este de formă cilindrică (v. fig. 4.2).
3. Se alege temperatura de austenitizare din standardul de produse sau se determină
cu ajutorul relației pentru A , din lucrarea anterioară.
C3
4. Durata de austenitizare (inclusiv menţinerea izotermă) este de 30 ± 5 min în cuptorul
de laborator (la încălzirea în cuptor electric, proba va fi împachetată în aşchii de fontă
cenuşie, pentru a o proteja împotriva decarburării superficiale).
5. De la scoaterea din cuptor şi până la începerea răcirii nu trebuie să treacă mai mult
de 5 – 8s.
6. Răcirea se face frontal, cu un jet de apă rece (20 ± 5ºC), evitându-se stropirea
suprafeţei laterale, într-o instalaţie de tipul celei prezentată schematic în figura 4.1.
Durata răcirii frontale este de minimum 10 minute.
7. Se măsoară duritatea probei în lungul unei generatoare, conform schemei din figura
4.4.a.
8. Se obţine curba de călibilitate, trasată în figura 4.4.b, unde d – distanţa de la capătul
răcit frontal.
9. Se corelează valorile pentru variaţia durităţii, cu studiul microscopic, efectuat în lungul
aceleiaşi generatoare, ceea ce permit stabilirea distanţei la care se găseşte situată
secţiunea semimartensitică (considerată drept limită de călire).
10. Se determină diametrul critic ideal cu ajutorul acestei valori, precum şi cel pentru
călirea în apă sau în ulei, cu ajutorul diagramei din figura 4.6.
Ø 25

a.

3
100

HRC

Hmax

d, mm b.
dsm
3
 Figura 4.4. Epruveta Jominy (a) şi curba de călibilitate (b): d - distanţa de la capătul
călit frontal; dsm – distanţa semimartensitică (la care structura are circa 50%
martensită + 50% troostită)

Tabelul 4.1.Valorile durităţii semimartensitice în funcţie de compoziţia chimică a

oţelului
Concentraţia Duritatea semimartensitică, HRC
carbonului Oţel nealiat Oţel aliat
0,08 … 0,17 ---- 25
0,18 … 0,22 25 30
0,23 … 0,27 30 35
0,28 … 0,32 35 40
0,33 … 0,42 40 45
0,43 … 0,52 45 50
0,53 … 0,62 50 55

Totalitatea curbelor de călibilitate, stabilite pe probe reprezentând diferite şarje de

elaborare ale unei anumite mărci de oţel, formează banda de călibilitatea acestuia. Ea este
reprodusă în standardele de material pentru a permite cunoaşterea limitelor minimă şi
maximă între care se poate situa duritatea unui oţel după călire (fig. 4.5).

Figura 4.5. Banda de călibilitatea unui oţel hipoeutectoid

11.Cu ajutorul nomogramelor din figura 4.6 şi a datelor obţinute prin metoda călirii
frontale se determină adâncimile de pătrundere a călirii pentru produse cilindrice cu
diametru maxim de 125 mm, pentru răcirea în apă sau în ulei. Acestea arată că, dată
fiind o anumită valoare a distanţei de la capătul călit frontal (d) pentru care se obţine
duritatea dorită pe proba Jominy.
12. Se determină diametrul produsului, punându-se condiţia ca această duritate să
se obţină în centrul produsului (c), la jumătatea razei (R/2), la adâncimea de R/4 de la
suprafaţa produsului sau chiar în suprafaţă (S). Călibilitatea oţelului poate fi
evidenţiată cu ajutorul indicelui de călibilitate J, exprimat prin duritatea atinsă la o
anumită distanţă (d) de capătul călit frontal: Jd – HRC (Jd – HV).
13. Atât distanţa d, cât şi duritatea (HRC, HV) pot fi prescrise printr-o valoare fixă sau
printr-un interval de valori. Exemplu: J15 – 35 reprezintă duritatea oţelului (35 HRC)
într-un punct situat la distanţa de 15 mm de capătul călit frontal al probei Jominy.
 Figura 4.6. Nomograme pentru stabilirea corelaţiei dintre
diametrul produsului şi distanţa de la capătul călit frontal al probeiJominy, în cazul
călirii în apă al unui produs metalic

4.2 . Analiza microstructurilor obținute în urma tratamentului de călire

După efectuarea tratamentului termic se detrmină prin analiză microscopică structura

obținută și se compară cu structurile prezentate în tabelul 4.2.
 Tabel 4.2. Structurile obţinute după călire

Constituentul Mod de obţinere şi aspect microscopic Proprietăţi

structural
Martensita Martensita este o soluţie solidă de carbon Duritatea foarte ridicată,
în fierul  , suprasaturată şi metastabilă. depinzând de conţinutul de
Se obţine prin răcirea austenitei cu o carbon; pentru 0,8 % C 62-64
viteză de răcire egală sau mai mare decît HRC. Practic lipsită de
viteza critică superioara de călire. La plasticitate şi tenacitate
microscop apare sub formă de ace albe (fragilă); volum specific mare,
de dimensiuni variabile, formînd între ele coeficient de dilatare mic. Este
unghiuri de 60
0
(martensită aciculară). feromagnetică şi greu
Martensita fină, unde la mărimi de 500:1 atacabilă de acizi.
nu se observă forma aciculara, poartă
denumirea de martensită criptocristalină
sau hardenită.
Bainita Este compusă dintr-un amestec extrem de Rezistenţă şi duritate ridicată
fin, aproape molecular dispers, de ferită (45-55 HRC). Are o tenacitate
suprasaturată şi carburi (Fe C) de diferite mai ridicată decît martensita.
forme, care încă nu au ajuns la forma
finală Fe2C). La microscop apare de
culoare închisă, cu aspect acicular.
Bainita Călire izotermă în zona superioară a Duritatea mare, depinzînd de
superioară transformării izoterme a austenitei conţinutul în carbon şi
0
subrăcite (500-400 C). elementele de aliere; la oţelul
autectoid: 40-45 HRC.
Bainita Călire izotermă în zona inferioară a Duritatea mare, la 0,8 % C 50-
inferioară transformării izoterme a austenitei 55 HRC. Rezistenţă mare la
0
subrăcite (350-250 C). uzură, rezistenţă la uzură,
rezistenţă mecanică ridicată cu
plasticitate şi tenacitate
satisfăcătoare
Troostită de Este un amestec de ferită şi cementită, Are o duritate de 35-40 HRC,
călire extrem de fin. Se obţine la o călire tenacitate şi plasticitate mai
moderată, cu o viteză de răcire mai mică ridicată decît a bainitei. Este
decît cea critică. La microscop (300:1) puţin rezistentă la atacul
apare în formă de pete negre, (sferoidale reactivilor metalografici din
sau sub formă de rozete) situate la care cauză apare puternic
marginile grăunţilor (foste austenitice). colorată în negru.
Sorbita Se obţine o călire continuă mai lentă decît Duritate sub 300 HB.
cea a troostitei. Este un amestec de ferită Plasticitate şi tenacitate mai
şi cementită mai puţin fin decît troostita. ridicată decît a troostitei.
La mărimi de 600:1 apare aspectul
lamelar clar. Gradul de dispersie creşte cu
viteza de răcire.
 5. PRELUCRAREA DATELOR

1. Se determină condiţiile de austenitizare (temperatura maximă, durata de

menţinere izotermă, tipul cuptorului folosit).

Tînc Durată Structura Structura

Tip Mediu de înainte de
Proba (°C) menţinere după
cuptor răcire călire
izotermă călire
folosit
(s)
C35 1100 600
C45 1250 600
Apă
41Cr4(40Cr10X 1150 850 electric
(brusc)
)
17MoCrNi14 100o 800

2. Se determină din curbele de călire valorile durității HRC în vederea determinării

probei care are diametrul critic în tabelul următor.

Nr. Duritatea punctelor măsurate (HRC) la distanţa d, mm de la

Probă/ Genera capătul călit frontal al probei Jominy
Simbo toarea
0 5 10 15 20 25 30 35 40
l
a
I / C55
b

a
II / 60 b

HRC
d,mm
3. Se determină valorile durității HRC pentru două generatoare diametral opuse.

Generatoare
Simbol probă a b Duritate (HRC)
37Cr4

25CrMo4
FIŞA CU REZULTATELE LUCRĂRII

GRUPA…………………………………………………DATA…………………..

NUME…………………………………………………..NOTA …..

Criterii de notare:

1. Determinarea dimensiunii medii a grăunților de austenită și a durității medii pentru oţelul

HS 6-5-2, austenitizat la temperatura 1200 ºC şi călit în ulei, folosind ca referință
microstructura oțelului HS 6-5-2 și diagrama de variație a durității Rockwell prezentate mai
jos.(4 pct)

Microstructura oţelului S 6-5-2 (structuri de austenită şi carburi)

Diagrama durităţii Rockwell

 Dimensiunea
Constituent
medie
structural Nr. Duritatea
de Duritatea
grăunți medie
grăunţi (HRC)
intersectați (HRC)
austenită
(µm)

Austenită

2. Determinarea dimensiunii medii a grăunţilor de carbură și a durității medii pentru oţelul HS

6-5-2, austenitizat la temperatura 1220 ºC şi călit în ulei, folosind referință microstructura
oțelului HS 6-5-2 și diagrama de variație a durității Rockwell prezentate mai jos. (4 pct)

Microstructura oţelului S 6-5-2 (structuri de martensită şi carburi)

 Diagrama durităţii Rockwell

Dimensiunea
Constituent
medie
structural Nr. Duritatea
de Duritatea
grăunți medie
grăunţi (HRC)
intersectați (HRC)
austenită
(µm)

Carbură

1. Interpretarea rezultatelor şi a concluziilor. 2 (pct)