Tehnologia Materialelor1 an I, an univ.

2022-2023

LABORATOR DEFORMĂRI PLASTICE

1
Tema experimentală L7

STUDIUL INFLUENŢEI DEFORMĂRII PLASTICE ASUPRA

PROPRIETĂŢILOR MECANICE ALE METALELOR

Consideraţii generale
Procesul de modificare a proprietăţilor materialelor metalice în urma deformării plastice
se numeşte întărire sau ecruisare. Din punct de vedere tehnologic interesează scăderea valorilor
indicilor de plasticitate (alungirea relativă, gâtuirea) şi creşterea celor mecanici (rezistenţa la
rupere şi duritatea).
Întărirea este o stare instabilă din punct de vedere termodinamic, însă la temperaturi normale se
menţine un timp îndelungat. Fenomenul apare mai ales în cazul deformării la rece, dar în cazul unei
deformări repetate la un grad mai mare de deformare el se manifestă şi la temperaturi mai ridicate.
Se constată că, la un anumit grad de deformare, plasticitatea scade astfel încât prelucrarea în
continuare prin deformare plastică nu mai este posibilă existând pericolul apariţiei fisurilor. Prelucrarea
ulterioară devine posibilă doar după restabilirea plasticităţii materialului şi eliminării tensiunilor interne
prin aplicarea unui tratament termic de recoacere de recristalizare.
Pentru a pune în evidenţă fenomenul de ecruisare considerăm cazul forjării libere (figura 7.1).
Forjarea este procedeul de deformare plastică la cald sau la rece prin care se modifică forma şi
dimensiunile unui semifabricat metalic sub acţiunea unei forţe de compresiune aplicată prin intermediul
unor corpuri rigide, forţa putând fi aplicată dinamic sau static. La forjarea liberă deformarea materialului
se poate realiza după orice direcţie în afara direcţiei de aplicare a forţei F.

hi

Desfăşurarea lucrării
Forjarea poate fi efectuată manual sau mecanizat. Utilajele mecanice utilizate sunt ciocanele,
presele şi maşini speciale. Utilajul adecvat se alege în funcţie de masa piesei şi de seria de fabricaţie. În
cadrul lucrării experimentale se va utiliza ciocanul pneumatic cu autocompresie (figura 7.2).
Semifabricatele pentru forjare pot fi sub formă de lingouri, produse laminate sau alte profile debitate
corespunzător.

2
Figura 7.3 Ciocan pneumatic cu autocompresie

3
Ecruisarea materialului prin deformare plastică este influenţată în primul rând de gradul de deformare
plastică şi de temperatura de lucru. Factorul cel mai uşor de determinat ca măsură a ecruisării este
duritatea.
Cu ajutorul ciocanului cu autocompresie se vor deforma trei probe cilindrice de dimensiuni
iniţiale identice, din acelaşi oţel, în următoarele condiţii:
- probă din OL 37 deformat la rece (temperatura ambiantă),
- probă din OL 37 recopt deformat la rece;
- probă din OL 37 deformat la temperatura de 1293 K.
Fiecare probă se deformează cu patru grade de deformare diferite. Se măsoară cu ajutorul unui
şubler diametrul d şi înălţimea h înainte şi după fiecare deformare a probelor iar cu ajutorul unui
durimetru Rockwell cu bilă se determină duritatea suprafeţelor lovite de berbec. Măsurările probei
deformate la cald (inclusiv măsurarea iniţială) se vor efectua după răcirea acesteia, în aer, până la
temperatura ambiantă.

Figura 7.4 Probe și măsurarea durității

Pentru fiecare deformare se calculează gradul de deformare:

hi  hf
i   100 [%]
hi

4
Rezultate experimentale obţinute la forjare liberă Tabelul 7.1

Valori iniţiale

Temperatur
Nr. probă Valori finale

Material
Gradul de
Nr. crt.

T [K]
hi di HRB hf df HRB deformare

a
[m [m [daN/m [mm [mm [daN/m  [%]
m] m] m2] ] ] m2]
1 15,5 20,3 47 35
def la rece
OL 37

2 12 23,2 58 50
293 24 16 12
I 3 9,8 25,2 62,5 59
4 7,4 29 66,5 69
1 15,3 20,5 32,5 37
OL 37
recopt

2 11,5 24,6 41,5 54

293 24 16 12
II 3 10 25,3 53,8 58
4 8 29,8 57,8 66
1 15,4 20,8 28,3 35
def la cald
OL 37

2 129 12,2 23,7 30,4 49

II 24 16 12
3 3 9,1 27 31,5 61
I
4 7,6 30 33,6 68

Se vor compara valorile durităţii celor trei probe înainte și după deformare. Se vor trage
concluzii asupra modului de variaţie a durităţii fiecărei probe şi asupra evoluţiei stării de ecruisare cu
creşterea gradului de deformare corelată cu starea iniţială a materialului şi cu temperatura de deformare.

Bibliografie:
Herman Richard, ş.a. - Aplicaţii specifice în tehnologia materialelor, Editura Politehnica,
Timişoara, 2014, reeditare 2020.
Poze: Laborator Multifuncțional TM, SPM, Facultatea de Mecanică