2.

PROIECTAREA FREZELOR MELC-MODUL

Tema de proiect 2

Să se proiecteze o freză melc-modul pentru finisare (fig. 1) cu un singur început,

pentru danturarea unei roţi dinţate cu numărul de dinţi z = 17, modulul conform numărului din
grupă dat în tabelul de mai jos, elementele cremalierei de referinţă sunt: f = 1, c = 0,25, α =
20, unghiul de înclinare al danturii β = 0, dantura este fără deplasare (corijare) ξ = 0.

Fig. 1. Construcţia şi dimensiunile frezei melc-modul standardizată

Principalele dimensiuni ale frezelor-melc cu destinaţie generală
Numărul Modul Dimensiunile, în mm Număr dinţi, z Canal de pană l, c, c1, k, ω
din grupă m, mm D, h16 z L a b t r mm mm mm mm
1 (22) 3 80 32 71 4 12 7 34,8 1,2 17 15 1,5 3 245'
2 (23) 3,25 80 32 71 4 12 8 34,8 1,2 17 16,5 1,5 3 255'
3 (24) 3,5 80 32 71 4 12 8 34,8 1,2 17 17,5 1,5 3 304'
4 (25) 3,75 90 32 80 4 12 8 34,8 1,2 20 19 2 3,5 320'
5 (26) 4 90 32 80 4 12 8 34,8 1,2 20 20 2 3,5 320'
6 (27) 4,25 90 32 90 4 10 8 34,8 1,2 23 22,5 2 4
315'
7 (28) 4,5 90 32 90 4 10 8 34,8 1,2 23 22,5 2 4
335'
8 (29) 5 100 32 100 4 l0 8 34,8 1,2 25 25 2 4,5
9 (30) 5,5 112 40 112 4 10 10 43,5 1,2 28 27,5 2,5 5 4
10 (31) 6 112 40 112 4 10 10 43,5 1,2 28 30 2,5 5 4
11 (32) 6,5 118 40 118 4 10 10 43,5 1,2 30 32,5 2,5 5 425'
12 (33) 7 118 40 125 5 10 10 43,5 1,2 31 35 2,5 5,5 425'
13 (34) 8 125 40 132 5 10 10 43,5 1,2 35 40 2,5 5,5 430'
14 (35) 9 140 40 150 5 10 10 43,5 1,2 37 45 3 6 440'
15 (36) 10 150 40 170 5 10 10 43,5 1,2 41 50 3 6,5 5
16 (37) 11 160 50 180 5 9 12 53,5 1,6 45 55 3 8,5 520'
17 (38) 12 170 50 200 5 9 12 53,5 1,6 50 60 3 9
525'
18 (39) 14 190 50 224 5 9 12 53,5 1,6 56 70 3 10
19 (40) 16 212 60 250 6 9 14 64,2 1,6 62 80 3 11 525'
20 (41) 18 236 60 280 6 9 14 64,2 1,6 70 90 3 12 530'
21 (42) 20 250 60 300 6 9 14 64,2 1,6 75 100 3 13

Pentru proiectarea frezei melc-modul se propune următorul traseu:

- alegerea numărului de începuturi i ale melcului de bază al frezei melc modul;
 - calcularea pasului în secţiunea normală pn;
- determinarea unghiului de angrenare αn în secţiunea normală;
- determinarea grosimii dintelui sn în secţiunea normală (se ţine seama, de la caz la
caz, de jocul necesar sau de adaosul de prelucrare necesar operaţiei ulterioare);
- determinarea dimensiunilor pe înălţime ale dinţilor pieptenului frezei (af, bf, hf, r1, r2);
- predimensionarea diametrului exterior D' al frezei cu alegerea diametrului dornului
d;
- stabilirea numărului de dinţi zs ai frezei melc-modul;
- alegerea materialului frezei şi stabilirea geometriei constructive a vârfului dintelui
frezei γv, αv;
- calcularea şi alegerea mărimilor detalonării K, respectiv K1;
- determinarea înălţimii totale H a dintelui;
- verificarea diametrului exterior D predimensionat anterior; dacă nu se verifică se
redimensionează;
- verificarea unghiului de aşezare lateral αl;
- calcularea mărimii diametrului cercului de divizare teoretic Dds;
- determinarea unghiului de înclinare β ds a elicei melcului pe cilindrul de divizare
teoretic Dds;
- stabilirea unghiului de înclinare βms a canalului de evacuare a aşchiilor pe cilindrul de
divizare teoretic: βms = βds pentru canale înclinate, βms = 0 pentru canale drepte;
- determinarea, ca element de control al frezei melc în stare nouă, a unghiului de
înclinare βmγ a canalelor de evacuare a aşchiilor pe cercul de divizare de pe faţa de degajare de
diametru Ddγ;
- calculul pasului axial al elicei melcului pA;
- calculul pasului elicoidului canalelor de evacuare a aşchiilor pE;
- stabilirea dimensiunilor şi profilului canalelor de evacuare a aşchiilor, r şi grosimea
C a dintelui;
- determinarea lungimii frezei melc L;
- determinarea profilului frezei melc în secţiune normală αn şi axială αa ţinând seama
de alegerea tipului melcului de bază şi a elementelor tehologice de profilare;
- stabilirea regimului de aşchiere, calculul eforturilor de aşchiere cu verificarea
dornului portfreză.
Desenul de execuţie care finalizează şi materializează calculele de mai sus trebuie să
cuprindă următoarele: desenul frezei melc-modul cu toate detaliile necesare (conform fig.
8.30), profilul ei în secţiune normală şi axială, toate cotate şi tolerate corespunzător; un tabel
cu elementele caracteristice ale roţii dinţate de prelucrat şi ale frezei melc-modul ( m, α0, βd, zr,
pN, pA, ωds, βms, βmγ, zs, af, bf etc.); condiţiile tehnice de execuţie (paralelism, perpendicularitate,
ascuţire, tratament termic, etc.).
Pentru rezolvarea temei de proiect se va realiza un breviar de calcul în MathCAD
(Anexa 1) şi se realizează modelarea 3D a frezei conform materialului privind Proiectarea
frezelor melc-modul.
 2.1. Elementele constructive ale frezelor melc-modul

Freza melc-modul este folosită pentru danturarea prin rulare a roţilor cilindrice cu dinţi
drepţi sau înclinaţi, cu dantura corijată sau necorijată, în orice fel de producţie.
Din punctul de vedere al construcţiei frezele-melc pot fi monobloc sau cu dinţi aplicaţi
(demontabil sau nedemontabil). După calitatea execuţiei sale, frezele-melc pot fi cu flancurile
nerectificate sau rectificate.
Freza melc-modul, fiind o freză profilată, păstrează toate caracteristicile dimensionale
şi constructive ale frezelor detalonate.
Corespunzător schiţei din figura 2.1, principalele elemente dimensionale care trebuie
stabilite sunt: diametrul exterior D; numărul de dinţi z ai frezei; lungimea L; geometria
constructivă şi dimensiunile dintelui αf, γf af, bf, hf; unghiul de înclinare βm a canalelor de
degajare a aşchiilor; diametrul alezajului d;, înălţimea utilă h şi totală H a dintelui; raza de
racordare r; corpul frezei Cf; grosimea dintelui c; mărimea detalonării K; unghiul de profil al
canalului frezei v.

Fig. 2.1. Elementele constructive ale frezelor melc-modul

Diametrul exterior al frezei melc-modul, D, este determinat pe baza următoarelor
considerente: calitatea danturării; durabilitate; cost.
În afara creşterii costului şi al reducerii productivităţii de aşchiere, din toate celelalte
puncte de vedere este bine ca diametrul frezei să fie cât mai mare posibil.
Diametrul exterior, D, se determină conform figurii 15.1 cu relaţiile,

, mm,
(2.1)
unde: H reprezintă înălţimea totală a dintelui, în mm; d - diametrul alezajului, în mm; Cf –
grosimea corpului frezei, Cf ≥ (0,25…0,3)d, în mm; m – modulul danturii, în mm.
 Mărirea diametrului D este limitată şi de dimensiunile locaşului din sania portfreză a
maşinii de danturat în care freza melc se va monta.
La alegerea diametrului exterior trebuie să se ţină seama şi de calitatea frezei melc, de
degroşare sau de finisare, ultimele având diametrul mai mare decât primele.
Diametrul dornului d se alege iniţial, iar în final el este verificat la rezistenţă şi la
deformaţie sub acţiunea eforturilor de aşchiere.
Orientativ, în tabelul 2.1 sunt date câteva valori pentru diametrele exterior D şi al
alezajului d în funcţie de modul şi de calitatea frezei.

Tabelul 2.1. Valori orientative pentru D şi d

Modulul Freza-melc de degroşare Freza melc de finisare
m, mm D, mm d, mm D, mm d, mm
1 … 2,25 60 …70 27 70 - 80 32
2,5 … 4,5 80 … 100 32 90- 112 40
5…9 112 … 140 40 125 - 200 50-60
10 … 14 160 … 180 50 - -

Valorile din tabelul 2.1 se referă la construcţiile de freze melc monobloc.

În proiectarea unei freze melc-modul pentru un anumit produs, considerându-se că se
va realiza o sculă aşchietoare specială, este recomandabil ca diametrul D, ca şi numărul de
dinţi zs, să se aleagă la o valoare superioară celor din STAS 3092-81.
Canalul de pană este dimensionat conform penei longitudinale sau transversale a
dornului portfreză al maşinii de frezat sau după recomandările din STAS 1004-81.
Numărul de dinţi ai frezei melc-modul, zs , care corespunde numărului de cuţite
pieptene ce formează freza-melc, se alege maxim posibil din aceleaşi considerente ca şi
diametrul exterior D. Numărul de dinţi, zs, se poate calcula cu relaţiile,

, (2.2)

unde: z' = 7 pentru freze de degroşare şi z' = 8 pentru freze de finisare; .φ = arc cos [(D -
2∙h)/D], h fiind înălţimea utilă a dintelui frezei melc.
Pentru frezele melc de degroşare numărul de dinţi se ia cel determinat mai sus pentru
cele de finisare se măreşte cu 20%...30%.
Pe baza relaţiilor de mai sus şi a considerentelor de ordin constructiv, numărul de
dinţi zs poate
fi ales în
funcţie de
precizia
prelucrării,
astfel:
zs =
9...12 dinţi
pentru freze
melc de
degroşare;
zs = Fig. 2.2. Determinarea lungimii utile
12...16 dinţi a frezei melc-modul
pentru freze
melc de finisare;
zs = 6...8 dinţi pentru freze melc cu dinţi aplicaţi.
 Pentru frezele de modul foarte mic m = 0,1...l mm, numărul de dinţi este cuprins în
limitele zs = 12...30 dinţi, crescător cu modulul.
Lungimea frezei melc-modul, L, se determină îndeplinind următoarele condiţii:
- să fie mai mare decât proiecţia liniei de angrenare pe linia de rulare a cremalierei
frezei melc, figura 2.2;
- să fie suficient de lungă pentru a se asigura deplasarea axială a frezei în ambele
sensuri în vederea uzurii uniforme a dinţilor ei.
Lungimea minimă, egală cu proiecţia liniei de angrenare pe linia de rulare, este l1f = h
ctg αa .
Pentru asigurarea deplasării axiale se consideră că este suficientă o distanţă l2f = 2 pax
= 2 π max, astfel ca lungimea utilă a frezei Lu se calculează cu relaţia,

(2.3)

Pentru cazurile curente în care α0 =20° şi h = 2,5∙m, lungimea utilă Lu ≥ 13∙m, în care
m reprezintă modulul în secţiune normală.
La această lungime utilă Lu a frezei se mai adaugă şi lungimile lg ale umerilor de
centrare, astfel că lungimea totală L a frezei melc devine: L = Lu + 2 lg,.
Lungimea lg (fig. 2.1) a umerilor (gulerelor) de centrare se alege constructiv lg = 4...6
mm şi cu diametrul D1 mai mic cu (2...3) mm decât diametrul cilindrului la care sunt tangente
canalele pentru aşchii sau se calculează cu relaţia, D1 = (1,5...1,6)∙d.
În cazul frezei melc cu alezaj, din motive tehnologice, se rectifică doar porţiunile de
lungime l, fiind suprafeţele de centrare ale frezei melc pe arborele portfreză al maşinii de
danturat. Lungimea de centrare se alege l = (0,2...0,3)∙L.
Numărul de începuturi i ale melcului se alege în baza următoarelor considerente:
erorile de danturare cresc cu mărirea numărului de începuturi; productivitatea frezării creşte
cu creşterea lui. Ţinând seama de acestea se recomandă: i = 2 (mai rar 3 sau 4) pentru
degroşare; i = l pentru finisări.
Pasul danturii melcului în secţiunea normală pn, care este perpendiculară pe elicea
melcului, se determină cu relaţia, pn = π∙m∙i.
Elementele geometrice ale dintelui pieptenului frezei, măsurate în secţiunea normală
pe elicea melcului, sunt determinate de următoarele relaţii (fig.15.1):
- înălţimea capului dintelui af = b = (f+c)∙m;
- înălţimea piciorului dintelui bf = a+j=(f+c1)∙m;
- înălţimea utilă a dintelui hf = af+bf = (2∙f+c+c1)∙m;
unde: f, c sunt coeficienţi ai cremalierei de referinţă, daţi prin desenul de execuţie al roţii de
prelucrat; c1 este coeficientul de joc la fundul dintelui frezei, pentru a evita interferenţa între
freză şi capul dintelui roţii de prelucrat, valoarea medie c1 = 0,25.
Grosimea dintelui sn (fig. 2.1) este determinată cu relaţiile:
 Fig. 2.3. Geometria părţii active a frezei melc-modul
- sn = π∙m + 2∙j, pentru finisare;
- sn = π∙m + 2∙j - 2∙a, pentru degroşare sau semifinisare;
unde: j reprezintă jocul de flancurile dinţilor în angrenare ce revine roţii prelucrate, fiind dat
în STAS 6273-81 în funcţie de distanţa dintre axe şi tipul ajustajului, j B = 0,1…1 mm; a -
adaosul de prelucrare pe un flanc pentru operaţia ulterioară de finisare a danturii, a = 0,2...0,8
mm.
Geometria constructivă a părţii active dată de unghiurile constructive la vârful
dintelui γf şi αf, figura 2.3.
Ca şi în cazul altor freze profilate, unghiul de degajare la vârf se alege egal cu zero, γf
= 0. Cu toate că valoarea zero a unghiului de degajare nu este cea optimă, ea este folosită
pentru a evita complicaţiile de determinare analitică şi execuţie a profilului dintelui. În
cazul frezelor melc-modul folosite pentru degroşare în vederea îmbunătăţirii condiţiilor de
aşchiere şi a măririi productivităţii, se alege γ f = 5°...10°.
De asemenea, la frezele de degroşare cu modul mare, cu dinţi armaţi cu plăcuţe din
amestecuri de carburi metalice, se alege unghiul de degajare negativ γ f = -3°...-5°.
În cazul în care γf ≠ 0, profilul dintelui se va modifica corespunzător.
Unghiul de aşezare se alege în limitele αf = 8°...12° şi se verifică realizarea unui unghi
de aşezare lateral în limitele αl = 2°...4°, acesta determinându-se din relaţia,

(2.4)

Unghiul de aşezare αf se verifică şi din condiţia realizării unui unghi de aşezare lateral
funcţional αfl în limitele 3...5°, acesta din urmă calculându-se din relaţia,
(2.5)

unde Dx reprezintă diametrul cercului pe care se găseşte punctul considerat.

Mărimea detalonării K se calculează cu relaţia,

(2.6)
Valoarea detalonării K trebuie corelată cu posibilităţile de realizare ale strungului de
detalonat. Se alege cea mai apropiată mărime posibilă, rotunjită în plus, iar dacă sunt
diferenţe mari între cea calculată şi cea aleasă, se verifică unghiul de aşezare real αf care trebuie
 trecut pe desenul de execuţie (nu cel ales iniţial). De asemenea, se vor recalcula unghiurile
laterale αl şi αfl, primul trecându-se pe desenul de execuţie.
În cazul frezelor cu dinţi rectificaţi este necesară o dublă detalonare, figura 3, astfel:
întâi se detalonează prin strunjire cu mărimea K1 plecându-se de la diametrul Dstr > D, pe linia
V’CB, şi apoi urmează o detalonare cu discul abraziv de mărime K la diametrul final D, pe linia
VCA. Punctul C, care delimitează cele două zone detalonate, se găseşte la limita de reascuţire
a dintelui, limită care se află la aproximativ 2/3 din grosimea dintelui. Mărimea detalonării K1
se alege în limitele K1 = (1,2...1,5)∙K. Unghiul de aşezare αf se calculează cu relaţia (6) pentru
mărimea detalonării K realizată prin rectificare. Se recomandă ca segmentul VV’ = 0,5∙(K 1 -
K) astfel ca diametrul fictiv Dstr de la care se începe detalonarea prin strunjire să fie,

(2.7)

Înălţimea totală a dintelui H se calculează cu relaţiile:

- H = hf + K + r pentru cazul simplei detalonări;
- H = hf + 0,5∙(K + K1 )+ r pentru cazul dublei detalonări.
Raza de racordare r de la fundul dintelui frezei melc se alege r = 1...3 mm şi să
îndeplinească condiţia r > 0,3∙Dc/zs, unde Dc este diametrul cilindrului pe care sunt dispuse
centrele razelor de racordare r.
Forma canalelor de evacuare a aşchiilor este dată de unghiul de profil v şi de raza de
racordare r. Unghiul v corespunde frezei cu care se vor executa canalele şi are valori
standardizate (v = 18°; 20°; 30°).
Razele de rotunjire r1 şi r2 de la fundul şi de la vârful dintelui cremalierei frezei melc
(fig. 1) se aleg r1 = 0,38∙m, impusă de construcţia roţii dinţate, şi constructiv r2 = (0,2...0,3)∙m.
Grosimea dintelui c se determină din condiţiile realizării unei rezistenţe mecanice
suficiente şi a asigurării unui număr cât mai mare de reascuţiri, c = (0,7…1)∙H.
Diametrul de calcul al cilindrului de divizare, Dds, reprezintă valoarea diametrului
cilindrului pe care elicea canalului este normală pe elicea dintelui, pe alte cercuri această
condiţie nu este îndeplinită.
Pasul elicoidului canalelor şi pasul elicoidului dinţilor rămânând constanţi, iar
scăderea diametrului odată cu reascuţirile frezei face ca unghiurile de înclinare a celor două
elice pe un cerc oarecare să nu mai păstreze condiţia de egalitate. Cu cât diferenţa între cele
două unghiuri este mai mare, cu atât cresc abaterile de danturare.
Pentru a se micşora pe cât posibil abaterile ce apar la variaţia diametrului frezei, s-a
stabilit arbitrar ca secţiunea în care elicea canalului să fie normală pe elicea melcului, să
corespundă secţiunii mediane a zonei de ascuţire a dintelui frezei melc. Din acest motiv,
diametrul teoretic al cilindrului de divizare, Dd, nu se găseşte în planul feţei de degajare a
frezei neascuţite, ci în planul feţei de degajare a frezei ascuţite la jumătatea domeniului de
reascuţire a dintelui, figura 3.
Dacă se admite că reascuţirile se execută pe arcul unui unghi la centru δ1 = 2∙σ∙δ =
2∙(0,1…0,25)∙δ, diametrul frezei va scădea la ultima reascuţire cu 4∙σ∙K, iar la jumătatea
intervalului de reascuţire, la 1/3 din grosimea dintelui faţă de secţiunea iniţială neascuţită, cu
2∙σ∙K, unde K este mărimea detalonării. Rezultă că diametrul teoretic al cilindrului de
divizare Dds, figura 15.3, se calculează cu relaţia,

, mm, (2.8)

unde: af reprezintă înălţimea piciorului dintelui roţii de prelucrat sau al capului dintelui frezei,
af = 1,25∙m pentru degroşări şi af = 1,2∙m pentru finisări; σ – coeficient de reducere a
diametrului frezei datorită detalonării şi are valoarea medie σ = 0,15.
 La proiectarea şi mai ales la realizarea frezei melc-modul, nu se ţine seama de
diametrul cilindrului de divizare teoretic Dds pe care trebuie să se realizeze unghiul de
înclinare a elicei melcului dat prin calcul (teoretic) şi se foloseşte diametrul cilindrului de
divizare de pe faţa de degajare neascuţită, Dd, care se determină cu relaţia,

, mm. (2.9)

Frezele melc pot avea canale de evacuarea aşchiilor paralele cu axa frezei (drepte),
figura 2.4.a, sau canale înclinate faţă de axa frezei, figura 2.4.b. Acestea au rolul de a realiză
feţele de degajare ale dinţilor frezei şi a profilului acestora. Dacă aceste canale se execută
paralel cu axa frezei, mult mai uşor tehnologic, rezultă o geometrie diferenţiată pe cele două
tăişuri laterale ale fiecărui dinte, figura 4.a. Faţă de direcţia mişcării principale de aşchiere vas
rezultă că unghiul de degajare din stânga să fie pozitiv, iar unghiul de degajare din dreapta să
fie negativ.

Fig. 2.4. Justificarea înclinării canalelor de evacuare a aşchiilor

Pentru egalizarea condiţiilor de aşchiere pe cele două tăişuri laterale, prin egalizarea
unghiurilor de degajare, canalele pentru aşchii se execută perpendicular pe spirele melcului
înclinate cu unghiul ωds = βms faţă de axa frezei melc, figura 2.4.b.
Unghiul de înclinare a canalului de evacuare a aşchiei βms se determină din condiţia
ca pe cilindrul de divizare teoretic de diametru Dds elicea melcului să fie normală pe elicea
canalului, care se determină cu relaţia,

(2.10)

Unghiul de înclinare a canalului de evacuare a aşchiei pe cilindrul de divizare de pe

faţa de degajare neascuţită βm se determină cu relaţia,

(2.11)

Unghiul de înclinare βms este un element de reglare a maşinii de danturat şi el se

marchează pe freza melc, iar unghiul de înclinare βm este un element de control al frezei după
realizarea ei. Valorile sunt relativ apropiate, motiv pentru care în practica curentă, (dar şi din
motive de necunoaştere) ele se confundă. La o proiectare corectă şi în cazul unor unghiuri de
înclinare de valori mari, cum este cazul frezelor melc cu mai multe începuturi sau a celor
pentru danturarea roţilor melcate, diferenţa dintre cele două valori este mare şi trebuie pusă
în evidenţă prin notarea separată a acestora.
Pasul elicoidului canalelor de evacuare a aşchiilor p E, corespunzător unghiului de
înclinare a elicei melcului ωds se calculează cu relaţia,
 , mm. (2.12)

Pasul axial al danturii melcului, pax, ca element de control şi tehnologic, se determină

cu relaţia,

, mm. (2.13)

2.2. Profilul frezei melc-modul

Freza melc-modul are ca suprafaţa primitivă o suprafaţă melcată care poate fi:
evolventică E, arhimedică A sau convolută (NG respectiv ND). Teoretic, din punct de vedere
al angrenării, şi deci din punct de vedere al danturării unei roţi cilindrice cu o freză melc, cel
mai corect este utilizarea melcului evolventic E ca melc de bază pentru realizarea sculei
aşchietoare. Executarea unui melc evolventic ca melc de bază pentru freza melc are
următoarele dezavantaje: are profil rectiliniu doar în secţiunile tangente la cilindrul de bază;
profilarea cuţitului de detalonat cu profil curbiliniu; variaţia profilului la reascuţirea frezei
datorită detalonării. Din motivele expuse, se folosesc pentru realizarea frezelor-melc melcii
arhimedici sau convoluţi.
Melcul arhimedic, de tip A, se prelucrează prin strunjire cu un cuţit cu profilul
rectiliniu în planul axial al melcului, figura 2.5.a, în timp ce pentru melcii convoluţi profilul
rectiliniu va fi în secţiunea normală pe elicea golului, pentru tipul NG, respectiv a dintelui,
pentru tipul ND, ca în figura 2.5.b.
Melcul evolventic are în planul axial un profil curbiliniu format dintr-un arc de
evolventă. Melcul arhimedic în acelaşi plan are un profil rectiliniu. Pentru transformarea
melcului evolventic în melc arhimedic trebuie să se înlocuiască porţiunea de evolventă cu un
segment de dreaptă cu abateri minime posibile.
Profilul melcului evolventic, figura 2.5.c, într-o secţiune axială face parte din arcul de
evolventă ACMB din care este folosită pentru flancul dintelui doar porţiunea CMB. Se
transformă melcul evolventic în melc arhimedic dacă se înlocuieşte curba CMB cu segmentul
de dreaptă CB, orientată sub unghiul αa, care se determină cu relaţia,

Fig. 2.5. Generarea melcului de bază şi stabilirea profilului dintelui frezei melc-modul

, (2.14)
unde: α0 este unghiul de angrenare al roţii de danturat, α0 = 20°; ωds - unghiul de înclinare a
elicoidului melcului pe cilindrul de divizare teoretic de diametru Dds.
Unghiul αa corespunde unghiului de profil al cuţitului cu care se va strunji melcul
arhimedic ce va înlocui melcul evolventic la executarea frezei melc-modul pentru prelucrarea
unei roţi dinţate cu unghiul de angrenare α0 .
Detalonarea acestui melc trebuie făcută cu un cuţit cu profil asimetric ce corespunde
profilului în planul axial al melcului arhimedic detalonat.
Se demonstrează că unghiurile de profil pentru cele două flancuri detalonate, care
corespund şi profilului cuţitului de detalonat, figura 2.5.d, şi se găsesc în planul axial de
profilare sunt determinate de următoarele relaţii:
- pentru freza melc dreapta,

; ; (2.15)

- pentru freza melc stânga

; ; (2.16)

unde: K reprezintă mărimea detalonării; zs - numărul de dinţi (piepteni) ai frezei; pE - pasul

elicoidului canalului de degajare a aşchiilor.
Trebuie remarcat că realizarea corectă a unei freze cu melc arhimedic impune, pentru
ca profilarea să fie corectă, parcurgerea următoarelor etape:
- prelucrarea unui melc arhimedic de bază prin strunjire cu un cuţit profilat cu unghiul
αa;
- detalonarea acestuia se face cu cuţite profilate diferit pe cele două flancuri, cu
profiluri date de unghiurile αdr şi αstg.
Melcul convolut NG sau ND este indicat a fi folosit pentru unghiuri de
Melcul convolut NG sau ND este indicat a fi folosit pentru unghiuri de înclinare ωds <
4…5°. Dintre cele două tipuri de melci convoluţi se recomandă melcul ND.
Cuţitul cu care se face prelucrarea are profilul dintelui cremalierei de referinţă într-un
plan normal pe elicea medie a golului roţii de prelucrat, respectiv al dintelui frezei. Acesta
este profilat cu un unghiul αn egal cu unghiul de angrenare al roţii α0.
Studiile comparative au arătat că folosirea melcului arhimedic dă erori de profil la
roata prelucrată mai mici decât utilizarea melcului convolut. De asemenea, controlul
procesului tehnologic şi al frezei prelucrate este mai uşor şi mai precis.
Pe desenul de execuţie al frezei melc, indiferent de tipul melcului ales, se vor indica
valorile unghiurilor de profil în secţiunea axială αa şi în secţiunea normală αn, între aceste
unghiuri există relaţia de legătură,

(2.17)

Tot ce s-a spus mai sus privind profilarea frezei melc s-a referit la o proiectare de
calitate cu implicaţiile tehnologice pe care le introduce.
Flancarea dinţilor roţilor prelucrate influenţează profilul dinţilor frezei melc, şi
reprezintă o modificare a cremalierei de referinţă a danturii impusă de considerente
funcţionale şi tehnologice. Aceasta se realizează prin teşirea vârfului dintelui roţii prelucrate
pentru îmbunătăţirea angrenării sau prin subţierea piciorului dintelui roţii prelucrate pentru
uşurarea prelucrării de finisare.

2.3. Modelarea 3D al frezelor melc-modul

 Pe baza relaţiilor şi recomandărilor constructive prezentate anterior s-a întocmit un
program de calcul cu soft-ul MathCAD, Anexa 2.1, pentru o freză melc-modul folosită la
danturarea prin rulare a roţilor dinţate cilindrice cu dinţi drepţi sau înclinaţi ce au modulul m =
10 mm.
Cu valorile obţinute din breviarul de calcul s-a trecut la modelarea 3D a frezei melc-
modul cu ajutorul soft-ului Solid Edge, parcurgând următoarele etape:
- se realizează schiţa din figura 2.6.a, care permite obţinerea corpului solid de revoluţie
din figura 2.6.b, cu realizarea suplimentară a canalului de pană;
- cu ajutorul schiţei din figura 2.6.c, care reprezintă profilul cuţitului de strung, se
realizează melcul de bază al frezei, ce este prezentat în figura 2.6.d;
- se realizează schiţa din figura 2.7.a, ce reprezintă modul de conturare a celor 9 dinţi
ai frezei, separaţi prin canalele de evacuare a aşchiilor şi având spatele dintelui conturat prin
cele două curbe de detalonare, prin strunjire şi rectificare;
- se realizează trasarea celor două curbe directoare pe suprafaţa cilindrului cu
diametrul teoretic de divizare, Dds, figura 2.7.b, pe baza coordonatelor punctelor calculate
tabelar în Excel şi prezentate în figura 2.8;
- cu ajutorul schiţei din figura 2.7.a şi a curbelor directoare din figura 2.7.b se
generează suprafaţa din figura 2.7.c, ce permite eliminarea materialului din exteriorul
suprafeţei şi obţinerea dinţilor frezei melc-modul, figura 2.7.d;
- cu ajutorul schiţei dintr-un plan perpendicular pe elicea melcului de bază, ce
reprezintă profilul cuţitului de detalonat, figura 2.9.a, şi a curbei directoare ce are profilul
celor două curbe de detalonare, trasată într-un plan ce trece prin centrul canalului şi este
perpendicular pe planul primei schiţe se realizează detalonarea golului dintre dinţii frezei,
dinte cu dinte, figurile 2.9.a şi b;
- după parcurgerea detalonării fiecărui gol dintre dinţi, pe strung şi pe maşina de
rectificat rotund exterior, rezultă modelul 3D al frezei melc-modul din figura 2.9.c.
Cu ajutorul modelului 3D al frezei melc-modul se realizează desenul de execuţie al
frezei (fig. 2.10) şi se cotează elementele geometrice ale cremalierei de referinţă în plan axial,
secţiunea A-A, şi în plan normal pe elicea melcului, secţiunea B-B.

Fig. 2.6. Modelarea melcului de bază al frezei melc-modul

 Fig. 2.7. Modelarea canalului de evacuarea a aşchiilor şi a detalonării duble

Fig. 2.8. Modul de determinare a punctelor de trasare a curbelor canalului pentru aşchii
 Fig. 2.9. Modelarea detalonării duble a dinţilor frezei melc-modul

Fig. 2.10. Desenul frezei melc-modul cu elementele geometrice ale cremalierei

 ANEXA 2.1.
CALCULUL ELEMENTELOR GEOMETRICE ALE FREZEI MELC-MODUL
A.1.1. Date geometrice ale frezei melc-modul în funcţie de roata dinţată
Fig. 1. Elementele
- numărul geometrice
de începuturi ale frezei melc-modul
ale frezei i  1
- modulul normal al roţii dinţate prelucrată, în mm mn  10

- profilul de referinţă al cremalierei de referinţă:

- unghiul profilului în plan normal, în rad 20  
- coeficientul înălţimii capului dintelui  0   0.349
180
- coeficientul jocului la piciorului dintelui ha  1

c  0.25

În figura 1 sunt prezentate elementele geometrice ale unei freze melc modul ce
trebuie determinate: diametrul exterior D; numărul de dinţi z ai frezei; lungimea L;
geometria constructivă şi dimensiunile dintelui αf, γf, af, bf, hf; unghiul de înclinare
βm a canalelor de degajare a aşchiilor; diametrul alezajului d;, înălţimea utilă h şi
totală H a dintelui; raza de racordare r; corpul frezei Cf; grosimea dintelui c; mărimea
detalonării K; unghiul de profil al canalului frezei v.
A1.2. Calculul elementele geometrice ale frezei melc-modul
A1.2.1. Elementele geometrice ale corpului frezei melc-modul
- diametrul alezajului pentru dorn
d  50
se alege în funcţie de modul, în mm
- diametrul exterior al frezei, în mm D  2  d  4.5  mn  3  148
- se rotunjeşte la o valoare superioară D  150
- numărul de dinţi ai frezei melc-modul, 200
zs   7  8.333
pentru degroşare z' = 7 D
- se rotunjeşte la o valoare superioară zs  9
- lungimea utilă minimă a frezei, în mm Lu  13  mn  130 Lu  140
- lungimea umerilor de centrare,
lg  5
se aleg între 4 şi 6 mm
- lungimea frezei melc-modul, în mm L  Lu  2  lg  150
- diametrul gulerelor de centrare
D1  1.6  d  80
se determină între (1,5...1,7)d
- lungimea porţiunilor de centrare
l  0.25  L  37.5
pe dorn se iau între (0,2...0,3)L
- lăţimea canalului de pană se alege în funcţie de
b  14
diametrul alezajului, 14x8, în mm
- adâncimea canalului de pană se alege în funcţie
t  d  3.8  53.8
de diametrul alezajului, secţiunea penei 14x8 mm

A1.2.2. Elementele geometrice ale părţii active a frezei melc-modul

- înălţimea capului dintelui în

secţiune normală, în mm  
af  ha  c  mn  12.5

- înălţimea piciorului dintelui în

secţiune normală, în mm
c 1  c  
bf  ha  c 1  mn  12.5

- înălţimea totală a dintelui în

hf  af  bf  25
secţiune normală, în mm
- pasul danturii melcului în
pn    mn  i  31.416
secţiunea normală, în mm
- adaosul de prelucrare pe un flancul
a  0.25
roţii la finisare, 2a = 0,2...0,8 mm
jmin  0.4
- jocul dintre dinţi ce revine pe un flanc al
roţii dinţate, STAS 6273, jmin = 0,1...0,8 mm j  0.25  jmin  0.1
 - grosimea dintelui în secţiune
s n  0.5    mn  2  j  2  a  15.408
normală, în mm
- unghiul de degajare se alege γ = 0, pentru creşterea
productivităţii γ = 5...10o dar se complică profilul dintelui   0

8 
- unghiul de aşezare se alege între α = 8...12o, în rad    0.14
180
- verificarea realizării unui unghi de aşezare
lateral între 2...4o,
  
 l  atan tan (  )  sin  0
 l  180
- se verifică valoarea unghiului lateral  lg   2.752

 D
- mărimea detalonării, în mm K   tan (  )  7.359 K  8
zs
Pentru că majoritatea frezelor se detalonează dublu şi prin rectificare se măreşte
detalonarea prin strunjire cu 1,2...1,5 ori.
K1  1.35  K  10.8
- se alege detalonarea prin strunjire K1  11.0
- diametrul fictiv de la care se începe detalonarea prin strunjire
Ds  D  K1  K  153

- diametrul de calcul al cilindrului de divizare se determină din condiţia de a permite

reascuţirea pe 2/3 din grosimea dintelui, σ = 0,1...0,25, în mm
  0.15 Dds  D  2  af  2    K  122.6
- diametrul cilindrului de divizare de pe faţa de degajare neascuţită, în mm
Dd  D  2  af  125
- unghiul de înclinare a elicei melcului, în grade
 mn  i   ds  180
 ds  asin    0.082  dsg   4.679

 Dds 
- unghiul de înclinare a canalului de evacuare a aşchiei, în rad  ms   ds
- pasul elicei canalelor de evacuare a aşchiilor, în mm
  Dds
3
pE   4.706  10

tan  ms 
- unghiul de înclinare a canalului pe cilindrul de divizare de pe faţa de degajare neascuţită,
în grade
 Dd   m  180
 m  atan   
 tan  ms   0.083  mg 

 4.77
 Dds 
 pn
- pasul axial al danturii melcului, în mm pa   31.521
 
cos  ds

- grosimea dintelui şi a golului dintre dinţi în secţiune axială, în mm

sn
s a   15.459 s g  pa  s a  16.061
 
cos  ds

- înălţimea totală a dintelui pentru o rază la fundul dintelui între 1...3 mm, în mm
r  2  
H  hf  K  0.5  K1  K  r  36.5
- verificarea grosimii minime a corpului frezei, Cf > 0,25 d
Cfa  0.25  d  12.5 Cf  0.5  ( D  d)  H  13.5
- grosimea dintelui se poate alege între (0,8...1)H, în mm c min  0.8  H  29.2
- se alege c  33
- razele de racordare r1 şi r2 ale vârfului şi fundului canalului, în mm
r1  0.38  mn  3.8 r2  0.25  mn  2.5
- forma canalelor de evacuare a aşchiilor este dată de unghiul de profil ν şi raza r.
Unghiul ν corespunde unghiului frezei unghiulare cu care se execută canalul şi
poate avea valorile 18, 20 şi 30o.
A1.2.3. Profilul frezei melc-modul
Freza melc-modul are ca suprafaţa primitivă o suprafaţă melcată care poate fi:
evolventică E, arhimedică A sau convolută (NG respectiv ND). În practica curentă
se folosesc pentru realizarea frezelor melc-modul melcii arhimedic (fig.2.a) şi
convoluţi (fig. 2.b). În figura 2.c este prezentată înlocuirea curbei evolventice cu
un segment de dreaptă, iar în figura 2.d modificarea unghiului cuţitului de
detalonat.

Fig. 2. Modul de obţinere a suprafeţei melcate a frezei

 - unghiul profilului segmentului de dreaptă CB (fig. 2.c) pentru melcul tip A, în grade
 tan  0   a  180
 a  atan    0.35  ag   20.062
 cos  ds   

- unghiurile asimetrice ale cuţitului de detalonat pentru melcul arhimedic pe dreapta

 pEtan  a
- dreapta  dr  atan 
    dr  180
  0.352  drg   20.165
 p E  K  zs  tan  
a
 

 pEtan  a    stg  180

- stânga  stg  atan    0.348  stgg   19.959
 pE  K zs tan  a   

- unghiurile asimetrice ale cuţitului de detalonat pentru melcul arhimedic pe stânga

 pEtan  a
- dreapta  dr  atan 
    dr  180
  0.348  drg   19.959
 p E  K  zs  tan  
a
 

 pEtan  a    stg  180

- stânga  stg  atan    0.352  stgg   20.165
 pE  K zs tan  a   

Melcul convolut (NG sau ND) este recomandat pentru ωds < 4 ...5o. Melcul arhimedic dă
erori de profil la roata prelucrată mai mici decât utilizarea melcului convolut.

- unghiul profilului în secţiune normală, în grade

 n  180
   
 n  atan tan  a  cos  ds  0.349  ng 

 19.995

 ndr  180
   
 ndr  atan tan  dr  cos  ds  0.347  ndrg 

 19.892

 nstg  180
   
 nstg  atan tan  stg  cos  ds  0.351  nstgg 

 20.098