TESTE ŞI ÎNTREBĂRI PENTRU VERIFICAREA CUNOŞTIINŢELOR

Capitolul 4 – Fierul si aliajele fier – carbon – (partea - IV)

1) Care sunt categoriile de fonte cenușii modificate clasificate în funcție de forma grafitului ?
După forma grafitului în fonta solidificată se deosebesc trei categorii de fonte modificate:

-fonte modificate cu grafit lamelar;

-fonte modificate cu grafit vermicular;
-fonte modificate cu grafit nodular (sferoidal).

2) Ce modificatori se pot utiliza pentru obţinerea unei fonte cu grafit lamelar ?

a) Si, Al, Ca ;
b) Ce, Mg, Y ;
c) P, Mn, C.

3) Definiți și caracterizați fontele cenușii cu grafil lamelar, vermicular și nodular.

■ Fontele modificate cu grafit lamelar se obţin prin inocularea, înainte de turnare, a unor
modificatori ca Si, Ca, Al (utilizaţi sub formă de ferosiliciu, silicocalciu) care formează în fontă
oxizi ce constituie numeroase centre de cristalizare ale grafitului. Se obţin astfel structuri
perlitice cu grafit lamelar fin şi uniform distribuit.
■ Fontele modificate cu grafit vermicular. Faţă de fontele cenuşii cu grafit lamelar
nemodificate, fonte la care raportul între lungimea şi grosimea lamelelor de grafit este mare, în
fontele care au grafitul sub formă vermiculară (Rm=350…450 N/mm2, A5=2…5%) raportul
dintre lungimea şi grosimea lamelelor (1/ g), este sub 20 şi separările sunt repartizate mai
uniform în masa metalică de bază. Fontele cu grafit vermicular, în care grafitul se prezintă cu
aspect vermicular (Gf 3, conform STAS 6905), adică o formă intermediară între cea lamelară şi
cea sferoidală, au caracteristica 1/ g = 1,5… 10.
■ Fontele modificate cu grafit nodular se obţin prin modificarea cu ceriu, magneziu, calciu
sau yitriu. Pentru modificarea cu ceriu se utilizează fonte având 3,4…4,1% C, 2,0…2,8% Si,
0,3…1,5% Mn, max. 0,5% P şi 0,01% S. adăugarea modificatorilor se face la temperatura de
1350…1450oC când separarea grafitului primar încă nu a început. Pentru nodularizarea într-o
proporţie mai mare a grafitului, tratamentul este susţinut prin adăugarea de ferosiliciu cu
~75%Si (element grafitizant).

4) Care sunt fazele de obținere a fontelor cenușii maleabile ?

Obţinerea fontelor maleabile prezintă două faze: prima dintre acestea constă în turnarea ca
piesă a unei fonte albe a cărei compoziţie se încadrează în limite destul de înguste: 2…3% C,
0,5…1,5% Si, max. 0,5%Mn, max. 0,2% P şi max. 0,1% S. aceasta deoarece, cu toată
necesitatea de a se obţine fontă albă la turnarea pieselor (grafitizarea chiar în mică măsură

1
 influenţează nedorit procesul ulterior de grafitizare prin maleabilizare), conţinutul de elemente
care frânează grafitizarea nu trebuie mărit prea mult pentru a nu îngreuna acest proces în cea de
a doua fază de transformare.
Cea de a doua fază în obţinerea fontelor maleabile constă în tratamentul de maleabilizare
reprezentat în general prin recoacerea de lungă durată a fontei albe la temperaturi înalte,
recoacere prin care se urmăreşte descom-punerea cementitei şi formarea unui grafit de recoacere
dispus sub forma unor aglomerări-cuiburi cu marginile neregulate. Descompunerea cementitei
este parţială sau totală, în funcţie de: timp, temperatura de recoacere, viteza de răcire.

5) Fontele maleabile prezintă grafitul sub formă de:

a) cuiburi;
b) nodule;
c) lamele.

6) În ce constau procedeele de maleabilizare prin grafitizare și prin decarburare ?

Maleabilizarea prin grafitizare, cunoscută şi sub numele de procedeul american constă în
încălzirea fontei albe timp de 50…60 de ore la temperaturi de 950…1000 o C, într-un mediu
neutru (nisip cuarţos, zgură), urmată de răcirea cu o viteză mică, cca. 20 oC/h, până la ~750oC,
răcirea cu o viteză de cca. 2oC/h în intervalul 750…720oC şi continuarea răcirii cu viteze de cca.
20o C/h până la 600o C după care răcirea se desfăşoară în aer liniştit
Maleabilizarea prin decarburare, numită şi procedeul european asociază grafitizarea fontei
albe cu decarburarea, tratamentul efectuându-se în atmosferă oxidantă (împachetare în oxid de
fier). Acest procedeu, mai puţin folosit astăzi, este un tratament termochimic bazat pe
fenomenul de difuzie în stare solidă şi nu dă rezultate foarte bune decât în cazul pieselor subţiri.
Metoda constă dintr-o încălzire timp de 70…100 de ore la temperatura de 900…950C, urmată
de o răcire lentă până la temperatura de 600…650C, iar apoi răcirea în aer liniştit.

7) Care sunt etapele de bază, necesare obţinerii unei fonte maleabile perlitice ?
a) turnarea piesei din fontă albă, urmată de recoacere de maleabilizare prin grafitizare şi
răcire cu 20C / h;
b) turnarea piesei din fontă cenuşie perlitică, urmată de recoacere de maleabilizare prin
grafitizare şi răcire cu 2C / h;
c) turnarea piesei din fontă albă, urmată de o recoacere de maleabilizare prin decarburare
şi răcire în aer liniştit.