ŞTIINŢA ŞI INGINERIA

MATERIALELOR

curs 5

conf.dr.ing. Liana Balteş

baltes@unitbv.ro
@
 Turnarea
• Turnarea este procesul prin care un metal în stare lichidă datorită forţei
gravitaţionale sau a unei alte forţe,
forţe pătrunde într-o
într o formă de turnare
căpătând după solidificare configuraţia acesteia.
• Turnarea metalelor este unul dintre cele mai vechi procedee de prelucrare a
metalelor
t l l fiind
fii d cunoscutt cu 6000 de
d anii în
î urmă. ă
• Principiul turnării este relativ simplu, se topeşte metalul după care se
toarnă într-o formă în care se solidifică prin răcire.
• Turnarea metalelor include turnarea semifabricatelor masive (lingou) şi
turnarea pieselor.
• Avantaje ale turnării:
‐se pot realiza piese cu geometrie complicată, inclusiv geometrie interioară,
-prin unele procedee de turnare se obţin piese finite, care nu mai necesită
prelucrări ulterioare,
‐se poate turna orice metal care prin încălzire ajunge în stare lichidă,
se pot fabrica piese mari de ordinul zecilor şi chiar a sutelor de tone
‐se tone,
‐unele procedee de turnare se pot adapta producţiei de serie mare şi masă.
 Turnarea

• Turnarea lingourilor. Lingourile sunt semifabricate masive obţinute

prin solidificarea metalului lichid în nişte forme metalice numite
lingotiere. Lingourile sunt prelucrate apoi prin forjare sau prin laminare,
forma lingoului
g fiind diferită funcţie
ţ de pprocedeul de pprelucrare pentru
p
care este destinat. Solidificarea lingoului începe la suprafaţa de
contact cu lingotiera si continuă spre axa sa, solidificarea fiind afectată
de fenomene precum contracţia la solidificare sau segregaţia care
creează o neomogenitate chimică şi structurală a lingoului.
• Piesa în vederea turnării poate fi aşezată cf. figurii 1.
• Profilul şi dimensiunile lingotierelor se aleg funcţie de procesul de
deformare plastică ulterior turnării, mărimea agregatului de turnare, tipul
oţelului
ţ care se toarnă.
• Astfel o lingotieră cu secţiune rotundă permite obţinerea unui lingou
destinat fabricării ţevilor, secţiune pătrată pentru sârme, profile,
dreptunghiular pentru table etc. etc Lingotierele pot fi direct conice (cu
baza mare în jos) sau invers conice.
 Turnarea
• Fig.1. Poziţii posibile de turnare a unei piese:
• a - poziţie verticală; b – poziţie orizontală;
• c - poziţie înclinată.

• Fig.2.
Fig 2 După locul de alimentare cu aliaj lichid a
cavităţii formei de turnare, reţelele de turnare
sunt de mai multe tipuri:
• -reţea de turnare directă, (fig.2. a);
• -reţea de turnare orizontală sau
• intermediară, (fig.2.b);
• -reţea de turnare în sifon, (fig.2.c);
• -reţea de turnare etajată, (fig.2.d);
 Turnarea
• De asemenea pot fi prevăzute cu maselote care asigură la partea
superioară a lingotierei un rezervor suplimentar de metal lichid cu rol
de prevenire a apariţiei retasurii un defect datorat contracţiei la
solidificare.

Fig.3. Acţiunea maselotei de îndepărtare

a retasurii principale

• Funcţie de tipul turnării: directe sau în sifon.

• Turnarea directă prezintă inconvenientul că pe pereţii lingotierei apar
picături metalice datorită împroşcării, care se imprimă pe suprafaţa
lingoului sub formă de stropi reci.
• Procedeul este utilizat la turnarea lingourilor mari deoarece lingourile
mici ar solicita dispozitivul de închidere a recipientului de turnare (oala
de turnare).
 Turnarea
Turnarea continuă
• Turnarea continuă este un proces de turnare de mare productivitate
prin care se obţin brame turnate continuu. Bramele sunt produse
lungi (2-6 m) cu secţiune dreptunghiulară cu grosimea mai mare
de 150 mm şi lăţimea mai mare de 1000 mm. După turnare
bramele pot intra direct în laminare pentru obţinerea tablelor
groase. Turnarea continuă
i a îînlocuit
l i aproape în î totalitate
li turnarea
lingourilor deoarece economiseşte timp şi energie.
• Un lingou mare se răceşte în 10 10-12
12 ore, iar deformarea plastică prin
laminare presupune reîncălzirea acestuia.
• Oţelul lichid este adus la maşina de turnare continuă în recipiente de
turnare. O maşină de turnare are două astfel de recipiente, aşezate pe
un turn rotitor, din primul recipient se toarnă, celălalt, plin este în
ş p
aşteptare.
 Turnarea
• Oţelul lichid curge într-un distribuitor căptuşit cu cărămidă
refractară, care poate alimenta unul sau mai multe fire de turnare. Din
distribuitor oţelul lichid ajunge în cristalizator (fig.4.).
• Cristalizatorul este un recipient confecţionat din cupru, are pereţi dubli
răciţi cu apă şi care se află într-o mişcare oscilantă pe verticală
verticală. Oţelul
lichid curge din distribuitor în cristalizator prin intermediul unor tuburi
din grafit imersate în cristalizator. La contactul cu pereţii
cristalizatorului
i t li t l i oţelul
ţ l l se solidifică
lidifi ă subb forma
f uneii cruste
t care nu aderă
d ă
datorită mişcării oscilante a cristalizatorului. Această crustă creşte pe
măsură ce brama coboară.
• Accelerarea acestui proces se face într-o cameră de răcire prin stropire
cu apă. Brama turnată continuu este sprijinită de un sistem de role. După
d epta e b
îndreptare brama
a a este tătăiată
ată laa dimensiune
d e s u e cu ajutorul
ajuto u unui
u u sistem
s ste de
debitare cu flacără oxiacetilenică. Amorsarea procesului de turnare
continuă se face cu ajutorul unei brame false care se introduce pe firul
curb în sens invers sensului de deplasare a bramei reale şi care obturează
cristalizatorul. Se începe turnarea oţelului brama falsă coboară, în urma
ei venind brama reală.
 Turnarea
• Fig.4. Maşina de turnat continuu cu fir curbat
 Turnarea

Noţiuni de teoria proceselor de turnare

• Procesul de turnare începe logic cu realizarea formelor de turnare. O

formă conţine o cavitate a cărei geometrie determină geometria
ulterioară a ppiesei turnate. Această cavitate trebuie pproiectată uşor
ş
supradimensionată, în principal pentru a permite contracţia
metalului în timpul solidificării. Cum fiecare metal în parte are
coeficienţi de contracţie diferiţi forma va trebui proiectată pentru
fiecare metal în parte. Formele se realizează din diferite materiale.
• În cadrul procesului de turnare se încălzeşte metalul la o temperatură
suficient de mare pentru a trece complet în stare lichidă după care se
toarnă direct în cavitatea formei de turnare (fig.5.).
• După turnare metalul topit din formă începe să se solidifice; în timpul
solidificării apar transformări de fază care se fac cu disipare de
căldură.
 Turnarea

• Fig.5. Forme de turnare a. deschisă, b. închisă cu reţea de turnare

• După solidificare piesa astfel obţinută se scoate din formă fie prin
distrugerea formei (forme temporare), fie prin desfacere, în cazul
formelor permanente metalice realizate din două sau mai multe părţi.
• Formele temporare se realizează din amestecuri de formare, compuse
din nisip şi un liant, de cele mai multe ori un material argilos şi apă.
Aceste forme se utilizează la o singură turnare.
 Turnarea
• Deşi formele de metalice permanente se utilizează pentru mai multe
turnări ele sunt mai scumpe datorită prelucrărilor complexe pe care le
turnări,
necesită realizarea lor. De aceea procedeul de turnare cel mai utilizat este
procedeul de turnare în forme temporare.
Formele temporare
• O astfel de formă este prezentată în figura 5.b. Cele două semiforme
sunt separate prin intermediul unui plan de separaţie care de cele mai
multe ori, este şi planul de simetrie al piesei. Forma se realizează
utilizând un model din lemn, plastic sau metal cu o formă similară cu a
piesei ce va rezulta din turnare.
turnare
• În general sunt supradimensionate pentru compensarea contracţiei la
solidificare a metalului din formă dar şi pentru a compensa cantitatea de
metal ce va fi îndepărtată prin prelucrări mecanice ulterioare.
• Aceste prelucrări sunt necesare fie pentru a asigura o calitate superioară a
suprafeţei piesei, precizie dimensională sau pentru a realiza detalii care
nu se pot obţine direct din turnare (caneluri, canale de pană, găuri cu
diametre mici, filete etc.
 Turnarea
• Practic cavitatea formei se va realiza prin extragerea acestui model, la
fel realizat din două jumătăţi (semimodele) asamblate şi centrate la
nivelul planului de separaţie, dintr-o masă de amestec de formare aflat
într-o ramă de formare. Cavitatea formei de turnare dă metalului lichid
prin solidificare configuraţia exterioară a piesei turnate.
• Configuraţia interioară este dată de miezul formei.
• Reţeaua
R ţ de
d tturnare (fig.6.)
(fi 6 ) - este
t un canall sau o reţea
ţ d de canale l prin
i
care fluxul de metal topit ajunge din exteriorul formei în cavitatea
acesteia. Reţeaua de turnare prezintă o pâlnie de turnare cu piciorul
pâlniei de turnare prin care metalul ajunge în canalul de alimentare,
canalul colector de zgură şi de aici în cavitatea principală a formei.
Pâlnia de turnare este construită p pentru a ppermite curgerea
g liniştită
ş a
metalului în formă. În general pâlnia de turnare are formă conică, dar ea
poate prezenta şi alte forme.
• Sunt situaţii în care reţeaua de turnare conţine şi o maselotă care este de
fapt o rezervă de material prevăzut pentru a umple golurile rezultate
datorită contracţiei la solidificare.
 Turnarea
Fig.6.A. Elementele reţelei de turnare: 1. pâlnia de turnare, 2. canalul
colector de zgură, 3. canale de alimentare, 4. piesa turnată, 5. maselotă

Fig.6.B.Picioare
g de turnare speciale:
p
a-reţea cu picior subdivizat; b-picior în
serpentină; c-picior în spirală.

Fi 6 C Filtre
Fig.6.C. Fil sită
i ă pentru reţinerea
i zgureii
 Turnarea
Încălzirea metalului pentru topire
• Pentru
P t îîncălzire
ăl i se folosesc
f l diferite
dif it tipuri
ti i ded cuptoare
t care săă
furnizeze temperatura necesară topirii. Energia calorică necesară este
formată din:
‐ căldura pentru ridicarea temperaturii metalului până la punctul de
topire.
‐ căldura
ăld de
d topire
i pentru trecerea metalului
l l i din
di stare solidă
lidă în
î stare
lichidă
- căldura necesară pentru ridicarea temperaturii metalului topit la
temperatura de turnare.
Turnarea metalului topit
• Introducerea metalului topit în formă este un punct critic în procesul
de turnare deoarece materialul trebuie să rămână fluid până în
momentul în care întreaga formă, oricât de complicată ar fi, va fi
plină. Factorii care influenţează turnarea sunt: temperatura de
turnare, viteza de turnare şi turbulenţa.
 Turnarea
• Temperatura de turnare - este temperatura metalului topit în momentul
introducerii lui în formă. Importantă este diferenţa dintre temperatura de
turnare şi temperatura de început de solidificare a materialului respectiv
ppunctul de topire
p al metalului p pur sau temperatura
p lichidului p
pentru un
aliaj. Această diferenţă de temperatură este numită adesea subrăcire.
• Viteza de turnare - se referă la viteza volumetrică cu care materialul
pătrunde în formă.
formă Dacă această viteză este prea mică materialul se poate
solidifica înainte ca întreaga cavitate a formei să fie complet umplută, iar
dacă este prea mare poate apărea fenomenul de turbulenţă cu implicaţii
majore
j în
î procesull de
d turnare.
t
• Turbulenţa - este dată de variaţii ale vitezei în structura transversală a
curentului de metal topitp şi
ş care ppoate genera
g curenţiţ neregulaţi
g ţ în loc de
o curgere liniară. O curgere turbulentă a metalului în formă determină o
serie de probleme precum eroziunea formei care determină apariţia în
piesă a incluziunilor nemetalice
nemetalice, problema fiind cu atât mai gravă dacă se
produce o curgere turbulentă în cavitatea principală a formei
 Turnarea
• O curgere turbulentă accelerează producerea oxizilor metalici care se vor
regăsi ca defecte în piesele turnate.
• Pâlnia de turnare trebuie să aibă o secţiune variabilă descrescătoare
care conduce la accelerarea metalului pe măsură ce coboară în piciorul
pâlniei de turnare.
• Dacă secţiunea ar creşte ar determina practic antrenarea de volume de
aer, cu efecte
f t dintre
di t celel maii nedorite
d it (goluri,
( l i oxizi,i i turbulenţe,
t b l ţ etc.).
t )
• Fluiditatea
• Fluiditatea este o caracteristică a metalului topit care indică capacitatea
acestuia de a umple o formă înainte de solidificare. Fluiditatea este
inversul vâscozităţii. Pe măsură ce fluiditatea creşte vâscozitatea scade şi
invers Există metode normalizate în vederea determinării fluidităţii
invers.
metalului topit ca de exemplu forma spiralată (fig.7) unde se măsoară
lungimea canalului înainte de solidificare.
• Factorii care influenţează fluiditatea sunt : timpul de solidificare,
compoziţia chimică a metalului, vâscozitatea metalului.
 Turnarea
• Fluiditatea este afectată în bună măsură de temperatura de turnare
care cu cât este mai mare cu atât fluiditatea este mai bună. Totuşi o
creştere a temperaturii de turnare conduce la creşterea
susceptibilităţii la oxidarea materialelor cu efecte dintre cele mai
nedorite, precum şi o structură de turnare neadecvată.
• Compoziţia chimică de asemenea influenţează fluiditatea, astfel,
metalele
l l cu punct de d topire
i fix
fi au o fluiditate
fl idi foarte
f bună,
b d
de
asemenea aliajele eutectice. Spre deosebire de acestea aliajele cu
solidificare într-un interval de temperatură
p au fluiditatea variabilă
încetinită de prezenţa în faza lichidă a cristalelor de fază solidă, a
căror volum este din ce în ce mai mare cu scăderea temperaturii.

•
• Fig 7 Formă spirală pentru
Fig.7.
• determinarea fluidităţii
 Turnarea
• Timpul de solidificare
• Atât în cazul metalelor pure cât şi în cazul aliajelor, solidificarea se
desfăşoară în timp. Timpul total de solidificare este timpul necesar ca
metalul topit să se solidifice după turnare.
turnare
• Acest timp depinde de mărimea şi forma piesei turnate
TTS=Cm (V/A)2
( )
unde : TTS - timpul total de solidificare, Cm - coeficient care depinde de
materialul din care este făcută forma, proprietăţile termice ale
t it ii temperatura
topiturii, t t de
d turnare
t ( Cm
C se determină
d t i ă experimental),
i t l) V -
volumul piesei, A - suprafaţa piesei turnate
TUF =V/Q
V/Q
unde: TUF - timpul de umplere a formei, V.- volum cavitate, Q - debitul
de metal lichid. TUF calculat cu această ecuaţie va fi considerat
minim
i i deoarece
d relaţia
l i nu ţine
i cont de d frecarea
f metalului
l l i în
î formă
f ă sau
eventualele ştrangulări în formă.
 Turnarea
• Această relaţie permite proiectarea maselotelor care pentru a putea
îndeplini funcţia de rezervor suplimentar de metal lichid trebuie să
aibă timpul total de solidificare mai mare decât al piesei principale.
• Contracţia la solidificare
• Contracţia la solidificare se produce în trei etape: contracţia lichidului
în timpul răcirii înainte de solidificarea totală, contracţia în timpul
transformării de fază numită şi contracţia la solidificare, contracţia
piesei turnate la răcire până la temperatura ambiantă (fig.8.).

Fig.8.
Contracţia
la
solidificare
 Turnarea
• Valori pentru contracţia la solidificare şi contracţie termică

• În aceste condiţii la realizarea modelelor şi a cutiilor de miez se va

ţine seama de contracţia la solidificare. Practic se măresc
dimensiunile formei cu un adaos de contracţie de care se ţine
seama lal construirea
t i modelului.
d l l i
• Adaosurile de contracţie deşi nu se trec pe desenul modelului sunt
considerate pprin utilizarea unui metru special
p numit metru de
modelărie mai lung decât metrul standard, special pentru fiecare
material în parte.
 Turnarea
• Pentru evitarea efectelor nedorite ale contracţiei la solidificare respectiv apariţia
retasurilor,
t il formele
f l se execută
tă în
î aşa fel
f l încât
î ât săă se producă
d ă solidificarea
lidifi dirijată
di ij tă în
î
zonele cu cel mai mare volum de material respectiv cele care solidifică ultimele şi
sunt expuse la apariţia retasurilor. Pentru aceasta se utilizează maselote şi sisteme
de răcitori ( tije metalice ) care pot fi interni sau externi.
externi Răcitorii interni
determină solidificarea materialului ce intră în contact cu aceştia, răcitorii externi
se aşează în formă astfel încât transferul de căldură în zona lor să se facă mai rapid.
• Amplasarea maselotelor în formă se face în nodurile termice (fig.9). (fig 9) Se observă
că prin amplasarea maselotei retasura se formează în afara piesei respectiv în
rezervorul de metal care se solidifică ultimul.

Fig.9. A.Retasuri în piesele turnate: a. retasuri în noduri termice, b. răcitori externi

pentru evitarea retasurilor prin răcire dirijată
 Turnarea

Fig.9. B. Clasificarea retasurii în piesele turnate: a - retasură deschisă (golul de

solidificare haşurat); b - retasură deschisă şi laterală; c,d - retasură închisă constituită
din mai multe goluri; e,
e f - retasură principală şi secundară,
secundară axială (în axa termică);
g -retasură axială.
Fig.9. C. Principalele tipuri
d microretasură:
de i t ă
a- dispersată(interdendritică);
b-zonală (în axa termică sau
axială);c-zonală (în noduri
termice);d-zonală (de
vecinătatea alimentatorului)
 SUBIECTE
• Turnarea continuă.
• Turnarea în forme temporare (miez, model, reţea de turnare,
temperatura de turnare, viteza de turnare şi turbulenţa).
• Turnarea
T (fl idit t timpul
(fluiditatea, ti l de
d solidificare,
lidifi contracţia
t ţi la l
solidificare).