Turnarea

Determinarea unor proprietăţi tehnologice de turnare ale metalelor şi aliajelor

Turnarea este procedeul tehnologic de realizare a pieselor prin introducerea unui

material metalic în stare lichidă într-o cavitate special executată. Prin solidificarea topiturii
rezultă piesa tunată care reproduce configuraţia şi dimensiunile cavităţii.
Forma de turnare reprezintă un ansamblu compus de obicei din două
părţi(semiforme), care conţine o cavitate având configuraţia şi dimensiunile foarte
apropiate de cele ale piesei care se vrea obţinută.
Forma temporară reprezintă forma de turnare ce se execută din amestec de formare
obişnuit(nisip şi argilă) sau special (nisip şi liant special) şi care este folosită la o singură
turnare, distrugându-se pentru extragerea piesei turnate.
Forma semipermanentă este forma de turnare ce se execută din ciment, ipsos,
şamotă, şi care este folosită la câteva turnări după uşoare reparaţii intermediare.
Forma permanentă reprezintă forma de turnare metalică din fontă, oţel sau aliaje
neferoase sau diferite răşini, folosită la un numar foarte mare de turnări(sute,mii,zeci de
mii) fără a necesita reparaţii intermediare.
Suprafaţa de separaţie-suprafaţa, de obicei, plană, care separă semiformele.
Formarea-operaţia tehnologică manuală sau mecanizată ce constă în realizarea
formei de turnare.
Amestecul de formare este materialul granular folosit la materializarea formelor
temporare, fiind compus din nisip cuarţos, argilă şi apă- În cazul amestecului de formare
obişnuit.
 Turnarea

Reţeaua de turnare este ansamblul de canale prin care materialul topit pătrunde în
cavitatea de turnare. Pentru formarea reţelei de turnare se utilizează modele
corespunzătoare.
Răsuflăturile denumesc ansamblul de canale special executate în forma ed turnare
prin care se asigură eliminarea aerului şi a gazelor rezultate la turnare .
Modelul este elementul folosit la formare, având configuraţie şi dimensiuni
apropiate de cele ale piesei turnate.El se execută din una,două,(semimodele) sau mai multe
părţi,în funcţie de configuraţia geometrică a piesei.
Miezul este o parte distinctă a formei de turnare, cu ajutorul căruia se obţine
configuraţia interioară a pieselor turnate.
Turnabilitatea este o mărime relativă, apreciată comparativ, pe tipuri de
materiale.Se exprimă prin calificative:foarte bună, bună, satisfăcătoare, slabă,
necorespunzătoare.Proprietăţile fizice care influienţează turnabilitatea sunt:
fuzibilitatea,fluiditatea, tensiunea superficială, contracţia la solidificare etc.
Fuzibilitatea este proprietatea metalelor şi aliajelor de a trece în stare topită printr-
un aport minim de căldură din exterior.Cantitativ, fuzibilitatea este exprimată prin
temperatura de topire, specificată fiecărui material în parte.Din acest punct de vedere se
deosebesc materiale greu fuzibile(Ttop>1000°C) ca W,V,Ti,Co şi uşor fuzibile(Ttop<1000 C)
ca Al,Pb,Sn.
Tensiunea superficială este forţa care se manifestă tangenţial la suprafaţa lichidelor
datorându-se interacţiunii dintre atomii de la suprafaţa lichidului şi cei din interiorul lui.
 Turnarea

Fluiditatea este proprietatea materialului aflat în stare lichidă/vâscoza de a curge cu

uşurinţă şi a umple cavitatea de turnare.Fluiditatea depinde de elementele implicate în
procesul de turnare.

Elementele Caracteristicile Fluiditatea creşte

procesului fizice pentru:
Materialul topit Vâscozitatea Redusă
Tensiunea
superficială
Conductibilitatea
termică
Căldură latentă de Ridicată
solidificare
Mărimea Mic
intervalului de solidificare
Gradul de Redus
impurificare
Forma de turnare Conductibilitatea Redusă
termică
Calitatea Bună
suprafeţelor
Temperatura de Redusă
turnare
Viteza de turnare

Contracţia la solidificare este proprietatea materialelor metalice de a-şi micşora

volumul în timpul solidificării.Contracţia specifică este valoarea procentuală a contracţiei
metalului din momentul umplerii formei până la atingerea temperaturii ambiante.

Valorile contracţiei liniare k, pentru aliajele turnate uzuale.

 Turnarea

Aliajul K[%] Aliajul K[%] Aliajul K[%]

Fonta 1,00 Oţel 2,50 Al-Cu 1,25
cenuşie manganos
Fonta 1,50 Oţel silicios 1,88 Si-Al 1,00
maleabilă
Fontă grafit 1,25 Bronz Sn 1,25 Aliaje Mg 1,25
nodular
Oţel carbon 2,00 Bronz Al 1,50 Aliaje Zn 1,50

Modul de lucru

Cea mai raspândită metodă pentru determinarea fluidităţii este proba spirală.Aliajul
se toarnă într-o formă de turnare având cavitatea în formă de spirală( cu secţiune
constatnă).Pentru realizarea formei se va folosi placa model prezentată în fig 7.5.
 Turnarea

Fluiditatea se apreciază pe baza lungimii porţiunii din spirală umplută cu aliaj până
la solidificare.Pentru a termina uşor această lungime, pe modelul spiralei s-au prevăzut
repere din 50 în 50 mm.Forma de turnare a probei spirală se ralizează conform tehnologiei
aplicate formelor temporare din amestec de formare obişnuit.
Pentru a asigura aceleaşi condiţii de umplere a formei se recomandă turnarea prin
intermediul unui filtru cu trei orificii de ø=6mm.Se efectuează turnarea metalului în formă
iar după solidificarea probei se dezbate forma şi se fetermină lungimea spiralei , în mm.
Se compară lungimea spiralei astfel obţinute, cu lungimile altor spirale, obţinute
anterior, în alte condiţii, trăgându-se astfel concluzii privind fluiditatea aliajului turnat în
dicersele cazuri considerate.

Utilaj folosit:

Topirea materialelor metalice în laborator se face cu un cuptor cu flacără, basculant,

a cărui schemă de principiu este prezentată în figura 7.2.Încărcarea cuptorului se face în
proporţii mici, în cuptorul preîncălzit, astfel încât materialul introdus să nu se oxideze prea
mult.
 Turnarea

Formule de calcul folosite:

Valoarea relativă a volumului retasurii Vret (în %) se calculează cu relaţia

Vret=(Vr/Ve)x100, [%]
Unde Vr este volumul absolut al retasurii;Ve este volumul geometric al epruvetei
fără retasură.

Variaţia contracţiei liniare finală se calculează cu relaţia:

KLS=(Kat/lo)x100 [%]
Unde Kat este concentraţia absolută; lo este dinstanţa iniţială între repere(200mm).

Obtinearea pieselor semifabricate prin turnare(turnarea în forme temporare

din amestec de formare obişnuit, turnarea în forme coji, turnarea în forme
permanente fără suprapresiune)
 Turnarea

Se vor analiza trei procedee de turnare pentru a se putea face apoi o analiză
comparativă a pieselor-semifabricat obţinute prin aceste procedee, din mai multe puncte de
vedere.

Turnarea în forme temporare din amestec de formare obişnuit.

În figura de mai sus se prezintă o formă temporară din amestec de formare

obişnuit.Cavitatea de turnare 1 are configuraţia piesei 1’, care se toarnă. Miezul 2, sprijinit
pe mărcile 3, determină configuraţia interioară a piesei 2’.Reţeaua de turnare 4 serveşte la
introducerea metalului sau aliajului lichid în formă, iar canalele de aerisire 5 şi răsuflătorile
6 sunt necesare pentru evacuarea gazelor.Ramele 7 şi 8 sunt umplute cu amestec de
formare îndesat, amestec de model 9-lângă cavitate şi amestec de umplere 10- în restul
formei.Partea formei, cuprinsă în partea de sus reprezintă semiforma
superioară12.Suprafaţa X-X care desparte forma în cele 2 semiforme se numeşte suprafaţă
de separaţie.
 Turnarea

Materiale folosite cel mai des la confecţionarea modelelor sunt:lemnul sau

metalul(aliaje de aluminiu, bronz, fontă).Mai rar se folosesc:gipsul,masele
plastice,cimentul.Pentru a le proteja de umiditate şi a le masca, modelele se vopsesc în
culori convenţionale de identificare.Astfel pentru piesele din fontă se foloseşte culoarea
roşie, pentru piesele din oţel albastru, iar pentru neferoase culoarea galben.
Miezurile sunt utilizate pentru a obţine configuraţia interioară a pieselor turnate şi se
pot folosi miezuri permanente sau temporare.

Turnarea în forme coji cu modele uşor fuzibile.

Specific pieselor realizate prin acest procedeu de turnare este absenţa planului de
separaţie, datorită faptului că nu este necesară demularea(modelul este extras din cavitatea
formei prin lichefiere, de aceea procedeul este denumit turnarea cu „modele
pierdute”).Procedeul are o mare accesibilitate, deoarece el nu necesită maşini sau utilaje
specifice.Exemple de piese tipice a fi obţinute prin acest procedeu sunt: piese de mecanică
fină pentru maşini de scris şi de cusut, mecanisme de arme, instrumente medicale, piese de
tehnică dentară, piese pentru calculatoare, palete de tur bină, ghiduri de undă, came,
clicheţi, roţi dinţate, pârghii.
 Turnarea

Schema de principiu a acestui procedeu este următoarea:

Turnarea în forme permanente(cochile) fără suprapresiune.

Formele permanente utilizate pentru turnarea aliajelor prin cădere liberă poartă uzual
denumirea de cochile. Cochilele pot fi în construcţie monobloc, când sunt destinate
realizării pieselor cu configuraţie simplă, care pot fi extrase din formă pe la unul din
capete(lingouri mici, semifabricate) sau asamblate, după un plan de separaţie, cu miezuri
demontabile.Cochilele se confecţionează din materiale care pt prelua şocuri termice
alternative şi care au o stabilitate bună la coroziunea exercitată de topiturile metalice.Pe
lângă materialele clasice(fonte perlitice, feritice, oţeluri înalt aliate cu Cr,Ni,V),la
confecţionarea cochilelor se pot folosi şi materiale nemetalice precum grafitul şi
materialele metaloceramice.O soluţie distinctă este utilizarea aliajelor pe bază de aluminiu,
la care suprafeţele active se pot acoperi cu straturi dure refractare metaloceramice de
Al2O3.

Utilajul folosit este identic cu cel utlizat la determinarea unor proprietăţi ale
metalelor şi aliajelor în stare lichidă.
 Turnarea

Modul de lucru

Tehnologia de tunare în forme temporare din amestec de formare obişnuit.

Etapele ce trebuie parcurse:
a.executarea semiformei interioare ce cuprinde următoarele faze:
*aşezarea pe placa de formare a ramei inferioare cu urechile de centrare în
jos;
*introducerea unui strat de amestec de model de 20...30 mm grosime;
*introducerea amestecului de umplere până la completarea semiformei şi
îndesarea acestuia;
*surplusul de amestec de formare se îndepărtează prin răzuire cu o riglă de
lemn(răzuitor), ghidată pe marginile superioare ale ramei;
b.se obţine astfel o suprafaţă plană necesară pentru aşezarea corectă a semiformei pe
planşetă sau pe patul de turnare.
*cu ajutorul vergelei de oţel se execută canalele de aerisire, ce vor permite
evacuarea gazelor degajate în timpul turnării;
*se centrează si fixează semimodelul superior, prin intermediul cepurilor de
centrare, de semimodelul inferior şi se asamblează rama superioară, cu rama inferioară,
prin intermediul bolţurilor de fixare;
*se fixează modelul reţelei de turnare(piciorul pâlniei, eventual canalul de
distribuţie) şi al răsuflătorilor;
*se pudrează cu pudră de izolaţie atât modelul cât şi întreaga suprafaţa de
separaţie;
*se introduce şi se îndeasă amestecul de model şi amestecul de umplere;
*se îndepărtează surplusul de material şi se realizează canalele de aerisire;
 Turnarea

*cu ajutorul lanţetei se realizează pâlnia de turnare cu pragul respectiv şi

pâlniile răsuflătorilor, apoi se extrag modelele piciorului pâlniei şi răsuflătorilor;
*se ridică semiforma superioară şi se roteşte cu 180°, aşezând-o pe placa de
formare;
*în semiforma inferioară se execută alimentatoarele,cu ajutorul lanţetei;
*se realizează demularea(extragerea celor două semimodele);
*se aşează miezul, prevăzut cu mărcile de miez şi armătura, în semicavitatea
inferioară de turnare, pe suprafeţele obţinute cu ajutorul mărcilor modelului;
*se asamblează cele două semiforme de-a lungul suprafeţei de separaţie X-X
obţinându-se cavitatea de turnare;
*turnarea propriu-zisă;
*dezbaterea formei de turnare şi extragere piesei turnate;
*detaşarea mecanică sau termică a maselotelor şi a reţelei de turnare;
*polizarea zonelor piesei turnate în care s-a realizat operaţia precedentă;
*curăţire mecanică;
*control final.

Tehnologia de turnare în forme coji cu modele uşor fuzibile

Etapele ce trebuie parcurse sunt:
*executarea modelului fuzibil pentru turnarea piesei 1;
*asamblarea modelului;
*asamblarea modelului pe o tijă metalicăde înciorchinare;
*relizarea formei coji;
*demularea se extrage mai întai tija de înciorchinare, apoi se
încălzeşte forma în abur sau aer cald la 60..120°C pentru topirea modelului;
*uscarea formelor se face după un ciclu de lucru bine determinat, prin
încălzirea progresivă şi menţinerea formei între 50..250°C;
 Turnarea

*calcinarea formelor se face prin arderea formelor cojii în cuptor în scopul

consolidării crustei;
*împachetarea formelor în vederea turnării;
*preîncălzirea formelor în vederea turnării.

Tehnologia de turnare în forme permanente fără suprapresiune.

Etapele ce trebuie parcurse sunt:
*verificarea sumară a calităţii suprafeţelor generatoare ale piesei;
*verificarea centrării şi închiderii cochilei;
*pregătirea formei metalice pentru operaţia de turnare;
*depunerea pe suprafeţele active ale cochilei a unui derivat al petrolului
pentru a uşura extragere piesei;
*închiderea şi blocarea semiformelor;
*turnarea propriu-zisă;
*extragerea piesei după solidificarea metalului turnat;
*tăierea reţelei de turnare şi a răsuflătorilor;
*curăţirea piesei;
*controlul final.