8.

ELEMENTE DE MĂSURĂ

8.1. Generalităţi cu privire la elementele de măsură

Până la apariţie microprocesoarelor, prelucrare informaţiilor de măsurare precum şi luarea
unor decizii se făceau exclusiv în interiorul mijlocului de măsurare, de către operatorul uman. În
ultimul timp în legătură cu apariţia calculatoarelor personale marele firme, care se ocupă cu
producerea sistemelor de măsurare, produc calculatoare utilizate pentru:
- achiziţii de date din sistemele industriale;
- reglarea şi supravegherea unor parametri sau instalaţii a procesului tehnologic;
- realizare unor mijloace de măsurare cu performanţe ridicate.
Resursele calculatorului personal sunt utilizate pentru a efectua comanda, gestiunea,
prelucrarea şi afişarea datelor, care pot fi luate de un microprocesor, plasat în interiorul
instrumentului. Prin claviatura calculatorului se poate comanda instrumentul de măsurare, iar pe
display pot fi prezentate rezultatele măsurărilor sub formă numerică sau sub formă grafică.
În interiorul unui mijloc de măsurare poate fi incorporat un microcalculator (bazat pe
microprocesor), iar acţiunile operatorului sau ale calculatorului exterior sunt preluate, parţial sau
total, de mijlocul de măsurare, acesta comportându-se ca un mijloc de măsurare intelegent.
Ca urmare, măsurare contemporană se manifestă nu numai ca o sursa de date măsurate, ea
este tot mai frecvent utilizată în domeniul industrial, unde asigură:
- controlul calităţiei producţiei;
- supraveghere a disfăşurării corecte a proceselor industriale;
- analiza diverselor parametri ai unei instalaţii industriale şi optimizarea lor;
- comanda operaţiilor de reglare;
- creşterea siguranţei în funcţionarea a unui sistem.
Evoluţia rapidă în domeniul mijloacelor de automatizare, care a permis creşterea continuă a
numărului de parametri măsuraţi, ca şi a calităţii măsurării (exactitate, viteză etc), a fost şi este
influenţată puternic de dezvoltarea electronicii şi a informaticii.
Măsurarea unei mărimi fizice presupune, în primul rând, dectectarea sa. Elementele
sensibile, care detectează mărimea de măsurat, se numesc senzori. Senzorul este elementul
sensibil cu rolul de a detecta mărimea de măsurat, aplicată la intrarea sa, x(t), şi de a o converta
într-o altă mărime fizică, de aceeaşi natură sau de natură diferită, y(t), care poate mai departe
uşor măsurată, cel mai des pe cale electrică.
Conversia mărimii de intrare în mărime de ieşire se bazează pe efecte fizice sau chimice.
De exemplu, termocuplul generează, prin efect termoelectric, o tensiune termoelectromotoare
(mărimea de ieşire) proporţională cu diferenţă de temperatură (mărimea de intrare).
Senzorii se clasifică în senzori activi şi în senzori pasivi. Senzori activi efectuează
transformarea directă a energiei mărimii de măsurat într-o energie asociată mărimii de ieşire de
regulă o mărime electrică ( de exemplu tensiunea electrică, intensitatea curentului electric).
Senzorii pasivi (denumiţi şi senzorii paramertici sau modulatori) sunt destinaţi măsurării unor
mărimi, care nu permit eliberarea energiei de măsurare, cum ar fi de exemplu, deplasarea,
nivelul, grosimea, acceleraţia etc. Senzorii pasivi prezintă ca mărime de ieşire, o impedanţă
electrică sau componentele acesteia: rezistenţa, inductivitatea proprie, capacitatea. Pentru
formarea semnalului metrologic, în cazul senzorilor parametrici, este necesar folosirea unei
surse auxiliare de energie.
Ansamblul senzor pasiv - sursa de alimentarea creaază semnalul elctric, al cărui parametri
(amplitudine, frecvenţă) sunt dependenţi de caracteristicile mărimii măsurate.
Ansamblul format din senzor şi elementele de adaptare şi prelucrare a semnalului se
numeşte traductor (fig.8.1).

Fig.8.1. Schema bloc a unui traductor

Cu scopul de a tipiza blocurile componente ale aparatelor şi sistemelor utilizate pentru

măsurarea mărimilor neelectrice, numeroase traductoare de tip industrial sunt unificate, în
sensul ca semnalul de ieşire este teniunea sau intensitatea curentului electric; intervalul de
variaţia al acestor mărimi este standardizat (semnale unificate) la una din valorile:
I = (2...10) mA, curent continuu;
I = (4...20) mA, curent continuu;
U = (1...5) V, curent continuu.
Pentru realizarea sistemului unificat de semnale, se utilizează un element funcţional, numit
adaptor, care are rolul de a transforma mărimea de ieşire a traductorului în semnale electrice
unificate.
În ultimul timp sunt elaborate traductoare integrate, (fig.8.2), care include într-o unitate
constructivă de mici dimensiuni (chip), atât senzorul, cât şi adaptorul, inclusiv elemente de
linearizare şi compensare termică.

Fig.8.2. Structura generală a unui traductor integrat

8.2. Diversitatea elementelor de măsură

Datorită diversităţii constructive şi a principiilor de funcţionare şi măsurare, clasificarea
mijloacelor (elementelor) de măsurare se face după anumite criterii:
 a) după modul de prezentare al rezultatului măsurării:
- aparate de măsurat indicatoare, la care valoarea mărimii măsurate este data de către un
sistem indicator, (ac indicator, spot de lumină) pe diviziunile scării aparatului;
- aparate de măsurat înregistratoare, care înscriu pe hârtie sau pe alte căi valorile mărimii
măsurate;
- aparate de măsurat integratoare, înregistrează suma valorilor, pe care a avut-o mărimea de
măsurat într-un interval de timp.
b) după tipul mărimilor măsurate sunt:
- elemente de măsură pentru mărimi electrice;
- elemente de măsură pentru mărimi neelectrice;
În sistemele de automatizare mărimile neelectrice sunt convertite în semnale electrice
proporţionale cu ajutorul traductoarelor. Utilizând traductoare de mărimi corespunzătoare,
elementele de măsură electrice pot măsura tot felul de mărimi şi din aceste considerente ele sunt
foarte des utilizate în schemele de automatizare.
Elemente de măsură pentru mărimi electrice se clasifică:
b) după forma semnalelor măsurate există: aparate de semnale constante (curent continuu),
aparate de semnale variabile (de curent alternativ monofazat şi trifazat);
c) după principiul de funcţionare pot fi de tip: magnetoelectric, electromagnetic
(feromagnetic), electrodinamic (ferodinamic), cu inducţie, electrostatice, termice, fotoelectrice,
electronice etc.
În sistemele de automatizare actuale cele mai utilizate sunt elementele de măsură
electronice. Performanţele metrologice ridicate (mai ales precizia şi viteza de măsurare mari),
precum şi forma numerică de prezentare a rezultatului (care permite transmiterea, stocarea şi
procesarea datelor), fac elementele de măsură digitale indispensabile în sistemele automate de
măsurare în care se impune controlul cu microprocesoare şi calculatoare de proces şi în
laboratoare.
După felul mărimii măsurate elementele de măsură digitale se împart în aparate pentru
măsurarea tensiunii de curent continuu şi de curent alternativ (voltmetre), frecvenţei, decalajului
de fază, rezistenţei, capacităţii etc.
După cum s-a arătat anterior, elementele de măsură digitale sunt alcătuite dintr-o serie de
blocuri funcţionale comune interconectate după o anumită schemă.
Convertorul de intrare CI, care se mai numeşte convertor de condiţionare (traductor),
transformă mărimea măsurată într-un semnal electric de amplitudine şi formă convenabilă
convertorului analogic-digital CA/D. El poate fi un montaj potenţiometric, un amplificator
adaptor de impedanţă, un redresor etc.
Convertorul analog-digital CA/D efectuează discretizarea, cuantificarea şi codificarea
mărimii măsurate.
 Numărătorul BN realizează funcţia de numărare a impulsurilor codificate obţinute la ieşirea
CA/D. El este constituit dintr-un lanţ de celule elementare de numărare (de exemplu circuite
basculante), care depind de codul utilizat.
Decoderul DC transformă rezultatul măsurării, în general, din sistemul (codul) binar în cel
zecimal.
Dispozitivul de afişare DA prezintă vizual mărimea măsurată în formă de cifre, utilizând
pentru acest scop tuburi indicatoare numerice, dioade luminiscente LED, cristale lichide LCD
etc.
Blocul de control logic BCL, acţionat automat sau manual, este un sistem care asigură
comanda automată a operaţiunilor tuturor celorlalte blocuri funcţionale ale elementului de
măsură spre exemplu - declanşarea, sincronizarea şi oprirea unor secvenţe de lucru.
Blocul de alimentare BA alimentează cu energie electrică toate blocurile sistemului ce intră
în componenţa elementului de măsură.
În general elementele de măsurare numerice se pot grupa după principiul de funcţionare în
două mari categorii: elemente de tip frecvenţmetru (cu generator intern electronic de frecvenţă
etalonată) şi de tip voltmetru (cu generator intern de tensiune liniară calibrată utilizată ca
tensiune de referinţă). La aceste tipuri de elemente se pot ataşa diferite traductoare şi
convertoare speciale, încât cu ele se măsoară o largă gamă de mărimi electrice şi neelectrice.
Traductorul constituie partea principală a instalaţiilor de măsurare electrică a mărimilor
neelectrice. Marea diversitate de traductoare existente impune clasificarea acestora după mai
multe criterii.
a) După natura fizică a mărimii neelectrice pe care o măsoară, traductoarele se împart în:
- traductoare pentru mărimi geometrice (deplasare, grosime, lungime, nivel, rugozitate,
deformaţie, arie);
- traductoare pentru mărimi mecanice (masă, forţă, acceleraţie, cuplu, viteză, turaţie,
presiune, debit);
- traductoare pentru mărimi termice (temperatură, cantitate de căldură, umiditate);
- traductoare pentru mărimi chimice;
- traductoare pentru mărimi radiante.
b) După numărul de transformări efectuate şi modul de interconectare, traductoarele se
grupează în:
- traductoare directe (simple), care realizează o singură transformare;
- traductoare complexe (compuse), care realizează conversia semnalului neelectric în mai
multe etape sau care conţin în structura lor mai multe traductoare directe necesare pentru
eliminarea factorilor perturbatori (traductoare diferenţiale, traductoare cu transformări
succesive, traductoare cu compensare etc.).
 Traductoarele diferenţiale au o largă utilizare în practică datorită avantajelor specifice:
reducerea efectului factorilor perturbatori (mediul ambiant, îmbătrânirea componentelor etc.),
liniarizarea caracteristicii de transfer, creşterea sensibilităţii.
c) După modul de variaţie a mărimii de ieşire, traductoarele se clasifică în:
- traductoare analogice care furnizează un semnal variabil continuu cu mărimea măsurată;
- traductoare digitale (numerice) care furnizează un semnal discontinuu (cuantificat), o
succesiune de impulsuri sau o combinaţie de semnale electrice care, după un anumit cod,
reprezintă valori discrete ale mărimii de măsurat.
d) După principiul de funcţionare, traductoarele se împart în:
- traductoare generatoare (energetice), la care mărimea neelectrică de măsurat determină
apariţia unei t.e.m., a unui curent electric sau a unei sarcini electrice (traductoare de inducţie,
termoelectrice, piezoelectrice, fotovoltaice);
- traductoare parametrice (modulatoare), la care variaţiile mărimii neelectrice produc
modificarea unui parametru electric (rezistenţă, inductanţă, capacitate); în acest caz este
necesară o sursă auxiliară de energie pentru alimentarea circuitului de măsurare al traductorului.
În general, traductoarele parametrice sunt mai precise şi mai sensibile decât cele
generatoare, consumă mai puţină energie din fenomenul măsurat, deci îl perturbă mai puţin.
Traductoarele generatoare au avantajul că furnizează la ieşire un semnal electric care poate fi,
eventual, măsurat direct cu un instrument de măsură.

8.3. Elemente de măsurare digitale

Elementele de măsurare digitale sunt acelea în care mărimile măsurate neântrerupte
(analogice) se transformă automat în mărimi discrete care sunt codifícate şi care pe urmă în
funcţie de codul obţinut sunt prezentate în formă de cifre.
Elementele numerice (digitale) deşi reprezintă o construcţie complicată au avantaje
superioare faţă de cele analogice deoarece:
- au precizie ridicată a mărimii măsurate; eroarea constituie 0,001...0,1 %, întrucât
principiul de funcţionare a lor este bazat pe metoda de măsurare cu compensare;
- au viteză de lucru sporită;
- au consum propriu redus de energie electrică;
- se pot încadra în sistemul de control şi dirijare automată a procesului tehnologic.
Sistemul de măsurare digitală include o serie de blocuri legate în lanţ pentru măsurarea
numerică a unei singure (sau mai multe) mărimi, care pot fi atât electrice cât şi neelectrice.
Acest lanţ de măsurare numerică poate fi:
- deschis, dacă scopul urmărit este obţinerea valorii mărimii măsurate, care poate fi afişată
sau înregistrată pentru informaţie sau pentru o utilizare ulterioară;
- închis, dacă rezultatul măsurării este necesar pentru a acţiona asupra elementelor de
comandă a procesului în scopul de a regla mărimea studiată la o valoare prestabilită.
 Elementul de măsurare numerică include două blocuri funcţionale de bază: convertor
analog-digital CA/D şi numărătorul digital BN (fig. 8.3)

Fig. 8.32. Schema-bloc structurală a elementului de măsurare numerică: CI-convertorul

de intrare; CA/D - convertorul analog-digital; BN - numărător de impulsuri codificate;
DC- decoder; DA - dispozitivul de afişare; BCL - blocul de control logic; BA - blocul
de alimentare.

Pentru a efectua măsurarea digitală mărimea analoagă este în blocul CA/D codificată.
Codul este o serie de semnale electrice (de obicei impulsuri de curent) care convenţional reflectă
mărimea măsurată. Pentru a forma codul mărimii măsurate x în convertorul CA/D are loc
discretizarea şi/sau cuantificarea ei.
Discretizarea este operaţia de convertiere a mărimii măsurate neîntrerupte x=f(t) într-o
mărime discretă în timp, adică curba de variaţie a acestei mărimi este înlocuită cu un grafic în
trepte, la intrevale egale de timp (fig.8.4.a). Intervalul dintre două momente de timp vecine se
numeşte pasul discretizării Δt.
Cuantificarea după nivel este operaţia de divizare a mărimii măsurate neântrerupte într-un
anumit număr de subintervale numite cuante, în care mărimea are o valoare fixă, de un anumit
nivel (fig.8.4. b). Diferenţa dintre două niveluri vecine este pasul cuantificării Δx. Numărul
posibil de niveluri la cuantificare depinde de construcţia aparatului digital, memoriei (cantitatea
posibilă de sectoare) a blocului de calculare şi poate să aibă valoarea de câteva mii.

Fig. 8.4. Discretizare în timp (a) şi cuantificarea

în nivel (b) a mărimii neîntrerupte x.
Codificarea mărimii măsurate neîntrerupte se efectuează după o anumită regulă şi constă în
atribuirea unor valori numerice (unor cifre) mărimilor cuantificate (valorilor discrete) şi
exprimarea acestora într-un anumit sistem de numeraţie (cod). În interiorul lanţului de măsurare
al aparatelor digitale se utilizeză diferite coduri: binar, reprezentat prin cifrele 0 şi 1; combinat
binar-zecimal, în care poziţia rangurilor zecimale se păstrează, iar cifrele în interiorul fiecărui
rang se prezintă în sistemul binar; tetrado-zecimal cu „greutăţile" elementului codului zecimal
de rangurile 2,4,2,1; 4,2,2,1; 5,2,2,l şi alt.
Exemplu. Cifra 905 poate fi prezentată:
a) în codul binar
905= l·29+l·28+l·27+0·26+0·25+0·24+l·23+0·22+0·21+l·20
unde cifra de cod este 1110001001;
b) în codul binar-zecimal cu „greutăţile"elementului codului zecimal 8,4,2,1
8·100+0·100+0·100+1·100+0·10+0·10+0·10+0·10+0·1+4·1+0·1+1·1 → 1001 0000
0101
c) în codul tetrado-zecimal cu "greutăţile" elementului codului zecimal 5,2,1,1
5·100+2·100+1·100+1·100+0·10+0·10+0·10+0·10+5·1+0·1+0·1+0·1 → 1111 0000 1000
În funcţie de ordinea de transfer a elementelor codului codurile se împart în coduri serie şi
coduri paralele. Pentru codurile serie cu impulsuri de curent continuu (prezenţa impulsului
corespunde simbolului 1; iar lipsa lui - simbolului 0) cifra de cod a numărului 905 la diferite
moduri de codificare este redată în figura 8.5.

Fig. 8.5. Prezentarea cifrei 905 în diferite coduri: a) binar; b) cu „greutăţile"

elementului codului zecimal 5,2,1,1.

Transfigurare mărimei măsurate analogice în formă codificată constă în determinarea

numărului identificator nivelului de cuantificare şi formarea codului, corespunzător acestui nivel
identificat. În funcţie de mijloacele de transfigurare se utilizează trei metode de bază: calcul
consecutiv, comparaţie cu scădere, numărare.
În metoda calcului consecutiv se efectuează compararea consecutivă în timp a mărimei
măsurate X cu mărime cunoscută XK, care se modifică în timp în salturi cu valoarea egală cu
pasul de cuantificare (fig.8.6.a). Numărul de trepte după care are loc egalitatea XK(tu)=X este
egal numărului de identificare a nivelului de cuantificare, aducă cifrei de cod.
 Fig. 8.6. Metode de transfigurare a mărimii
analogice neîntrerupte în formă codificată.

În cazul metodei comparaţie cu scădere (fig.8.6.b) are loc compararea consecutivă în timp a
mărimii măsurate X cu mărimea cunoscută XK, care se modifică în timp în salturi după un
anumit algoritm dinainte determinat. În cazul când diferenţa dintre XKi şi X este minimală sau
zero, XKi=X, ce corespunde numărului identificat nivelului de cuantificare se redă codul mărimii
XK care corespunde mărimii măsurate.
La metoda de numărare are loc compararea simultană a mărimii măsurate cu şirul de
mărimi cunoscute XK1, XK2... XKi alese după o anumită regulă (fig.8.6.c). Mărimea cunoscută XKi
identificată, egală cu cea măsurată redă codul mărimii măsurate.