Turnarea

Determinarea unor proprietăţi tehnologice de turnare ale

metalelor şi aliajelor

Turnarea este procedeul tehnologic de realizare a pieselor prin introducerea

unui material metalic în stare lichidă într-o cavitate special executată.Prin
solidificarea topiturii rezultă piesa tunată care reproduce configuraţia şi dimensiunile
cavităţii.
Forma de turnare reprezintă un ansamblu compus de obicei din două
părţi(semiforme), care conţine o cavitate având configuraţia şi dimensiunile foarte
apropiate de cele ale piesei care se vrea obţinută.
Forma temporară reprezintă forma de turnare ce se execută din amestec
de formare obişnuit(nisip şi argilă) sau special (nisip şi liant special) şi care este
folosită la o singură turnare, distrugându-se pentru extragerea piesei turnate.
Forma semipermanentă este forma de turnare ce se execută din ciment,
ipsos, şamotă, şi care este folosită la câteva turnări după uşoare reparaţii
intermediare.
Forma permanentă reprezintă forma de turnare metalică din fontă, oţel sau
aliaje neferoase sau diferite răşini, folosită la un numar foarte mare de
turnări(sute,mii,zeci de mii) fără a necesita reparaţii intermediare.
Suprafaţa de separaţie-suprafaţa, de obicei, plană, care separă
semiformele.
Formarea-operaţia tehnologică manuală sau mecanizată ce constă în
realizarea formei de turnare.
Amestecul de formare este materialul granular folosit la materializarea
formelor temporare, fiind compus din nisip cuarţos, argilă şi apă- În cazul
amestecului de formare obişnuit.
Reţeaua de turnare este ansamblul de canale prin care materialul topit
pătrunde în cavitatea de turnare.Pentru formarea reţelei de turnare se utilizează
modele corespunzătoare.
Răsuflatorile denumesc ansamblul de canale special executate în forma ed
turnare prin care se asigură eliminarea aerului şi a gazelor rezultate la turnare .
Modelul este elementul folosit la formare, având configuraţie şi dimensiuni
apropiate de cele ale piesei turnate.El se execută din una,două,(semimodele) sau
mai multe părţi,în funcţie de configuraţia geometrică a piesei.
Miezul este o parte distinctă a formei de turnare, cu ajutorul căruia se obţine
configuraţia interioară a pieselor turnate.
Turnabilitatea este o mărime relativă, apreciată comparativ, pe tipuri de
materiale.Se exprimă prin calificative:foarte bună, bună, satisfăcătoare, slabă,
necorespunzătoare.Proprietăţile fizice care influienţează turnabilitatea sunt:
fuzibilitatea,fluiditatea, tensiunea superficială, contracţia la solidificare etc.
Fuzibilitatea este proprietatea metalelor şi aliajelor de a trece în stare
topită printr-un aport minim de căldură din exterior.Cantitativ, fuzibilitatea este
exprimată prin temperatura de topire, specificată fiecărui material în parte.Din acest
punct de vedere se deosebesc materiale greu fuzibile(Ttop>1000°C) ca W,V,Ti,Co şi
uşor fuzibile(Ttop<1000 C) ca Al,Pb,Sn.
 Turnarea

Tensiunea superficială este forţa care se manifestă tangenţial la suprafaţa

lichidelor datorându-se interacţiunii dintre atomii de la suprafaţa lichidului şi cei din
interiorul lui.

Fluiditatea este proprietatea materialului aflat în stare lichidă/vâscoza de a

curge cu uşurinţă şi a umple cavitatea de turnare.Fluiditatea depinde de elementele
implicate în procesul de turnare.

Elementele procesului Caracteristicile fizice Fluiditatea creşte pentru:

Materialul topit Vâscozitatea Redusă
Tensiunea superficială
Conductibilitatea termică
Căldură latentă de Ridicată
solidificare
Mărimea intervalului de Mic
solidificare
Gradul de impurificare Redus
Forma de turnare Conductibilitatea termică Redusă
Calitatea suprafeţelor Bună
Temperatura de turnare Redusă
Viteza de turnare

Contracţia la solidificare este proprietatea materialelor metalice de a-şi

micşora volumul în timpul solidificării.Contracţia specifică este valoarea procentuală
a contracţiei metalului din momentul umplerii formei până la atingerea temperaturii
ambiante.

Valorile contracţiei liniare k, pentru aliajele turnate uzuale.

Aliajul K[%] Aliajul K[%] Aliajul K[%]
Fonta 1,00 Oţel 2,50 Al-Cu 1,25
cenuşie manganos
Fonta 1,50 Oţel silicios 1,88 Si-Al 1,00
maleabilă
Fontă grafit 1,25 Bronz Sn 1,25 Aliaje Mg 1,25
nodular
Oţel carbon 2,00 Bronz Al 1,50 Aliaje Zn 1,50

Modul de lucru

Cea mai raspândită metodă pentru determinarea fluidităţii este proba

spirală.Aliajul se toarnă într-o formă de turnare având cavitatea în formă de
 Turnarea

spirală( cu secţiune constatnă).Pentru realizarea formei se va folosi placa model

prezentată în fig 7.5.

Fluiditatea se apreciază pe baza lungimii porţiunii din spirală umplută cu

aliaj până la solidificare.Pentru a termina uşor această lungime, pe modelul spiralei
s-au prevăzut repere din 50 în 50 mm.Forma de turnare a probei spirală se ralizează
conform tehnologiei aplicate formelor temporare din amestec de formare obişnuit.
Pentru a asigura aceleaşi condiţii de umplere a formei se recomandă turnarea
prin intermediul unui filtru cu trei orificii de ø=6mm.Se efectuează turnarea
metalului în formă iar după solidificarea probei se dezbate forma şi se fetermină
lungimea spiralei , în mm.
Se compară lungimea spiralei astfel obţinute, cu lungimile altor spirale,
obţinute anterior, în alte condiţii, trăgându-se astfel concluzii privind fluiditatea
aliajului turnat în dicersele cazuri considerate.

Utilaj folosit:

Topirea materialelor metalice în laborator se face cu un cuptor cu flacără,

basculant, a cărui schemă de principiu este prezentată în figura 7.2.Încărcarea
cuptorului se face în proporţii mici, în cuptorul preîncălzit, astfel încât materialul
introdus să nu se oxideze prea mult.
 Turnarea

Formule de calcul folosite:

Valoarea relativă a volumului retasurii Vret (în %) se calculează cu relaţia
Vret=(Vr/Ve)x100, [%]
Unde Vr este volumul absolut al retasurii;Ve este volumul geometric al epruvetei
fără retasură.

Variaţia contracţiei liniare finală se calculează cu relaţia:

KLS=(Kat/lo)x100 [%]
Unde Kat este concentraţia absolută; lo este dinstanţa iniţială între
repere(200mm).

Obtinearea pieselor semifabricate prin turnare(turnarea în

forme temporare din amestec de formare obişnuit,
turnarea în forme coji, turnarea în forme permanente fără
suprapresiune)

Se vor analiza trei procedee de turnare pentru a se putea face apoi o analiză
comparativă a pieselor-semifabricat obţinute prin aceste procedee, din mai multe
puncte de vedere.

Turnarea în forme temporare din amestec de formare obişnuit.

 Turnarea

În figura de mai sus se prezintă o formă temporară din amestec de formare

obişnuit.Cavitatea de turnare 1 are configuraţia piesei 1’, care se toarnă.Miezul 2,
sprijinit pe mărcile 3, determină configuraţia interioară a piesei 2’.Reţeaua de
turnare 4 serveşte la introducerea metalului sau aliajului lichid în formă, iar canalele
de aerisire 5 şi răsuflătorile 6 sunt necesare pentru evacuarea gazelor.Ramele 7 şi 8
sunt umplute cu amestec de formare îndesat, amestec de model 9-lângă cavitate şi
amestec de umplere 10- în restul formei.Partea formei, cuprinsă în partea de sus
reprezintă semiforma superioară12.Suprafaţa X-X care desparte forma în cele 2
semiforme se numeşte suprafaţă de separaţie.

Materiale folosite cel mai des la confecţionarea modelelor sunt:lemnul sau

metalul(aliaje de aluminiu, bronz, fontă).Mai rar se folosesc:gipsul,masele
plastice,cimentul.Pentru a le proteja de umiditate şi a le masca, modelele se
vopsesc în culori convenţionale de identificare.Astfel pentru piesele din fontă se
foloseşte culoarea roşie, pentru piesele din oţel albastru, iar pentru neferoase
culoarea galben.
Miezurile sunt utilizate pentru a obţine configuraţia interioară a pieselor
turnate şi se pot folosi miezuri permanente sau temporare.

Turnarea în forme coji cu modele uşor fuzibile.

Specific pieselor realizate prin acest procedeu de turnare este absenţa

planului de separaţie, datorită faptului că nu este necesară demularea(modelul este
extras din cavitatea formei prin lichefiere, de aceea procedeul este denumit
turnarea cu „modele pierdute”).Procedeul are o mare accesibilitate, deoarece el nu
necesită maşini sau utilaje specifice.Exemple de piese tipice a fi obţinute prin acest
procedeu sunt: piese de mecanică fină pentru maşini de scris şi de cusut,
 Turnarea

mecanisme de arme, instrumente medicale, piese de tehnică dentară, piese pentru

calculatoare, palete de tur bină, ghiduri de undă, came, clicheţi, roţi dinţate, pârghii.

Schema de principiu a acestui procedeu este următoarea:

Turnarea în forme permanente(cochile) fără suprapresiune.

Formele permanente utilizate pentru turnarea aliajelor prin cădere liberă

poartă uzual denumirea de cochile.Cochilele pot fi în construcţie monobloc, când
sunt destinate realizării pieselor cu configuraţie simplă, care pot fi extrase din formă
pe la unul din capete(lingouri mici, semifabricate) sau asamblate, după un plan de
separaţie, cu miezuri demontabile.Cochilele se confecţionează din materiale care pt
prelua şocuri termice alternative şi care au o stabilitate bună la coroziunea
exercitată de topiturile metalice.Pe lângă materialele clasice(fonte perlitice, feritice,
oţeluri înalt aliate cu Cr,Ni,V),la confecţionarea cochilelor se pot folosi şi materiale
nemetalice precum grafitul şi materialele metaloceramice.O soluţie distinctă este
utilizarea aliajelor pe bază de aluminiu, la care suprafeţele active se pot acoperi cu
straturi dure refractare metaloceramice de Al2O3.

Utilajul folosit este identic cu cel utlizat la determinarea unor proprietăţi ale
metalelor şi aliajelor în stare lichidă.

Modul de lucru

Tehnologia de tunare în forme temporare din amestec de formare obişnuit.

Etapele ce trebuie parcurse:
a.executarea semiformei interioare ce cuprinde următoarele faze:
*aşezarea pe placa de formare a ramei inferioare cu urechile de
centrare în jos;
*introducerea unui strat de amestec de model de 20...30 mm grosime;
*introducerea amestecului de umplere până la completarea semiformei
şi îndesarea acestuia;
 Turnarea

*surplusul de amestec de formare se îndepărtează prin răzuire cu o

riglă de lemn(răzuitor), ghidată pe marginile superioare ale ramei;
b.se obţine astfel o suprafaţă plană necesară pentru aşezarea corectă a
semiformei pe planşetă sau pe patul de turnare.
*cu ajutorul vergelei de oţel se execută canalele de aerisire, ce vor
permite evacuarea gazelor degajate în timpul turnării;
*se centrează si fixează semimodelul superior, prin intermediul
cepurilor de centrare, de semimodelul inferior şi se asamblează rama superioară, cu
rama inferioară, prin intermediul bolţurilor de fixare;
*se fixează modelul reţelei de turnare(piciorul pâlniei, eventual canalul
de distribuţie) şi al răsuflătorilor;
*se pudrează cu pudră de izolaţie atât modelul cât şi întreaga suprafaţa
de separaţie;
*se introduce şi se îndeasă amestecul de model şi amestecul de
umplere;
*se îndepărtează surplusul de material şi se realizează canalele de
aerisire;
*cu ajutorul lanţetei se realizează pâlnia de turnare cu pragul respectiv
şi pâlniile răsuflătorilor, apoi se extrag modelele piciorului pâlniei şi răsuflătorilor;
*se ridică semiforma superioară şi se roteşte cu 180°, aşezând-o pe
placa de formare;
*în semiforma inferioară se execută alimentatoarele,cu ajutorul
lanţetei;
*se realizează demularea(extragerea celor două semimodele);
*se aşează miezul, prevăzut cu mărcile de miez şi armătura, în
semicavitatea inferioară de turnare, pe suprafeţele obţinute cu ajutorul mărcilor
modelului;
*se asamblează cele două semiforme de-a lungul suprafeţei de
separaţie X-X obţinându-se cavitatea de turnare;
*turnarea propriu-zisă;
*dezbaterea formei de turnare şi extragere piesei turnate;
*detaşarea mecanică sau termică a maselotelor şi a reţelei de turnare;
*polizarea zonelor piesei turnate în care s-a realizat operaţia
precedentă;
*curăţire mecanică;
*control final.

Tehnologia de turnare în forme coji cu modele uşor fuzibile

Etapele ce trebuie parcurse sunt:
*executarea modelului fuzibil pentru turnarea piesei 1;
*asamblarea modelului;
*asamblarea modelului pe o tijă metalicăde înciorchinare;
*relizarea formei coji;
*demularea se extrage mai întai tija de înciorchinare, apoi se
încălzeşte forma în abur sau aer cald la 60..120°C pentru topirea modelului;
*uscarea formelor se face după un ciclu de lucru bine determinat,
prin încălzirea progresivă şi menţinerea formei între 50..250°C;
*calcinarea formelor se face prin arderea formelor cojii în cuptor în
scopul consolidării crustei;
*împachetarea formelor în vederea turnării;
 Turnarea

*preîncălzirea formelor în vederea turnării.

Tehnologia de turnare în forme permanente fără suprapresiune.

Etapele ce trebuie parcurse sunt:
*verificarea sumară a calităţii suprafeţelor generatoare ale piesei;
*verificarea centrării şi închiderii cochilei;
*pregătirea formei metalice pentru operaţia de turnare;
*depunerea pe suprafeţele active ale cochilei a unui derivat al
petrolului pentru a uşura extragere piesei;
*închiderea şi blocarea semiformelor;
*turnarea propriu-zisă;
*extragerea piesei după solidificarea metalului turnat;
*tăierea reţelei de turnare şi a răsuflătorilor;
*curăţirea piesei;
*controlul final.