Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Fontele în a căror structură apare grafitul se numesc fonte cenuşii, denumirea provenind de la
aspectul cenuşiu - întunecat al suprafeţei de rupere, dat de grafit.
Având în vedere faptul că se folosesc cu precădere în piese turnate, ele se mai numesc şi fonte
de turnătorie.
În funcţie de gradul de grafitizare, structura fontelor cenuşii poate cuprinde doi sau trei
constituenţi:
- grafitul;
- perlita;
- ferita.
●Diagrama Greiner-Klingenstein
I - FONTE ALBE
- viteza de răcire ridicată;
- nu sunt condiţii de grafitizare;
- structura: perlită şi cementită;
Manganul
● element chimic care îngreunează grafitizarea, deoarece formează carburi
de Mn, (Mn3C) şi cementită aliată (FeMn)3C stabile la temperaturi înalte;
Sulful
● element chimic antigrafitizant;
● înrăutăţeşte proprietăţile de turnare a fontei (0,08 %S în piesele cu pereţi
subţiri; 0,15...0,20 %S în piesele cu pereţi groşi);
Fosforul
●element chimic antigrafitizant; fontele se numesc fosforoase;
● în cantităţi de peste 10% P formează cu Fe:
- eutectic fosforos binar Fe (ferită) – Fe3P (fosfură de fier);
- eutectic fosforos ternar Fe (ferită) – Fe3C – Fe3P (steadită);
STEADITA:
- are punct de topire scăzut la 9630C;
- duritate ridicată (cca. 500 HB);
- se introduce în fonte pentru reducerea temperaturii de cristalizare (mărirea fluidităţii) şi
creşterea rezistenţei la uzură datorită durităţii steaditei;
- apare la microscop sub formă de insule albe colţuroase cu puncte negre;