Plumb

George Bacovia

Dormeau adânc sicriele de plumb,

Și flori de plumb și funerar veștmânt -
Stam singur în cavou… și era vânt…
Și scârțâiau coroanele de plumb.

Dormea întors amorul meu de plumb

Pe flori de plumb, și-am început să-l strig -
Stam singur lângă mort… și era frig…
Și-i atârnau aripile de plumb.

Plumb este o poezie scrisă de George Bacovia în 1900, finisată în 1902 și publicată în 1916

în revista „Versuri”, sub pseudonimul George Andoni. Discursul poetic este conceput sub
forma unui monolog tragic în care poetul exprimă o stare sufletească de disperare, și lipsă a
oricărei speranțe. Poezia produce o puternică impresie la citirea ei de către autor în 1903 la
salonul literar al lui Alexandru Macedonski.

Poezia a fost scrisă pentru prima dată în 1900. La vremea aceea, poetul, în vârstă de 19-20
de ani, era în cursul de a aplica la Școala Militară din Iași, de unde se retrase după un
trimestru. Un an mai târziu se înscrise la gimnaziul din Bacău. Acesta luă cunoștința
cu Alexandru Macedonski în 1902 și se formă artistic între anii 1903–1904 în mediul
simbolist, frecventând cenaclul poetului. Rezultatul, volumul de poezii Plumb(1916),
reprezintă rodul selecții dintre 50 de poeme, selecție determinată de o anumită fizionomie
poetică care coincidea, în mare măsură, cu norma estetică dominantă la începutul secolului
XX. George Bacovia dorise să devină un simbolist, un urmaș al lui Macedonski și al lui Tradem
(pseudonimul lui Traian Demetrescu) și un emul al lui Edgar Allan Poe, Charles
Baudelaire, Paul Verlaine și Maurice Rollinat.
Poezia Plumb a fost primită călduros în cadrul cenaclului și dădu ulterior titlul volumului de
versuri publicat de Bacovia, trimis la tipar în 1914 și apărut în luna iulie 1916. Pentru acest
volum Bacovia a fost premiat de Ministerul Artelor în 1923.