GENUL DRAMATIC

COMEDIA
„O scrisoare pierduta”
..de I.L.Caragiale

Genul dramatic cuprinde operele literare scrise pentru a fi reprezentate pe scena,

ca spectacole dramatice.
Modul de expunere fundamental este dialogul dramatic, ale carei functii sunt :
 Prezentarea actiunii
 Conturarea conflictului dramatic
 Caracterizarea indirecta a personajelor si a relatiilor dintre acestea

Operele dramatice au o compozitie specifica, fiind alactuite din ACTE, SCENE

si TABLOURI.
Indicatiile scenice, numite si didascalii, constituie mesajul dramaturgului cu
referire la identitatea personajelor, decor, elemente nonverbale precum
mimica(expresia fetei) si pantomima(miscarile trupului), elemente
paraverbale(accent, intonatie, pauza dintre cuvinte).
Indicatiile scenice sunt mentionate la inceputul piesei si insotesc replicile, fiind
delimitate de paranteze.

Comedia este o specie majora a genului dramatic, ce prezinta fapte, personaje si

moravuri intr-un mod care starneste rasul, satirizand defecte omenesti, cu scopul
de a le indrepta „Castigat ridendo mores.” (= Razand, se indreapta moravurile.)

Conflictul comediei este derizoriu(=banal), nu afecteaza viata personajelor si

are drept miza false valori. Categoria estetica a comediei este COMICUL,
generat de contrastul dintre aparenta si esenta, scop si mijloace, efort si rezultat.

Scriitorul realist Ion Luca Caragiale, unul dintre marii clasici ai literaturii
romane, este cel mai important comediograf, tintele satirei sale fiind mahalaua(in
comediile „O noapte furtunoasa” si „D-ale Cranavalului”), mica si marea
burghezie. El realizeaza radiografia satirica a societatii urbane romanesti din
ultimele decenii ale secolului XIX.
Piesa „O scrisoare puerduta” este o comedie de moravuri politice si familiale,
publicata si jucata in premiera pe scena Teatrului National in 1884.
Titulul este un element paratextual de compozitie literara care indica motivul
declansarii conflictului. Scrisoarea de amor constituie un simbol material al
imoralitatii marii burghezii provinciale. Aceasta comedie dezvolta tema
IMORALITATII clasei politice si a familiei burgheze.
Sursa de inspiratie este reprezentata de atmosfera anului electoral 1883.
Actiunea se petrece timp de trei zile, intr-un orasel provincial ”capitala unui
judet de munte”.
Piesa este structurata in 4 acte, organizata intr-o compozitiei clasica, riguroasa.
Firul actiunii se desfasoara intr-o tensiune progresiva.
Conflictul principal al piesei se stabileste intre politicianul Nae Catavencu aflat
in opozitie si liderii loacali ai partidului de guvernamant. Conflictul este „esenta
dramaticului” (Adrian Marino). Miza acestui conflict este deputatia, in schimbul
pastrarii aparentei morale a marii dame provinciale.

Un conflict secundar are loc intre Zoe si Tipatescu, fiind provocat de refuzul
barbatului de a da curs santajului initiat de Catavencu. Femeia respinge solutia
romantica de a fugi impreuna, propusa de iubitul ei, pentru ca este o fire
pragmatica, iar statutul social este mai important pentru ea.

Un alt conflict secundar se desfasoara intre cuplul comic Farfuridi-

Branzovenescu si liderii locali ai partidului.

Cortina se ridica pe fondul agitatiei declansate de pierderea unei scrisori de

amor, fapt ce constituie intriga actiunii. Scrisoarea este sustrasa de politicianul
Nae Catavencu, liderul unei grupari politice independente si folosita ca obiect de
santaj politic.
Scrisoarea este adresata de prefectul Stefan Tipatescu iubitei sale, Zoe
Trahanache, sotia bunul sau amic Zaharia Trahanache

Dupa ce sustrage scrisoarea de la cetateanul care o gasise, Catavencu ameninta

cu publicarea ei in ziarul „Racnetul Carpatilor”, cerand in schimb, sa fe sustinut
de catre Tipatescu, Trahanache si Zoe in lupta politica, pentru deputatie. Zoe este
dispusa sa accepte santajul, pentru ca perspectiva unui scandal public o
ingrozeste. Tipatescu ii ofera lui Catavencu privilegii si functii, apoi trece la
amenintari, dar Catavencu este hotarat sa isi joace marea carte, considerand ca
deputatie i se cuvine „Vreau ceea ce merit, in orasul asta de gogomani, unde eu
sunt cel dintai..intre fruntasii politici.’

Conflictul pare a se rezolva, atunci cand Zoe il convinge cu greu pe Tipatescu,

sa il sustina pe Catavencu in alegeri. Ea are sprijinul lui Trahanache, barbatul
pare convins ca scrisoarea este „o plastografie” si o sustine oe „Joitica” lui.

Actiunea se complica prin prin tehnica loviturii de teatru, odata cu impunerea de

la „centru”, a unui candidat necunoscut, Agamemnon Dandanache. Caragiale
marturisea ca intentia sa fusese de a da o rezolcare neasteptata conflictului, prin
crearea unui personaj „mai prost decat Farfuridi si mai canalie decat Catavencu”.

Conflictul sporeste progresiv prin tehnica bulgarelui de zapada. Farfuridi,

politician disciplinat, banuieste „tradarea” care ar putea sa-l indeparteze de la
deputatie si incearca zadarnic sa reclame situatia „la centru”, telegrama lui fiind
oprita abuziv de catre prefect.
Punctul culminant are loc in actul al III-lea, in scena adunarii electorale de ala
primarie. Dupa discursurile politice ale candidatilor Farfuridi si Catavencu,
prezidentul Trahanache anunta pe neasteptate candidatura lui Dandanache.
Catavencu isi iese din fire, vrea sa faca publica scrisoarea pentru a se razbuna,
dar politaiul Pristanda isca o incaierare in timpul careia il evacueaza pe
Catavencu. In acest context, politicianul isi pierde palaria in care pastra
scrisoarea. Documentul este gasit pentru a doua oara, de catre cetateanul
turmentat si inapoiat in cele din urma, destinatarei Zoe Trahanache.

Deznodamantul este fericit si contureaza atmosfera mascaradei electorale, pe

fondul careia fostii adversari se impaca, ceea ce demosntreaza natura superficiala
a conflictelor intr-o comedie. Catavencu accepta sa conduca manifestatia publica,
in cinstea noului deputat, fiind fericit ca a obtinut iertarea din partea fostilor sai
adversari.

COMICUL este categoria estetica a comediei si reprezinta „expresia

superioritatii critice fata de valori sau legi incalcate”(Adrian Marino).
1.COMICUL DE SITUATIE este specific comediilor clasice. In aceasta piesa, el
se realizeaza prin :
 Triunghiul amoros reprezentat de Tipatescu, Trahanache si Zoe
 Confuziile precum cea dintre Tipatescu si Trahanache comisa de catre
Dandanache
 Incurcaturile de situatie, de exemplu scrisoarea pierduta de Zoe este
transformata in obiect de santaj
 Repetitia, de exemplu scrisoarea este gasita in mod repetat (de 2 ori) de
acelasi cetatean
 Evolutia inversa, de exemplu schimbarea raportului de forte dintre
Catavencu si Zoe pe parcursul actiunii, in functie de puterea pe care le-o da
scrisoarea
 Interferenta, de exemplu impunerea lui Dandanache de la „centru”,
interventia lui parodiaza procedeul clasic „Deus ex machina”
 Coincidenta, sub forma santajului politic, la care au recurs atat Catavencu,
cat si Dandanache
 Lovitura de teatru, de exemplu aparitia lui Dandanache
2.COMICUL DE LIMBAJ reprezinta una dintre marile calitati ale acestie
comedii. Totodata, limbajul reprezinta o modalitate de caracterizare indirecta a
personajelor, din punct de vedere social si psihologic. Comicul de limbaj se
realizeaza prin:
 Pronuntia gresita, de ex. Politaiul Pristanda prinunta „famelie”, „bampir”.
 Etimologia populara, Catavencu fiind convins ca „falitii” sunt oameni cu
fala, iar „capitalistii” sunt locuitorii capitalei
 Contradictia in termeni, de ex. Catavencu afirma ca „industria romana e
admirabila, e sublima, putem zice, dar lipseste cu desavarsire”
 Nonsensul, de ex. Farfuridi cere revizuirea fara schimbare, ori schimbarea
fara revizuire
 Truismele (adevaruri evidente), de ex. Trahanache afirmand ca „o sotietate
fara printipuri, va sa zica ca nu le are”
 Exprimarile prolixe (multe cuvinte si fara sens), de ex. Discursurile
politice tinute de Farfuridi si Catavencu; criticul Titu Maiorescu satirizeaza
acest fenomen in articolul intitulat metaforic „Betia de cuvinte”
 Automatismele/ticurile verbale reprezinta alta sursa a comicului de
limbaj, de ex. Trahanache repeta „ai putinTICa rabdare”
 Alegerea gresita a registrului stilistic starneste rasul, caci Catavencu tine
discursuri oficiale in cadru neoficial, pe cand Dandanache foloseste un
registru familiar in fata multimii de alegatori
 Frantuzismele sugereaza utilizarea acestei limbi ca expresie a elitei
sociale, de ex. Trahanache pronunta „sotietate” si „printipii”, ca urmare a
tineretii sale pasoptiste.

3.COMICUL DE MORAVURI satirizeaza moravuri politice precum demagogia

si santajul, precum si moravuri familiale ca adulterul. Tinta rasului este caricatura
omului politic si a burghezului provincial. Acest tip de comic face referire la un
grup social, pe cand comicul de caracter face referire la individ

4.COMICUL DE CARACTER se realizeaza prin tipurile umane ilustrate de

personaje. Criticul Titu Maiorescu a remarcat cel dintai constructia personajelor
lui Cragiale, ca tipuri umane (tipicitatea personajelor), procedeu specific
realismului.Astfel,
TIPATESCU este tipul amorezului sau al junelui prim
ZOE este tipul cochetei si al adulterinei, dar si al marii dame de provincie
CATAVENCU este demagogul politic
PRISTANDA este slujbasul slugarnic
TRAHANACHE este tipul ticaitului( se misca incet, e greoi)
FARFURIDI este prostul fudul
DANDANACHE este prostul ticalos
CETATEANUL TURMENTAT ilustreaza tipul cetateanului (caricatura a
cetateanului), repeta „Eu cu cine votez?”

Trasaturile de caracter satirizate cu precadere, cele care definesc omul lui

Caragiale sunt vanitatea, prostia, ticalosia si demagogia.

5.COMICUL DE NUME constituie si o modalitate de caracterizarea indirecta, a

personajelor,numele fiind asociat cu trasaturile negative, care starnesc rasul,
definindu-l pe actant ca erou de comedie. Procedeul este clasic si a fost analizat
de criticul literar Garabet Ibraileanu:
 Numele ZOE, de provenienta franceza, care indica statutul social inalt,
devine comic printr-o diminutivare autohtona „Joitica”(-Trahanache-)
 Numele CATAVENCU a fost interpretat ca un derivat al substantivului
„cata”, insemnand pasare galagioasa, pentru a sugera discursivitatea
demagogica a personajului. O alta interpretare asociaza acest nume cu un
termen popular, „cataveica”, o haina traditionala cu doua fete, semnificand
astfel, ipocrizia lui Catavencu
 Numele TRAHANACHE este un derivat de la substantivul de origine turca
„trahana”, coca moale, sugerand natura influentabila a „venerabilului”,cel
putin din perspectiva nevestei. Prenumele Zaharia este un indiciu al
„zahariselii”, al senilitatii
 Numele FARFURIDI si BRANZOVENESCU sunt nume cu rezonanta
culinara, sugerand astfel mediocritatea celor doi amici.

6.COMICUL DE COMPOZITIE se realizeaza prin :

 Traseul sinuos al scrisorii
 Intrarile si iesirile repetate ale cetateanului turmentat

In concluzie, opera lui Caragiale realizeaza o satira memorabila a burgheziei in

ipostaza sa politica, si ilustreaza, la nivel de capodopera, particularitatile speciei
dramatice comedie. Desi ea se constituie intr-o imagine realista a societatii
romanesti de la sfarsitul secolului al XIX-lea, opera ramane actuala prin valoarea
ei estetica, in ciuda temerilor lui Titu Maiorescu.
 situatie

compozitie limbaj

comicul

nume moravuri

caracter

CARACTERIZAREA personajului principal CATAVENCU

1.Introducere despre gen, specie, Caragiale, titlu plus tipuri de comic(nu

detaliate, doar enumerate)
2.Definitia personajului realist, verosimil, complex, ilustreaza un tip uman si
este prezentat in relatie cu societatea si ca produs al acesteia.
3.Definitia personajului de comedie: starneste rasul, ilustrand defecte omenesti
caricaturizate si sanctionate prin COMIC. El este implicat intr-un conflict
derizoriu, care nu-i afecteaza viata si are ca miza false valori.

Personajele piesei „O scrisoare pierduta” apartin marii burghezii provinciale,

implicate in jocul politic. Nae Catavencu, personaj inspirat probabil de liberalul
C.A.Rosetti, este tipul politicianului demagog si lispit de scrupule. El este unul
dintre personajele principale, fiind cel care declanseaza conflictul.
Catavencu, este avocat, director-proprietar al ziarului „Racnetul Carpatilor”,
prezident fondator al Societati Enciclopedice-Cooperative „Aurora Economica
Romana”. Aceste denumiri sugereaza demaogia personajului, vanitatea fara
continut.
Piesa prezinta TIPUL POLITICIANULUI aflat la varste diferite si in ipostaze
diferite. Catavencu este politicianul din opozitie, liderul unei grupari politice
adverse, aflat in plina si agresiva ascensiune arivista.
El isi demonstreaza astfel imoralitatea si lipsa de scrupule: sustrage scrisoarea,
imbatandu-l pe cetateanul care o gasise si o foloseste ca arma de santaj politic,
amenintand cu publicarea ei daca nu va fi sprijinit in alegeri.
Catavencu are agresivitatea si lipsa de scrupule a politicianului din opozitie.
Deviza lui este „Scopul scuza mijloacele” pe care i-o atribuie „nemuritorului
Gambetta” desi ea ii apartine lui Machiavelli.
Avocatul semidoct(=care se pretinde cultivat, dar nu este) utilizeaza adesea
aforisme celebre in discursurile lui rasunatoare. Din profesia de avocat,
Catavencu s-a ales cu usurinta vorbariei.

Junimistul Titu Maiorescu satirizeaza acest tip de discurs prin metafora „betia de
cuvinte”. Astfel, se evidentiaza indirect, prin limbaj demagogia lui Catavencu si
vanitatea cu care isi asculta propriul discurs.
Catavencu tine discursuri chiar si in imprejurari familiale, de exemplu, ii tine
politaiului Pristanda un discurs despre datorie, dar tema preferata a discursurilor
lui este „tarisoara”. Discursurile lui Catavencu starnesc rasul prin frazeologia
patriotarda (=fals patriotica), precum si prin mimarea intentionata a emotiei
„plansul l-a biruit de tot”.

INCULTURA personajului sporeste ridicolul acestuia si il caracterizeaza intirect

prin limbaj.
Catavencu utilizeaza ETIMOLOGII POPULARE, crezand ca „falitii” sunt
oameni cu fala, iar „capitalistii” sunt locuitorii capitalei.
El starneste rasul si prin CONTRADICTII IN TERMENI, precum „industria
romana e admirabila, e sublima putem zice, dar lipseste cu desavarsire”.

Fiind un politician tanar, Catavencu are propriile teorii:

-teoria falitilor „toti falitii sunt jidani”
-teoria progresului „cu cat mergi mai iute, cu atat ajungi mai departe”
-teoria autonomiei locale „nu voi epitropia capitalei”
-teoria nationalismului „sa-si vaza Europa de trebile ei”

Discursul politic din scena PUNCTULUI CULMINANT evidentiaza siguranta

de sine a lui Catavencu, el fiind convins de victorie.

Indicatiile scenice contribuie la caracterizarea indirecta a personajului, prin

intermediul reactiilor acestuia. Oratorul demagog se comporta ca un actor,
mimand emotia patriotica. El trece de la „glasul turmentat” pana la „plansul cu
hohot”, iar cand sala cucerita izbucneste in aplauze si ovatii, oratorul revine la
tonul sau, vioi si latrator, dominandu-si publicul „cu priviri scanteietoare”.
Acesta este momentul sau de glorie, cand Catavencu isi savureaza apropiata
victorie si „ingrasa vorbele”.

Catavencu este LAS. El nu isi infrunta barbateste adevrsarii, se inspaimanta cand

prefectul il ameninta. Totusi, este hotarat sa nu cedeze pentru ca isi doreste prea
mult deputatia si crede cu vanitate ca deputatia i se cuvine „Vreau ceea ce merit
in orasul asta de gogomani, unde eu sunt cel dintai..intre fruntasii politici.”

Catavencu este CAMELEONIC. El se adapteaza si infrangerii. Astfel, dupa ce

pierde scrisoarea, se arata umil fata de Zoe, temator la gandul razbunarii ei si de
aceea, e incantat sa accepte rolul umilitor de a sarbatori victoria adversarului.
El se simte recunoscator pentru generozitatea de care da dovada Zoe „Madam,
esti un inger.” Este un om FARA DEMNITATE, caci in scena finala a
sarbatorii publice, el face exces de zel, inchinand in sanatatea „iubitului sau
prefect” si laudand „binefacerile unui sistem constitutional”.

Si in ipostaza de invins, Catavencu isi dovedeste IMORALITATEA, fiind

bucuros ca a scapat nepedepsit. Reactia lui arata ca emotiile eroilor de comedie
sunt superficiale si schimbatoare. Fostii adversari devin amici daca „enteresele” o
cer.

Catavencu e caracterizat si din perspectiva altor personaje:

Pristanda ii declara admiratia sa deplina
Zoe il considera un om rau de care atarna fericirea ei, dar, ulterior, il va aprecia
in comparatie cu Dandanache
Trahanache il numeste „ticalos” si „plastograf”
Tipatescu il considera „mizerabil”, „infam”, „canalie nerusinata”.
Despre sine, Catavencu afirma ca este „ultraprogresist”,
„liber-schimbist”, „inteligent si independent”. Acest AUTOPORTRET elogios
evidentiaza vanitatea personajului.

Numele reprezinta o alta modalitate de caracterizare indirecta. O interpretare

asociaza numele „Catavencu” cu substantivul „cataveica”, haina taraneasca cu 2
fete, pentru a sugera viclenia personajului.

In concluzie, Nae Catavencu este un personaj de comedie, ce ilustreaza

caricatura politicianului patriotard. El exprima viziunea satirica a autorului
fata de imoralitatea clasei politice.
RELATIA ZOE-CATAVENCU

Zoe este tipul marii dame de provincie. Ea are o pozitie sociala privilegiata,
fiind sotia venerabilului prezident Trahanache si iubita prefectului Tipatescu.
Santajul declansat de Catavencu ameninta sa puna capat acestui statut al ei.
Femeia devine vulnerabila din cauza pierderii scrisorii de amor primite de la
prefect. Zoe intuieste psihologia lumii provinciale, de aceea este ingrozita la
gandul scandalului pe care l-ar provoca dezvaluirea publica a scrisorii „cum o sa-
si smulga toti gazeta, cum or sa ma sfasie”. Din acest motiv, ea se teme de
Catavencu si este hotarata sa cedeze santajului politic.
Puterea lui Catavencu se datoreaza detinerii scrisorii. Zoe incearca sa schimbe
acest raport de forte si sa rezolve conflictul, atragandu-i de partea ei pe cei doi
barbati, Trahanache si Tipatescu.

Zoe are o mare putere de influenta in ciuda faptului ca, in epoca sa, femeile nu
aveau drept de vot. Trahanache o sustine neconditionat parand sa creada ca
scrisoarea este un fals, iar Tipatescu se va lasa si el convins in cele din urma,
cedand santajului sentimental al femeii.

In ciuda aparentelor si a epocii, Zoe este „barbata”, are fermitate, tarie de

caracter, e hotarata sa castige cu orice pret lupta care are ca miza imaginea ei
sociala. Zoe nu este morala cum nu este niciunul dintre personaje. Ea nu isi
regreta adulterul, ci se teme ca ar putea fi dezvaluit adevarul. Metodele ei de
lupta sunt diverse: santajul sentimental, negocierile discrete cu Catavencu.
Femeia este pragmatica. Ea tine la propriul confort social mai mult decat la
amorul ei cu prefectul, de aceea refuza propunerea lui romantica de a fugi
impreuna „Esti nebun?”.

Dupa ce Catavencu pierde scrisoarea, raportul de forte se schimba intre cei

doi adversari, fapt evidentiat in scena ce ii are ca protagonisti pe Zoe si
Catavencu. Barbatul ingenuncheaza recunoscator pentru bunatatea femeii, mai
ales ca ea ii fagaduieste sprijin politic in viitoarele alegeri. Strategia ei il
transforma pe fostul adversar intr-un aliat „Madam, esti un inger!”. Gestul lui
Zoe nu este o dovada de bunatate, ci o strategie menita sa ii consolideze pozitia
sociala.

Ambele personaje fac parte din inalta burghezie provinciala. Concilierea lor
finala demonstreaza ca, in comedii, conflictele sunt superficiale si trecatoare.
Vechii adversari se impaca daca „enteresele” o cer.