Eseu “O scrisoare pierduta”

“O scrisoare pierduta” de Ion Luca Caragiale, reprezentantul

teatrului in perioada marilor clasici, a fost publicata in revista
“Convorbiri literare” in anul 1884 si a avut premierape scena
Teatrului Național din București la 13 noiembrie 1884.
Ion Luca Caragiale a fost un scriitor, novelist, dramaturg,
director de tratru si ziarist roman. Acesta a fost ales post-mortem
membru al Academiei Romane, de asemenea este considerat a fi
cel mai mare dramaturg roman.

Comedia este o specie a genului dramatic, de dimensiuni

medii, cu personaje ce întruchipează defecte umane, surprinse
într-un conflict intens, ce urmăreste să reflecte moravuri ale
societătii. Este o piesă de teatru, un film, un program de
televiziune, un spectacol de stand-up comedy, o carte sau orice
alt mediu de divertisment destinat să amuze publicul și să facă
spectatorii să râdă.
Se incadreaza in realismul clasic, deoarece sunt prezentate
fapte reale, iar personajele sunt incadrate in diferite tipologii
umane. Toate personajele regăsite au calități și defecte,
narațiunea se petrece la persoana a III-a, iar întâmplările par a fi
desprinse din lumea cotidiană.
O scrisoare pierdută este o comedie in patru acte si patruzeci si
patru de scene, primele trei acte urmărind o acumulare gradată
de tensiuni si conflicte, iar al patrulea anulând toata agitaţia şi
panica stârnite în jurul scrisorii pierdute.

Genul dramatic cuprinde totalitatea operelor scrise cu scopul

de a fi ulterior interpretate pe scena unui teatru. Astfel, operele
dramatice impun o delimitare clară în timp și spațiu a acțiunii
reprezentate. Acțiunea operelor dramatice se concentrează
asupra unui conflict, fiind, de regulă, bazată pe împrejurări,
pasiuni și caractere. Operele ce aparțin genului dramatic
respectă o structură specifică. Așadar, ele conțin: replici, scene
și acte (care mai sunt numite și „tablouri”). Actele reprezintă
diviziuni care structurează subiectul, reprezentând o etapă a
desfășurării acțiunii. Scenele sunt subdiviziuni care marchează
intrările și ieșirile din scenă ale personajelor. Replicile constituie
modalitatea de comunicare dintre personaje și au o pronunțată
valoare expresivă.

Ca moduri de expunere, principalul fiind dialogul, prin care se

dezvăluie tipologia personajelor şi felul în care evoluează
acţiunea dramatică, iar monologul comentează o situaţie din
perspectiva unui personaj.
Rolul didascaliilor (singurele intervenții ale autorului în text)
este realizat de catre vestimentatia actorilor, prezentarea
decorului ( anticameră bine mobilată, sala cea mare a pretoriului
primăriei), lista personajelor ( statut social sau locul acestora in
piesa ), mijloacele de caracterizare ( directa sau indirecta ) si
reperele spatio-temporale, sau chiar de catre jocurile de scena a
actorilor (căutând în gând, uitându-se la ceas ).

Titlul este ales in mod special de autor pentru a anticipa intriga

piesei de teatru si motivul izbucnirii conflictelor dintre
personaje. ‘’O scrisoare pierduta’’ este un titlu de tip analitic,
format dintr-un substantive comun, simpl, ‘’O scrisoare’’ si
adjectivul ‘’pierduta’’.

Tema comediei o constituie viaţa social-politică dintr-un

orăşel de provincie în circumstanţele tensionate ale alegerii unui
deputat. Ca si teme secundare avem lupta pentru putere sau
coruptia vietii politice.

Actiunea se petrece "in capitala unui judet de munte, in zilele

noastre", dar spatiul nu este precizat exact, iar timpul este
sfarsitul secolului al XIX - lea, in perioada campaniei electorale,
in interval de trei zile.

Principalul conflict este intre Stefan Tipatescu si Nae

Catavencu. Acesta a pornit de la Zoe Trahanache, care pierde o
scrisoare de dragoste primită de la Tipătescu, scrisoare care,
ajunsă în posesia lui Caţavencu, devine o armă de santaj. Acesta
ameninţa cu publicarea ei în ziarul "Răcnetul Carpaţilor", în
cazul în care nu i se susţine candidatura ca deputat, dar intr-un
final conflictul se rezolvă şi deznodământul ne înfăţisează
împăcarea foştilor rivali politici.

Tensiunea dramatica este redata prin tehnica bulgarelui de

zapada, care consta in amplificarea treptata a conflictului, prin
inlantuirea evenimentelor care conduc la rezolvarea conflictului
in finalull fericit al operei.

Totul incepe cu o zi inaintea alegerilor cu discutia dintre

Zaharia si Stefan Tipatescu, prefectul judetului despre cum
vazuse Trahanache o scrisoare de la Tipatescu catre Zoe, la
Catavencu acasa. Catavencu il ameninta pe Trahanache ca daca
nu are votul lui la alegeri, scrisoarea va fi publicata, chiar daca
el avea deja majoritatea voturilor. Acesta pierde scrisoarea la un
moment dat, dar intr-un final ajunge la Zoe, pe maini bune. Pe
ultima suta de metrii, se inscrie si Agamita Dandanache, care
reuseste sa si castige alegerile. Se aflase ca domnul Catavencu
furase bani multi de la banca, iar acest fapt a avut ca si
consecinta pierderea alegerilor.
Intriga este reprezentată de pierderea scrisorii de dragoste
adresată lui Zoe Trahanache și semnată de către însuși prefectul.
Acesta va fi motivul care va declansa o adevarata tensiune in
tabara politica a partidului de guvernamant. In casa lui Nae
Catavencu, unde se adunasera membrii partidului independent,
acesta le spunea celorlalti ca se afla in posesia unui document
foarte important si ca ar fi scos “o scrisorica din portofel”, dar n-
a reusit sa afle despre ce scrisoare este vorba.

Personajele sunt realizate in viziunea clasica, incadrandu-se

intr-o tipologie comica.
Nae Catavencu este avocat si proprietar al ziarului “Racnetul
Carpatilor” si nu are nicio limita incercand sa castige alegerile si
trateaza totul cu superficitate, fapte ce il incadreaza in tipologia
demagogului.
Zaharia Trahanache este presedintele tuturor comitetelor si
comitetilor si se incadreaza in tipologia incornoratului simpatic
si Stefan Tipatescu reprezinta tipul primului amorez.
Zoe Trahanache este o femeie foarte autoritara care se
incadreaza in piesa in tipul cochetei.
Farfuridi si Branzovenescu intra amandoi in aceeasi
categorie, aceea fiind a demagogului.

Sunt prezente mai multe tipuri de comic printre care se afla si:
comicul de caracter, care izvoraşte din comportamentul
personajelor, din atitudinea lor şi din ipostazele în care acestea
sunt prezentate, comicul de limbaj si de nume, care se realizează
prin ticurile verbale ale personajelor sau prin pronunţarea greşită
a unor neologisme şi a unor cuvinte obişnuite ( „famelie",
„momental", „fevruarie", „enteres", „dumneei", etc), sau prin
numele alese personajelor, comicul de moravuri, realizat prin
înfăţişarea relaţiei dintre Tipatescu şi Zoe, ori a felului în care se
pregătesc şi se desfăşoară alegerile sau se obţine victoria.

Agamemnom Dandanache "mai prost decat Farfuridi si mai

canalie decat Catavencu", este personajul comic, din tipologia
de demagog si arivist, care apare in piesa abia in ultimul act si se
contureaza prin acumularea tuturor defectelor personajelor de
pana atunci. El fusese respins de comitetul central pentru orice
fel de candidatura, dar, din fericire pentru el, cineva jucase carti
acasa la Dandanache si isi uitase paltonul. Cautandu-l in
buzunare, el gasise o scrisorica de amor adresata becherului din
partea sotiei unui politician influent. Dandanache il santajase pe
"becher" cu scrisoarea gasita, amenintandu-l ca daca nu-i
asigura alegerea in Camera Deputatilor, o s-o publice in ziarul
de scandal "Razboiul".
In concluzie, “O scrisoare pierduta” de Ion Luca Caragiale
este o capodopera a genului dramatic in care dramaturgul
prezinta aspect sociale din viata unei comunitati. Pe baza datelor
prezentate putem afirma ca opera se incadreaza in curentul
literar numit realism.