Discursul lui Farfuridi

Discursul lui Farfuridi din actul III este un model al comicului de limbaj, prin care se
parodiază stilul oratoric, concretizat în discursul politic ce scoate in evidență platitudinea
gândirii, confuzia lingvistică a personajului, iar stilul bombastic și infatuat devine caricatural atât
prin ticurile verbale - "dați-mi voie" - cât și prin contradicțiile în termeni. Anacolutul este
specific tuturor discursurilor politice în această comedie, așadar și în el rostit de Farfuridi
accentuând ignoranța personajului: "Dacă Europa... să fie cu ochii ațintiți asupra noastră, dacă
mă pot pronunța astfel, care lovesc soțietatea, adică fiindcă din cauza zguduirilor..: și... idei
subversive... (asudă și se rătăcește din ce în ce) și mă-nțelegi, mai în sfârșit, pentru care in orice
ocaziuni solemne a dat probe de tact... vreau să zic într-o privință, poporul, națiunea, România....
(cu tarie) țara în sfârșit... cu bun-simț, pentru ca Europa cu un moment mai nainte să vie și să
recunoască, de la care putem zice depanda...".

Pe lângă dialogul și monologul dramatic, o modalitate aparte o constituie referirile lui

Caragiale cuprinse în didascalii ori în indicații scenice, prin care dramaturgul își "mișcă"
personajele, le dă viață și credibilitate, făcându-le atât de reale, încât trăiesc și în zilele noastre.
Discursul lui Farfuridi, sugestiv pentru imbecilitatea personajului, este suplinit de parantezele
dramaturgului: "(bea o sorbitură, apoi, reluându-și răsuflarea, rar ca și cum ar începe o poveste)
", "(asudă, bea și se șterge mereu cu basmaua)", "(asudă mereu și se emoționează pe văzute)",
"(emoționat si asudând)", "(se îneacă mereu)", "(se încurcă, asudă și înghite) ", "(asudă și se
rătăcește din ce în ce) ".

Farfuridi, avocat de profesie, are automatisme ce creionează "întruparea prostiei

solemne" prin formule aberante si paradoxuri, care-i relevă incultura: "eu am n-am să-ntalnesc pe
cineva, la zece fix mă duc în târg"; "am n-am înfățișare, la douăsprezece trecute fix mă due la
tribunal...". Necinstit, Farfuridi recurge la șantaj pentru electorii care au procese pe rol, deoarece
- în calitate de avocat - el poate aranja câștigarea sau pierderea procesului, punând conditia ca
aceștia să voteze cu partidul lor: "Să voteze cu noi, e ușor; are procesul cu epitropia bisericii,
săptămâna viitoare...".