GENERAȚIA ‘80

Matei Vișniec
„POEZIA A FOST IUBITA MEA, AMANTA MEA, PATRIA MEA,
GRĂDINA MEA SECRETĂ, LIMBA MEA SECRETĂ, REFUGIUL
MEU, BĂTĂLIA MEA CU MINE ÎNSUMI, CU LUMEA.” 

Matei Vișniec,
„Festivalul
Internațional de
Poezie București,
2016;
 BIOGRAFIA
 s-a nascut la Rădăuți pe 29 ianuarie 1956;
 Studiază istoria și filozofia, absolvind în 1980.
 În timpul liceului debutează cu poeme în revista lui Virgil Teodorescu,
Luceafărul. 
 Debutează editorial în anul 1980 cu volumul de versuri La noapte va
ninge.
 Urmează alte două volume de poezie, Orașul cu un singur locuitor în 1982
și Înțeleptul la ora de ceai în 1984;
 Tot în 1982 devine membru al Uniunii Scriitorilor.
 Publică poezii și fragmente de teatru în reviste și ziare literare: România
literară, Luceafărul, Amfiteatru, Cronica, Viața Românească.
 În perioada 1977-1987, Vișniec scrie câteva volume de poezie, numeroase
piese de teatru, un roman și câteva scenarii de film. Din opera sa doar
poemele îi sunt publicate, celelalte texte fiind refuzate sistematic de
cenzură.
 În anul 1987 ajunge în Franța, unde cere azil politic.
Începe să scrie în limba franceză și lucrează pentru
Radio France.
 Devine cetățean francez în 1993;

 Piesele lui Matei Vișniec sunt traduse în peste 25 de

limbi, unele fiind jucate în teatre importante din Europa
precum Teatrul Rond Point des Champs Elysees din
Paris, Teatrul Stary din Cracovia si Teatrul Piccolo din
Milano.
 A fost distins de mai multe ori cu Premiul Uniunii
Scriitorilor pentru Dramaturgie, iar în 2009 i-a fost
acordat Premiul European de Societatea Autorilor si
Compozitorilor Dramatici din Franța pentru întreaga
activitate. A obținut de asemenea Premiul UNITER si
Premiul pentru dramaturgie al Academiei Romane.
 UN FLUTURE CU DOUĂ ARIPI

Referitor la această dublă apartenență culturală, Matei Vișniec

declara într-un interviu: Sunt omul care trăiește între două
culturi, între două sensibilități, care are rădăcinile în România și
aripile în Franța.

(...)sunt un optzecist complet, întreg, produs al acelui moment și al

acelui elan, și mă recunosc în dimensiunea morală a grupului, pentru
că noi am reprezentat în același timp și un grup care nu a făcut
concesii politice și de altă natură. Îmi place cel puțin să cred acest
lucru. Deci mă consider un optzecist. Că am fost singurul din acest
grup care a scris și teatru, asta e altceva. E adevărat că în acel
moment nu prea se scria teatru, se scria proză, se scria eseu sau proză
scurtă. Eu sunt singurul care a virat în mod foarte puternic la un
moment dat spre teatru, poezia mea a fost aspirată de teatru, deci am
intrat și-n alt circuit, în cel teatral, dar, repet, sunt mândru și acum, la
55 de ani, că am fost și rămân optzecist.

Citate extrase din interviul acordat jurnalistului Ciprian Măceșaru cu

ocazia Târgului Internațional Gaudeamus, 2011.