TRADIȚIONALISMUL versus

MODERNISMUL
Întocmit de:
Balmuș Elena Daniela
Mihai Laura Georgiana
Perju Diana Maria
Sulcină Mălina Andrada
Vrabie Nicoleta Georgiana
 Context istoric
• În perioada domniei regelui Carol I,înainte de Primul
Război Mondial, a avut loc o transformare radicală a
societății românești, transformare care a continuat și
în perioada interbelică, odată cu apariția unor legi, a
unor reforme si a unor partide politice noi.
• Literatura interbelică se caracterizează prin două
tendințe majore: tradiționalismul și modernismul.
• Criticul literar Eugen Lovinescu este cel care introduce
în vocabularul istoriei literare acești doi termeni, deși
erau cunoscuți de mai mulți ani.
 TRADIȚIONALISMUL
• Definiție: Conceptul de tradiționalism reprezintă o
tendință a literaturii de a se îndrepta spre lumea
satului, spre folclor, spre istorie, spre “primitivism”
prin respingerea ideii de civilizație .
• S-a concretizat prin trei grupări literare:
-semănătorismul si poporanismul în perioada
premergătoare Primului Război Mondial;
-gândirismul în perioada interbelică.
 Semănătorismul

• S-a format in jurul revistei “Semănătorul” (1901-

1910) din București;
• Principalul ideolog: N. Iorga;
• Colaboratori: A. Vlahuță, G. Coșbuc, O. Goga, M.
Sadoveanu, Șt.O. Iosif
• Scopul grupării era protejarea tradițiilor rurale, a
specificului național, instituirea unei zone securizate
care să ferească satul de influențele nocive din afară.
 Poporanismul

• S-a realizat în jurul revistei “Viața Românească”

(1906-1929) din Iași, apoi la București începând cu
anul 1930;
• Principalul ideolog: G. Ibrăileanu;
• Colaboratori: G. Topârceanu, I. Minulescu, T. Arghezi
• Continuă ideile semănătoriste, dar renunță la a se
mai axa exclusiv pe lumea rurală.
 Gândirismul
• Se organizează în perioada interbelică în
jurul revistei “Gândirea” (1921-1944) la
Cluj, apoi din 1923 la București;
• Principalul ideolog: Nichifor Crainic;
• Colaboratori: L. Blaga, Gib I. Mihaescu, I.
Pillat, V. Voiculescu, I. Teodoreanu, Camil
Petrescu, G. Bacovia, Mateiu I. Caragiale;
 Trăsături
• întoarcerea la originile literaturii;
• ideea că mediul citadin este periculos pentru puritatea
sufletelor;
• promovează problematica țăranului;
• pune accent pe etic, etnic, social;
• cultiva universul patriarhal al satului;
• proza realistă de reconstituire socială;
• istoria şi folclorul sunt principalele izvoare de inspiraţie,
dar într-un mod exaltat;
• ilustrarea specificului naţional, în spirit exagerat.
 MODERNISMUL
• Definiție: Modernismul este o mișcare culturală,
artistică și ideatică ce include artele vizuale,
arhitectura, muzica și literatura progresivă care s-a
conturat în circa trei decenii înainte de anii 1910 - 
1914, când artiștii s-au revoltat împotriva normelor
academice și istorice impuse.
• Teoreticianul acestui curent este Eugen Lovinescu,
care afirmă despre existența unui "spirit al epocii",
care influențează literaturile mai puțin dezvoltate să
se raporteze la altele mai evoluate.
 Sburătorul
• Modernismul românesc s-a constituit în jurul
revistei “Sburătorul” (1919-1922 si 1926-1927),
apărută sub conducerea lui E. Lovinescu.
• Această publicație urmărește promovarea
tinerelor talente: “O revistă are datoria să caute
elemente tinere. Descoperind un singur talent, și-
a îndeplinit datoria cu prisosință.” (Lovinescu)
• Programul revistei se conturează în acord cu
ideologia literară a lui E. Lovinescu bazată pe un
“spirit al veacului” și pe legea sincronismului.
In paginile revistei au publicat : I. Barbu, Camil Petrescu,
Ilarie Voronca, Tudor Vianu, Camil Baltazar, G.
Călinescu, Vladimir Streinu
 Trăsături
• Promovarea mediului citadin ca spațiu al diegezei și al evoluției
personajelor;
• Introducerea personajului intelectual, capabil de crize de
conștiință;
• Promovarea romanului psihologic și al romanului obiectiv;
• Evoluția prozei de la liric la epic;
• Dispariția speciilor consacrate;
• Valorificarea miturilor autohtone, latine și grecești;
• Abolirea normelor prozodice clasice;
• Fragmentarismul;
• Preferința pentru ars poetica;
 Deosebiri
Modernismul
• Convingerea că schimbarea
reprezintă un lucru pozitiv
pentru societate;
• Credința mai puternică în
știință, dar încă religioasă;
• Promovarea mediului citadin ;
• Valorificarea unor noi surse
de inspirație precum miturile ;
• Introducerea personajului
intelectual;
Tradiționalismul
• convingerea că societatea era mai
bună în trecut ;
• Credința puternică în religie și
scepticismul cu privire la motivele
și scopurile științei
• Promovarea mediului rural, a tot
ceea ce ține de tradiții
• istoria şi folclorul sunt
principalele izvoare de inspiraţie,
dar într-un mod exaltat
• Valorifică problematica țăranului;