Caracterizare Agamemnon Dandanache

Agamemnon Dandanache, personaj secundar in opera propusa, este candidatul trimis de la centru
pentru a fi ales deputat în judeţ si este imaginea prostului ticalos. Structura morală a demagogului
reiese, în mod indirect, prin comicul de caracter realizat din atitudinea, faptele şi vorbele lui
Dandanache, iar în mod direct din didascalii sau din opiniile celorlalte personaje.

Vorbeşte peltic şi sâsâit si se adresează tuturor cu „neicuşorule” şi „puicuşorule”. Limbajul lui

Dandanache conţine numeroase repetiţii, cuvinte stâlcite şi, în lipsa unui vocabular adecvat, utilizeaza
multe interjectii. Toastul rostit la festivitate este o nefericita sinteză a tuturor greşelilor de exprimare : „În
sănătatea alegătorilor…care au aprobat patriotism şi mi-au acordat…asta…cum să zic de !...zi-i pe nume
de !...a !...supradozele lor; eu, care, familia mea de patusopt în Cameră, şi eu ca românul imparţial,
careva să zică…cum am ziţe…în sfârşit să trăiască !". Comicului de limbaj i se alătura si comicul de nume
prin alăturarea celor două substantive, nume proprii : Agamemnon devenind în mod ridicol Agamiţă (şi
chiar Gagamiţă) şi Dandanache sugerând ramolismentul cu pretenţie de virtute.

El îşi motivează pretenţia la deputaţie prin faptul că este „un vechi luptător” de la 1848 şi continuă
tradiţia familiei, care a fost reprezentată în toate Camerele : „şi eu, în toate Camerele, cu toate partidele,
ca românul imparţial”, ceea ce evidenţiază oprtunismul personajelor. Deşi este senil, confundand mereu
personajele, este un şantajist notoriu care obţine candidatura tot cu ajutorul unei scrisori
compromiţătoare, ca şi Caţavencu. Spre deosebire de acesta, el păstrează scrisoarea pentru a o folosi şi
în altă împrejurare.

Siret si total lipsit de scrupule, Agamita Dandanache este definit foarte bine de insusi autorul piesei: "am
gasit un personaj mai prost ca Farfuriid si mai canalie decat Catavencu".