Fișă de caracterizare

-Agamemnon Dandanache-
„Mai prost decât Farfuridi și mai canalie decât Cațavencu”
1. CARACTERIZARE:
- directă: autor, autocaracterizare, celelalte personaje;
- indirectă: fapte, comportament, limbaj, nume.

2. PROFESIE:
- om politic;
- „vechi luptător de la 48”.

3. TIPOLOGIE:
- se încadrează în tipologia ramolitului (dar și a demagogului și a parvenitului)

4. CARACTER:
- senil: îl încurcă mereu pe prefect cu prezidentul Trahanache; uită de ce se află în capitala
județului de munte;
- mârșav, ticălos: nu vrea să înapoieze scrisoare de amor găsită; „TRAHANACHE (încet) : Deștept...
dar mi se pare că e cam șiret.”;
- parșiv: „si eu, în toate Camerele, cu toate partidele, ca rumânul imparțial”;
- mândru: „Asa e, puicușorule, c-am întors-o cu politica?”;
- demagog: consideră că participarea sa și a familiei lui la luptele din 1848, precum și la viața
politică de după îl fac să merite funcția de deputat „Eu, familia mea, de la patuzsopt (…) si eu mă-
nțeledzi tocmai acuma să remâi pe dinafară... fără coledzi! (…), să nu m-aleg...” ;
- incompetent: nu își poate ține discursul de câștigător al alegerilor; își pierde șirul ideilor; nu este
în stare să înțeleagă lucruri simple „Dandanache dă multă atenție, dar pare că nu pricepe”; „ ZOE
(aparte) : A! idiot!”.

5. LIMBAJ
- „vorbește peltic și sâsâit”;
- în vorbirea sa folosește: onomatopee („hodoroca-tronca!”), apelative familare(„neicușorule”,
„puicușorule”) ramolisment;
- „Stii, m-a zdrunținat!... si clopoțeii... (gest) îmi țiuie urechile... ” senilitate ;
- nu este inteligibil, logic, fluent în vorbire lipsa de instrucție.

6. FAPTE:
- la fel ca și Cațavencu, el folosește drept instrument de șantaj „o scrisorică de amor”, însă, el nu
dorește s-o înapoieze, profitând la maxim de ea pentru avantaje politice;
- este mândru de josnicia gestului său;
- drumul cu trăsura îl amețește, îl obosește; uită unde se află ramolisment;
 7. NUME
- Agamemnon-face referire la numele războinicului grec Agamemnon, bun strateg și conducător;
apelativul peiorativ „Agamiță”(așa cum îl prezintă de la început Trahanache) face referire la
esența sa modestă;
- Dandanache- provine din cuvântul „dandana” care înseamnă „încurcătură”, propunerea sa de la
centrul partidului din București creează o încurcătură, deoarece Zoe și Tipătescu erau pregătiți să
susțină candidaturii lui Cațavencu.

8. SCENĂ SEMNIFICATIVĂ

„În sănătatea alegătorilor... cari au probat patriotism si mi-au acordat... (nu nemerește)
asta... cum să zic de!... zi-i pe nume de!... a! sufradzele lor; eu, care familia mea de la
patuzsopt în Cameră, si eu ca rumânul imparțial, care va să zica... cum am zițe... în sfârsit
să trăiască! (urale și ciocniri).”

Scenă semnificativă pentru acest personaj este momentul discursului (scena14, actul IV). Dandanache,
îndemnat de Zoe și Tipătescu, își rostește cuvântarea prin care se adresează alegătorilor. În timp ce
vorbește, el uită de ce se află acolo, uită de subiectul discursului său: „mi-au acordat... (nu nemerește)
asta... cum să zic de!...”. Pentru a continua, totuși, invocă motivele sale pentru care voia să fie deputat și
pe care, de altfel, le repetă întruna, obsesiv. Este incoerent, eliptic în vorbire; se repetă „care va să
zica...cum am zițe”. Totuși, discursul său se termină în uralele auditoriului, fapt ce denotă lipsa de interes
față de cine este câștigătorul alegerilor. Astfel, discursul îi reliefează incompetența și demagogia, dar
indiferența oamenilor față de viața politică.