O SCRISOARE PIERDUTA

- comediile, inspirate din realitatea secolului al XIX-lea, aduc in fata spectatorului un univers comic de eterna actualitate
- premiera a avut loc la Teatrul National din Bucuresti in 1884 si a fost publicata in revista “Convorbiri literare” in 1885.
- sursa de inspiratie : alegerile electorale din 1883 odata cu revizuirea Constitutiei
- opera lui Caragiale este fidela principiilor promovate de societatea culturala « Junimea » si esteticii realismului prin luciditatea cu care
infatiseaza lumea.
- genul dramatic reuneste operele scrise pentru a fi reprezentate pe scena, prin interpretarea actorilor, cu decor sugestiv, lumina si
muzica, realizandu-se astfel spectacolul.
- textul dramatic comunica mesajul prin dialog, replici ale personajelor, indicatii scenice
- prezinta o lista de 12 personaje la care se adauga figurantii : alegatori, cetateni, public.
- textul impartit in 4 acte, cu un numar variabil de scene si pastreaza unitatea de timp, spatiu si actiune
- comedia are ca trasaturi : personaje care apartin stratului de mijloc sau paturii joase a societatii, starneste rasul, conflictul intre
aparenta si esenta, finalul aduce impacarea adversarilor
- lipsiti de biografie, eroii lui Caragiale se recomanda prin raportare la « amic » sau la intalnirea neasteptata : « Ma cunoaste
dumnealui » ; fara principii morale, fara capacitatea de a discerne intre bine si rau, intre esenta si aparenta , indivizii sunt pur si simplu
amorali. (fara moralitate)
- adulterul este acceptat tacit (ca atare), aparent Trahanache inchide ochii, deoarece o recunoastere a relatiei amoroase dintre Zoe si
Tipatescu nu i-ar aduce niciun beneficiu
- in viata politica, toate personajele au o adevarata manie a politicianismului, citesc gazetele si nu inteleg nimic, dobandesc dreptul la vot
si nu au pe cine alege fiindca toti candidatii sunt la fel de «canalii »
- conflictul principal antreneaza doua tabere a caror confruntare are loc in plan politic : pe de o parte membrii partidului de guvernamant
(Tipatescu, Trahanache si Zoe) si gruparea independenta a lui Nae Catavencu
- obstacolul este pierderea biletului de amor trimis de prefect Zoei.
- ciocnirea celor doua tabere provoaca tensiune dramatica, acumulata prin tehnica bulgarelui de zapada.
- in conflictul secundar, un rol important il are grupul Farfuridi-Branzovenescu, obsedat de tradare.
- in afara conflictelor raman doua personaje: Cetateanul turmentat a carui preocupare este cu cine sa voteze si Ghita Pristanda, politaiul orasului
- relatii temporale si spatiale : « in capitala unui judet de munte, in zilele noastre »pe durata a trei zile. Sintagma »in zilele
noastre » actualizeaza situatia ori de cate ori textul este citit sau jucat pe scena.
- primele doua acte se desfasoara in salonul din locuinta lui Tipatescu, intr-o « anticamenra bine mobilata » si cu multe usi pe care intra
si ies agitate personajele ; actul III infatiseaza sala cea mare a primariei, iar ultimul act scoate actiunea in spatiu deschis « in gardina lui
Trahanache ».
- titlul : numeste obiectul care antreneaza personajele in conflict / doua interpretari : « o » poate fi articol nehotarat, deoarece scrisorica
este una fara valoare, oarecare care ar fi ramas in anonimat daca conjunctura electorala n-ar fi transformat-o in instrument de santaj  ;
« o » numeral pentru ca mai exista o alta scrisoare, cea gasita de Agamemnon Dandanache si folosita tot ca obiect de santaj.
- relatii de simetrie si opozitie : opozitia dintre incipit si final : comedia incepe cu un scandal si conflictul se stinge cu o petrecere ;
existenta celor doua scrisori confera simetrie intrigii, iar personajele sunt dispuse simetric in tabere care se confrunta nu pentru a impune
un program politic, ci pentru a-si sluji propriul interes.
- personajele se incadreaza in tipologii : incornoratul (Zaharia Trahanache), cocheta adulterina (Zoe), demagogul (Catavencu), slujbasul
umil (Pristanda)
- majoritatea reprezinta categoria oamenilor infatuati, oportunisti care apeleaza la orice mijloace pentru a parveni, ele nu evolueaza, ci
raman egale cu ele insele de la inceput pana la sfarsit, fiind « personaje plate »
- dincolo de incadrarea in tipologii, personajele lui Caragiale se individualizeaza prin combinarea unor trasaturi care le confera un anume
relief psihologic
- caracterizarea directa se realizeaza in pagina de prezentare a personajelor unde li se identifica statutul, functia, calitatea.
- caracterizarea indirecta se realizeaza prin situatiile comice in care sunt puse personajele, prin onomastica. De ex. prenumele lui Nae
Catavencu sugereaza familiaritate in timp ce numele poate deriva de la « cata » (persoana rea si cicalitoare) sau de la « cataveica »
(haina cu doua fete), farfuridi si Branzovenescu formeaza cuplul culinar, prenumele lui Agamemnon Dandanache are rezonante
mostenite de la eroul homeric, in timp ce numele sugereaza incurcatura. 
- tipurile de comic :
 de situatie: incurcaturile comice cauzate de drumul circular al scrisorii in care protagonist este Cetateanul turmentat , triunghiul conjugal
alcatuit din sotii Trahanache si Stefan Tipatescu, prezenta cuplului Farfuridi-Branzovenescu
de caracter : configureaza personajul prin evidentierea unei monomanii (demagogul, avarul, gelosul, servilul) sau prin rolul de
compozitie (amorezul, cocheta, incornoratul)
de moravuri : satirizarea viciilor societatii : adulterul, servilismul, prostia, incultura
de limbaj : ca mijloc de caracterizare a personajelor : agramatismul caracterizeaza majoritatea personajelor cu exceptia Zoei si a lui Tipatescu,
deformarea sau folosirea neologismelor fara a li se cunoaste sensul, diminutive ridicole (neicusorule), ticuri verbale (curat misel, curat murdar, aveti
putintica rabdare), cacofonii (va sa zica ca nu le are), truisme (un popor care nu merge inainte sta pe loc).
PERSONAJ
- Zaharia Trahanache, o figura remarcabila prin dubla sa apartenenta la tipul comic al incornoratului si la cel al omului politic abil.
- protagonist al scenei politice din oras dar si al triunghiului conjugal pe scena propriei casatorii
- aflat la a doua casatorie, avand un mariaj de opta ni si jumatate, al treilea membru fiind cel mai bun prieten Stefan Tipatescu, apropiat
al familiei de opt ani.
- prezentat direct de autor pein didascalii in prima pagina a textului dramatic « prezidentul » mai « multor comitete si comitii »
- conflictul principal in care personajul pare a juca rol de victima starnind la inceput un zambet ingaduitor
- politician varstnic obisnuit sa fie in fruntea miscarii politice, cu o pozitie solida in orasul de munte.
- ii protejeaza atat pe Zoe cat si pe Tipatescu deoarece prietenia cu pregectul ii aduce beneficii.
- desi califica santajul lui Catavencu drept miselie, Trahanache urmareste cu atentie reactia lui Tipatescu cand ii relateaza ce contine scrisorica.
- a avea putere inseamna pentru Trahanache a fi « onorabil » ; gaseste o polita falsificata de Catavencu cu care il santajeaza
- ca om politic este supus centrului din interes, iar ca sot inselat adopta masca inocentei ; el indeamna la calm si la pastrarea cumpatului
- in cazul sau primeaza rolul de compozitie care il incadreaza in tipologia incornoratului, fara a avea o monomanie fiindca el este putin
din toate : disimulat, perfid, abil, ramolit)
- caracterizare directa realizata de autor in didascalii, de alte personaje: Branzovenescu (Solid barbat!), Nae Catavencu “venerabilul”
- onomastica – mijloc de caracterizare indirecta ilustreaza trasaturi dominante de caracter: «  zahariseala » (ramolismentul) si
trahanache derivat de la trahana (coca moale usor de modelat)
- faptele sunt un alt mijloc de caracterizare indirecta : calm, calculat gestionand totul cu grija ; limbajul dezvaluie incultura personajului,
instructia superficiala, replicile
- diverse tipuri de comic : de situatie (triunghiul conjugal), comicul de caracter datorat naivitatii
TAHANACHE – CATAVENCU
- personaje cu rol important in compozitie (avocatul dornic de putere care tulbura prin ambitia sa linistea orasului de provincie).
- pagina de prezentare « avocat-director-proprietar al ziarului Racnetul Carpatilor », « prezident fondator al Societatii enciclopedice « Aurora
economica romana » ; dulbla calitate este importanta pentru ambitiile de putere si notorietate ale personajului
- ambii oameni de vaza ; fiecare ilustreaza un anume tip de personaj : sotul inselat si demagogul
- Catavencu se evidentiaza cel mai bine prin limbaj, enuntand cuvinte goale, fara substanta
- in celebrul sau discurs se individualizeaza prin autocaracterizare : « Mi s-a facut imputarea ca sunt foarte, ca sunt prea, ca sunt ultra-
progresist, liber-schimbist »
- maestru al nonsensului, gesturile mijloc de caracterizare indirecta
- din punct de vedere temperamental sunt in opozitie
 IONA (MARIN SORESCU)

- subintitulata “tragedie in patru acte” si publicata in 1968 in revista “Luceafarul”, facand parte din trilogia dramatica intitulata “Setea
muntelui de sare”.
- are la origine cunoscutul mit biblic al lui Iona, insarcinat in taina sa propovaduiasca cuvantul Domnului in cetatea Ninive, caci
faradelegile oamenilor ajunsesera pana la cer. Vrea insa sa se ascunda si, cu ajutorul unei corabii, fuge la Tarsis, dar Dumnezeu il
pedepseste pentru neascultare, rascolind marea, si corabierii il arunca pe Iona in valuri. Un monstru marin il inghite, din porunca divina si
dupa trei zile si trei nopti petrecute in pantecele pestelui, in rugaciuni, pestele l-a lasat pe Iona pe uscat.
- Sorescu pastreaza din mitul biblic numai numele personajului. Pescarul biblic este eliberat dupa pocainta din burta pestelui. Pescarul lui M.
Sorescu se afla de la bun inceput in gura pestelui, fara posibilitatea eliberarii si fara a fi savarsit un pacat.
- realizata in patru tablouri (acte), primul si la patrulea realizand simetria tragediei, Iona fiind in spatiu deschis, iar al doilea si al
treilea tablou il prezinta pe erou in burtile celor trei pesti mari.
- in primul act personajul este singur, el se dedubleaza si avem un monolog fals. Iona constata ca nu are noroc la pesti desi marea e
bogata. La sfarsitul actului gura pestului se inchide.
- La inceputul actului al doilea, personajul vrea sa se sinucida, dar apoi cu cutitul face o fereastra. In timp ce sta in burta pestelui
apar pesti mai mici care constituie hrana pestelui si Iona incepe sa cante “Vesnica mistuire”. Apoi se gandeste sa faca o banca in
mijlocul marii semn al aspiratiei spre absolut, al celui care vrea sa cunoasca tainele universului.
- in actul al treilea apar cei doi pescari care refuza sa comunice cu el. Iona isi aminteste de mama lui, apoi isi jupoaie pielea din
palma si ii scrie o scrisoare mamei lui cerandu-i sa-l mai nasca de 10 ori. Pune scrisoarea intr-o besica pe care calca apoi si crede ca
cineva i-a trimis o scrisoare.
- In ultimul tablou al piesei (al IV-lea), Iona, batran si istovit de cate burti de pesti despicase, iese la lumina dintr-o grota; se bucura
de frumusetea marii, dar isi da seama ca nu este fericit. Dupa un timp vede la orizont burta altui peste, dupa care urmeaza un sir
nesfarsit de burti. Amintirile sale sunt neclare, nu-si aduce aminte cine-i sunt parintii, nu mai stie nici cum il cheama. In cele din urma,
“iluminat”, isi gaseste identitatea, stie ca este Iona. Aceasta descoperire ii arata adevaratul drum pe care trebuie s-o ia: isi spinteca
propria burta in speranta ca va razbi la lumina.
- un monolog care accentueaza ideea de singuratate a celui care vrea sa comunice cu ceilalti.
- Pentru a fi implini acest ideal e necesar un proces initiatic. Primul pas pe calea cunoasterii este marcat de conceptul “cunoaste-te
pe tine insuti”. Iona trece trei probe, cele trei burti ale pestilor, echivalente cu nasterea eroului care considera ca pe fiecare treapta
initiatica omul devine altul.
- personajul mediteaza asupra marilor probleme ale existentei: viata, moartea, Dumnezeu, libertatea etc., ceea ce confera caracter
filosofic piesei.
- personajul intelege mai tarziu ca traieste intr-un spatiu inchis in care e prizonier.
- piesa apartine dramaturgiei absurdului, iar tema e solitudinea.
- motivul central al piesei este labirintul, spatiul organizat din cercuri concentrice care reprezinta un drum al cunoasterii de sine, un
drum catre perfectiune, o cale sinonima cu lupta impotriva propriei singuratati.
- marea reprezinta viata, iar valurile capricioase sunt fortele pe care noi nu le putem stapani, destinul nostru.
- Iona apare ca un pescar “fara noroc” stand pe malul marii si asteptand sa prinda pestele cel mare. Nu prinde nimic si atunci se
multumeste cu pestii mici din acvariu. Autorul pune in opozitie infinitul marii si cadrul ingust, mic, limitat al acvariului.
- La inceput, Iona explica simbolul apei ca existenta intesata de un sir neintrerupt de capcane: “Apa asta e plina de nade, tot felul de
nade frumos colorate. Noi, pestii, inotam printre ele atat de repede, incat parem galagiosi”. Destinul omului e asemanat cu cel al pestilor,
iar nadele frumos colorate reprezinta idealurile oamenilor.
- Intrarea in burta pestelui-labirint poate fi considerata accidentala, dar poate fi si o pedeapsa pentru sfidarea destinului (cand nu
reusea sa prinda pesti, Iona pescuia din acvariu).
- Pestele al doilea si al treilea inseamna o autoevaluare a omului care trece prin situatii limita si reuseste sa domine obstacolele
datorita intelectului sau.
- Cei doi pescari cu care personajul nu poate comunica reprezinta alti indivizi ai lumii care nu sunt dispusi sa intre in relatie cu
semenii lor. Iona scrie scrisoarea mamei si nu sotiei sau copiilor lui pentru ca doreste sa-si schimbe destinul si apoi in toate momentele
dificile ale vietii gandului omului se intoarce la cea care i-a dat nastere.
- Iona cauta iesirea din labirint prin saparea de ferestre in peretii mistuitori ai pestilor.
- dupa traversarea probelor initiatice, Iona ajunge din nou pe uscat, batran de aceasta data. Nu mai vrea sa pescuiasca nimic altceva
decat soarele, simbol al cunoasterii supreme.
 - Iona afla o definitie a vietii (“dracia aceea frumoasa si minunata si nenorocita si caraghioasa, formata din ani pe care am trait-o eu”) si apoi
isi descopera identitatea (“Eu sunt Iona!”) si intelege ca a gresit drumul si ca trebuie sa incerce o cale “inversa”.
- Are loc dedublarea, Iona simte ca in el salasluieste un Iona initiat si unul candid. Cel initiat va porni mai departe spre marea taina a mortii
si-l va lua cu sine si pe celalalt Iona. Asa se explica de ce apare pronumele “noi”: “Razbim noi cumva la lumina”.
- Gestul lui Iona nu este o abdicare in fata greului vietii, ci o demonstrare a ideii ca eroul a ajuns la o inalta constiinta a propriilor valori.
- sinuciderea este singura modalitate de a evada din limitele existentei
- Personajul e unul problematic, reflexiv, rational, scindat, incearca sa se elibereze si sa dobandeasca libertatea
absoluta, se raporteaza cu absolutul.
- Statutul personajului : pescar.
- caracterizare directa realizata prin intermediul indicatiilor scenice, introspectie, monolog interior
- principala trasatura este singuratatea, solitudinea conditiei umane
- mijloace folosite de Sorescu: ironia, grotescul, tragicul care rezulta nu din moartea propriu-zisa, ci din curajul confruntarii cu
destinul propriu.
- dintre procedee amintim: stilizarea conflictului, paradoxul, parabola, ambiguitatea prezente printr-un limbaj comun, dar aluziv.
Sorescu incearca sa vindece umanitatea neincrezatoare oferindu-i un leac tamaduitor: cunoasterea de sine, forta purificatoare a
spiritului.

RIGA CRYPTO SI LAPONA ENIGEL

- scrisa si publicata in « Revista romana » in 1924

- inclusa ulterior in volumul « Joc secund » din 1930 facand parte din ciclul « Uvedenrode »
- apare in perioada interbelica cand in literatura romana se confrunta traditionalismul si modernismul.
- balada aceasta este o poezie moderna deoarece este o imbinare de poezie si geometrie
- este o povestire in rama, formula specifica epicului in proza
- poate fi citita la un prim nivel ca legenda despre nasterea ciupercilor otravitoare sau la un nivel superior ca „un Luceafar intors”
sugerand drama incompatibilitatii dintre doua lumi care incearca sa comunice
- viziunea despre lume sugereaza o „experienta initiatica”
- initierea debuteaza cu intalnirea menestrelului (ipostaza a poetului) „mai aburit ca vinul vechi” care este rugat de „nuntasul fruntas” sa
spuna povestea unei nunti esuate din cauza incalcarii statutului ontologic(existential) al fiintei.
- faptul ca este rostita intr-un cadru secret (in camara), fara public, ca se reia altfel (stins, incetinel) dupa ce mai fusese spusa (cu foc),
conduce la ideea ca se produce un act initiatic.
- timpul este readt prin adverbele „acum o vara” si „azi”.
- formula introductiva cu rezonanta de basm „in pat de rau si-n huma unsa/ Imparatea peste bureti/ Crai Crypto, inima ascunsa” plaseaza
actiunea intr-un timp nedefinit
- se evidentiaza apoi cateva insusiri ale regelui ciuperca, stapanul unei lumi vegetale cu care are o proasta relatie din cauza refuzului de
a inflori (considerat sterp, naravas), semn al incercarii disperate de a se sustrage timpului, de a atinge idealul cunoasterii prin iubire.
- in opozitie se afla portretul laponei Enigel (inger) care este gingasa, delicata, fragila, venita dintr-o alta lume si indreptandu-se spre sud,
semn al aspiratiei catre soare, care implinirea unui ideal, al spiritualitatii.
- in rapa Uvedenrode se produce intalnirea onirica dintre cei doi, ofertele pe care riga i le face fetei evidentiind diferenta clara intre cele
doua lumi (vegetala si umana) dar mai ales dintre materie si spirit.
- in comparatie cu „Luceafarul” eminescian, rolurile sunt inversate, deoarece fiinta superioara e feminina, iar cea inferioara este
masculina.
- cel care are initiativa este Crypto care o imbie pe fata cu „fragi”, apoi se ofera pe sine, iar la a treia incercare ii ofera „somnul fraged si
racoarea”, caracteristicile lumii lui, opuse soarelui catre care tinde lapona; soarele pentru Crypto are o valoare distructiva, despartindu-l
de acesta ‚visuri sute, de macel”.
- Enigel refuza deoarece uitarea soarelui ar insemna negarea conditiei umane care cauta implinirea prin spirit. Constiinta de sine si mai
ales cunoastrea (roata alba) sunt posibile numai optand pentru soare, in opozitie cu umbra, unde doar acumularile vegetative sunt
posibile
- incercand sa-si depaseasca conditia prin iubire, Crypto intre in spatiul ucigator al soarelui, devine o ciuperca otravitoare si se insoteste
cu „masalarita mireasa” o fiinta din lumea lui.
- tema: opozitia dintre materie si spirit. Crypto cauta unirea cu regnul superior, insa fiinta umana nu poate accepta insotirea cu materia.
- Motive poetice: transhumanta, atractia spre soare, tentatia Sudului, visul, sufletul-fantana. Daca pentru Crypto, soarele inseamna
moarte, pentru Enigel el inseamna astrul tutelar al vietii.
- numele personajelor este relevant: crypto (regele ciuperca) are dubla provenienta: - criptogama (plante inferioare) si criptic (ascuns,
incifrat); Enigel (inger) tinuturile inghetate ale Laponiei conduce turmele de reni ceea ce semnifica forta, demnitate, frumusete.
- cele doua personaje sunt prezentate antitetic deoarece reprezinta doua lumi opuse.
- relatii de opozitie: pe trei directii nonuman-uman, masculin-feminin, regal-comun; in privinta simbolurilor se remarca soare-umbra prin
raportarea diferita a protagonistilor la cunoastere. Crypto traieste in spatiul umed si germinativ al umbrei, in timp ce Enigel se indreapta
spre Sud, spre cunoastere.
- relatii de simetrie: textul incepe si se incheie cu evocarea a doua nunti: cea umana si cea din lumea plantelor intre care se afla o nunta
esuata dintre Crypto si Enigel.
- simboluri: visul, roata si inelul.
- stilul este dominat de simboluri (riga, manatarca), metaforele simbol (roata alba, sufletul-fantana) epitete personificatoare (inima
ascunsa)
- masura variabila 5-9 silabe, rima complexa (monorima, rima incrucisata, imbratisata).