O SCRISOARE PIERDUTA

de I. L. CARAGIALE
=CARACTERIZARE=

Facand o analiza antenta a personajelor din cuprinsul operei comice a lui Caragiale, Pompiliu
Constantinescu a stabilit noua clase tipologice, din care apt se revad in comedia „O scrisoare pierduta”:
incornoratul („venerabilul” Zaharia Trahanache), junele prim (Tipatescu), cocheta adulterina (Zoe),
politicianul demagog (Nae Catavencu, Dandanache, Farfuridi), cetateanul alegator (Cetateanul
turmentat), functionarul servil (Pristanda), raisoneurul (Branzovenescu si Pristanda). Personajele din
comedie prezinta o mare diversitate tipologica chiar daca formula folosita este cea clasica: Trahanache
este „ticaitul”, Zoe -; femeia voluntara, Catavencu -; ambitiosul demagog, Farfuridi -; un prost fudul,
Dandanache -; tipul naiv iar Pristanda -; un desavarsit slugarnic.
Prezentarea lor ironica incepe chiar cu pagina consacrata distributiei, de unde se poate deduce
depersonalizarea unor prezente ca Ionescu si Popescu, dar si sugestia de ramolisment din opozitia
„vechi luptatori de la 1848” care insoteste numele lui Agamemnon Dandanache. Zaharia Trahanache
ilustreaza tipul barbatului inselat, prin el, Caragiale propunand un incoronat simpatic, un amestec de
nervozitate si viclenie disimulata. Statutul sau de persoana publica este specizat de autor inca din
prezentarea initiala printr-o opozitie cu functie de caracterizare: „Zaharia Trahanache, prezidentul
comitetului permanent, comitetului electoral, comitetului scolar, consiliului agricol si a altor comitete si
comitii”. Inca din aceasta prezentare, pe langa sufixul din nume (ache), care indica originea greceasca,
se sugereaza si greselile de limba pe care le va face vorbind despre „sotietate” , „printipuri”, asa cum in
exemplu avem „comitii”.
El este stapanul local al partidului de guvernamant, o persoana influenta, respectata in ceea ce
priveste domeniul social. In viata de familie este un vanitos inselat, manipulat de o sotie energica si de
un prieten neloial. Aceasta subminare a autoritatii, in sfera conjugala, este insotita si de o degradare
fizica: este greoi, mult mai batran decat Zoe si manifesta semne evidente de senilitate. Desi are in mana
dovada tradarii, Trahanache, insista asupra caracterului ei infam, ticalos si a consecintelor pe care le-ar
putea avea asupra lui Zoe, o fiinta deosebit de „simtitoare”. Cititorul ar putea vedea in invercarea lui de
a decoda fiecare sintagma a scrisorii, o proba a decrepitudinii (ramolismentului), insa la fel de bine ar
putea fi o viclenie rudimentara, o stiinta unica de a-l tensiona pe celalalt. Sa nu uitam ca Zaharia
Trahanache este singurul personaj care il poate reduce pe Catavencu la tacere, pregatindu-i un
contrasantaj, adica „alta mai boacana”.
Emblematic pentru comportamentul sau este procedeul amanarii prin replica „ai putintica
rabdare” ceea ce demonstreaza ca este un „ticait”, senilitatea instalandu-se la el in etape comice.
Personajul nu are o gandire proprie, deseori el citeaza pe fiul sau nevarstnic si neexperimentat, care
postuleaza (observa) „intr-o sotietate fara moral si fara printipuri, care va sa zica ca nu le are”. Cu toate
acestea, Trahanache intuieste dominanta societatii, anume „enteresul” si cantareste perfect urmarile
publicarii scrisorii si necesitatea tihnei conjugale. Stereotipurile verbale „putintica rabdare” si „nitica
diplomatie” se dovedesc pentru venerabilul neica Zaharia profitabile, deoarece asa poate pastra nu un
prefect, ci un prieten si poate cultiva incredere in coana Zoitica.
Pe langa dialog, un mijloc important de caracterizare a acestui personaj, este onomastica,
Pronumele sau sugereaza zahariseala, ceea ce inseamna o trimitere probabila spre ramolisment, numele
porneste de la cuvantul trahanar, un aluat moale, iar comportamentul eroului pune in evidenta tocmai
maleabilitatea, capacitatea de a se lasa modelat de Zoe si de „enteres”.
Asadar, ilustrand tipul incornoratului Trahanache este un personaj memorabil care a compromis
pentru totdeauna numele si sintagma „ai putintica rabdare”, fiind comparabil cu jupan Dumitrache din
comedia „O noapte furtunoasa”, in ceea ce priveste „onoarea sa de familist”.